Category : culturale

elles5hai la film

hai la film

in seara asta in cadrul Festivalului de Psihanaliza si Film se intimpla doua lucruri foarte simpatice:

3 scurt metraje sunt analizate de psihologi in prezenta regizorilor si a echipelor de actori, plus un film special cu Juliette Binoche.

Elles se numeste filmul si e povestea unei jurnaliste care are de scris un reportaj despre prostitutia de lux. Femeia e atit de prinsa de subiectul ei, incit incepe sa-si puna probleme despre propria sexualitate…

la filmul acesta, care incepe la ora 21.30 la Grand Cinema Digiplex din Baneasa, am trei invitatii duble.

daca va doriti sa vedeti acest film, lasati un comentariu la acest articol.

atentie! filmul are secvente cu trimiteri sexuale, nu este incadrat la “vizionare minori”, dar nici la “vizionare puritani”.

stabilim cistigatorii la ora 16.00. va rog nu va inscrieti daca aveti alt program diseara. multumesc.

roxana cioriiaIf you remember me, then I don’t care if everyone else forgets

If you remember me, then I don’t care if everyone else forgets

text de Roxana Cioriia

Am asteptat 1Q84-ul lui Murakami asa cum astept, in general, unele lucruri. Cu un entuziasm amestecat cu teama. Citisem ca ar fi cel mai ambitios roman al lui, un soi de Fratii Karamazov, dar in care se descrie des procesul de pregatire al senvisurilor si al supelor miso, because he’s cool like that. Un megaroman, ce mai incolo si-ncoace. De cand am mangaiat pentru prima data coperta m-a patruns un sentiment de teama. Imi place Murakami. Imi place ca e chirurgical si se joaca (uneori nepermis de riscant) cu descrierea banalului. Metaforele lui sunt uneori ca niste cersetoare. Daca nu te uiti de doua ori la ele, te pierzi si le pierzi si il pierzi. Lucru care, in peisajul literar al prezentului, e (destul de) oneofakind.

Si-a publicat primul roman, Hear the Wind Sing, in 1979, dupa care zece ani incheiati s-a chinuit sa-si construiasca o reputatie in Japonia, fara mari ganduri de altceva si fara mari sperante ca o sa-i iasa si aia. A Wild Sheep Chase a fost incercarea ce i-a adus notorietatea in vest, in 1989, dupa un success blitzkrieg acasa, cu Hard-Boiled Wonderland and the End of the World, un neo-noir cam cyberpunkish pentru gusturile mele, dar care i-a bagat in buzunar prestigiosul Tanizaki Prize. Nici premiul asta nu i-a facut mai usoara relatia cu tara mama, asa ca a facut ceea ce face orice autor in situatia lui. A plecat. A traversat Europa, a stat in Roma cat sa scrie Norwegian Wood (apropo, ecranizarea lui Tran Anh Hung merita) care, in ciuda absentei lui, s-a transformat in bestseller national, dupa care s-a aciuat pe la Princeton si Tuft’s University, predand si scriind una-alta.

In 1997, cand lumea incepuse sa-l cam uite, publica The Wind-Up Bird Chronicle, o minunatie. The prototypical breakout novel, spun criticii. O minunatie, ma repet eu. De un eclectism transnational care a facut ca postmodernismul sa se imbogateasca cu ceva mai mult decat o nota de subsol. A fost prima carte pe care am citit-o de la el. Aveam un pdf amarat de la un prieten, pe care ma tot codeam sa-l incep. Dupa prima pagina, m-am oprit, mi-am tras blugii pe mine si am plecat sa printez documentul. Era duminica si m-am chinuit un pic pana sa gasesc deschis pe undeva. M-am intors acasa cu un manuscris greu ca naiba si doua sticle de vin. Dupa doua zile de stat in plapuma, inconjurata de foi si picaturi de vin, am deschis calculatorul si am inceput sa caut toate cartile lui. Nu voiam sa le citesc in romana, pentru ca stiam ca nimeni nu l-a tradus mai bine ca Jay Rubin. Le-am citit. Pe unele le-am adorat, unele mi-au placut, pe altele le-am trecut la capitolul nimeni nu e perfect.

Dar sa revin la 1Q84. Mi-am cumparat-o de la Anthony Frost, toate trei volumele intrunul. O adevarata biblie, vorba prietenilor mei. Am citit-o fragmentat, nedorindu-mi sa o termin prea repede, pentru ca stiam ca voi mai avea de asteptat pana la urmatoarea. Dar fragmentat si pentru ca, revin, mi-era teama. Mi-era teama ca o termin si trebuie sa-mi recunosc ca nu e ce trebuia sa fie, ceea ce se anunta a fi. Credibilitate, melodrama, sentimentalitate, toti acesti termini imi zburataceau subtil prin minte cu fiecare pagina. Poate parea ironic ca un autor care se joaca atat de natural cu suprarealismul sa se loveasca de probleme de credibilitate, dar adevarul e ca, incercand sa resolve acest gigantic puzzle al unei iubiri la fel de gigantice, Murakami apeleaza prea des la coincidente si chestiuni de blind chance. Nu poti sa nu-ti pierzi rabdarea cu o carte care introduce atatea trucuri literare (nu ieftine, dar nedemne) a caror menire era doar sa prelungeasca suspansul pentru inca o suta de pagini. Plus ca Aomame aduce prea mult cu Lisbeth Salander. Prea two-dimensional. Prea unbelievable. Si Murakami nu era asa. Cartile lui, chiar si alea care nu s-au ridicat la nivelul Cronicii Pasarii Arc, nu erau simple colaje, in care variate pretexte si motive totalitare se lipeau prost, a caror unitate pierduta era atat de previzibila ca-ti venea sa arunci cartea cat colo, daca nu ai fi riscat sa faci o gaura in podea.

Sper doar ca Murakami stie ca nu cu 1Q84 a ajuns full circle. Ca nu aici ne-a spus ceea ce a dorit sa ne spuna in toate cartile lui anterioare la un loc. Ca o mie de pagini de pedanterie nu-s decat asta, o mie de pagini de pedanterie. Si ca in cativa ani o sa ne arate el noua. Altfel suntem multi cei care vom ramane cu acel gust dulce-amar al proverbialei iubiri ce n-a fost sa fie. In care am crezut pana la ultima pagina, in ciuda semnelor-metafora.

*

Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1702
skyfallce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

ce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

la invitatia Heineken, am vazut aseara noul James Bond, Skyfall, si ca sa fiu sigura ca va bucurati de film si din alta perspectiva decit ceilalti spectatori, as vrea sa va spun citeva lucruri.

(da, e cel mai bun si mai simpatic dintre filmele cu Bond si cei care aveti umor o sa va distrati foarte tare)

***

exista studii ca genericul de inceput al unui film plictiseste spectatorul care vrea adrenalina in filmele de actiune, iar in noul james bond regizorul a gasit o solutie geniala. e o pre-deschidere inainte de generic.

primele 5 minute din film toti spectatorii stau cu rasuflarea taiata, e o urmarire spectaculoasa prin istanbul, se intimpla ceva dramatic si abia apoi incepe genericul de deschidere al filmului. numai ca e atit de straniu ce se intimpla in urmarirea respectiva incit atunci cind incepe  genericul toata lumea se foieste in scaune si zice “hai, mai, nu se poate”.

daca treceti de uimire, concentrati-va putin la genericul de deschidere si la felul in care a fost realizat. post productia lui a depasit 10 de milioane de dolari, cu mult peste bugetul oricarui film romanesc, de exemplu. e un mini film care mixeaza animatia cu realitatea. e absolut genial si cu eleganta trece prin toate stilurile pe care le-au abordat james bond-urile precedente.

il stiti pe javier bardem din , de exemplu, vicki cristina barcelona, unde era un actor seducator, plin de sex appeal pe care l-ai cam fi vrut acasa. transformarea lui pentru james bond e atit de mare incit pare alt om, il urasti , e urit, e libidinos… ceea ce demonstreaza inca o data ca e un mega actor. n-a vrut rolul la inceput, dar regizorul, sam mendes (domnul care a facut printre altele american beauty si road to perdition), a insistat foarte mult si l-a convins. apoi a fost atit de ambitios si si-a dorit sa faca ceva cu adevarat memorabil, incit si-a tradus tot scenariul in spaniola, limba lui nativa, si s-a intors la profesorul lui de actorie ca sa-l gaseasca pe “dl Silva” – personajul lui diabolic.

*

judi dench care, de 7 filme incoace, e sefa lui james bond, M,  are 78 de ani si a marturisit recent intr-un interviu ca de 2 ani a orbit, ca mai vede doar niste umbre si contururi si ca invata replicile cu ajutorul cuiva care i le citeste. cind va uitati la film si vedeti parcursul personajului sau, M, si ceea ce se intimpla cu el, ginditi-va si la acest detaliu din viata personala a actritei.

*

Daniel Craig in Vanity Fair: “A movie like this costs $118 million to make—it’s the nature of it, the size of the movie. And it costs another $200 million to sell it. So, the $200 million has to come from somewhere,” he said. “Now, product placement, whichever way you look at it, whether you like it or you think it’s disgusting, or whatever, it’s what it is. Heineken gave us a ton of money for there to be Heineken in a shot in a bar. So, how easy is that? Just to say, O.K., there’s Heineken. It’s there—it’s in the back of the shot. Without them, the movie couldn’t get sold, so that all got kind of blown up. ‘Bond’s new drink is a Heineken.’ He likes a lot of drinks—Heineken, champagne; it’s all in there.

“I’ll drink a beer in the shot, I’m happy to, but I’m not going to do an ‘Ahhhhh,’ ” Craig continued, pantomiming an actor looking preternaturally refreshed. “And I would say this because they’re paying, but they’re kind of respectful about it. They don’t want to screw the movie up.”
*
va povestesc curind despre o surpriza frumoasa pe care am facut-o aseara cu ajutorul Heineken unui foarte mare fan James Bond.
1650
Victor_rebengiuc_si_marcel_iures_in_derivavezi In deriva inaintea tuturor !

vezi In deriva inaintea tuturor !

vrei sa vezi un film inaintea jurnalistilor?:)

ti-a placut seria HBO In deriva?

***
in deschiderea Festivalului de Psihanaliza si film , astazi de la ora 19.30 , la Grand Digi Plex Baneasa este o avanpremiera In deriva , seria noua cu Marcel Iures , Victor Rebengiuc, Bogdan Dumitrache, Andreea Bibiri si Crina Semciuc in distributie.

in seara asta, la deschiderea de gala, nu se vind bilete, dar… in mod exceptional (multumesc frumos Miruna Berescu) puteti sa mergeti si voi la film.

am trei invitatii duble de dat si, daca vreti sa vedeti In deriva inainte chiar de jurnalistii de cinema (vizionarea HBO pentru aceasta serie va fi saptamina viitoare), trebuie sa lasati un comentariu la acest articol.

prin tragere la sorti alegem cistigatorii , la ora 16.00.

 

simbata si duminica puteti vedea in festival, dupa cum urmeaza

Sâmbătă, 27 octombrie
19.00 TERAPIE SPECIALĂ/ THE SESSIONS
SUA, 2012, 95’
Regia: Ben Lewin
Distribuția: John Hawkes, Helen Hunt, William H. Macy
Premiul Publicului și Premiul Special al Juriului, Sundance 2012
Prezentat în premieră în România

21.30 TAKE THIS WALTZ
Canada, 2011, 115’
Regia: Sarah Polley
Distribuția: Michelle Williams, Seth Rogen, Sarah Silverman
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Prezentat în premieră în România
Duminică, 28 octombrie

19.00 SCURTMETRAJE ROMÂNEȘTI
LOST SPRINGS 2
Regia: Andrei Dobrescu
Selecția Oficială, Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand, 2012
Premiul Special, ANONIMUL 2011
WATCH OUT FOR THE SUNSET
Regia: Vlad Oancea
Festivalul Internațional de Film DaKINO, 2010
PUI, CARTOFI PRĂJIŢI ŞI-O COLA
Regia: Emanuel Pârvu
Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj, ANONIMUL 2012
30
Regia: Iulia Rugină
Parte a proiectului 30-40-50, produs de Gabriel Achim

21.30 ELLES
Franța- Polonia, 2011, 100’
Regia: Malgorzata Szumowska
Distribuția: Juliette Binoche, Anaïs Demoustier, Joanna Kulig
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Panorama, Berlinale 2012

 

 


invitatie Boutique Ephemere Vamps & Vampires (1)Despre povestile copilariei, lenjerie, galuste cu prune si alte bunatati

Despre povestile copilariei, lenjerie, galuste cu prune si alte bunatati

text de Noemi Revnic

Recunosc ca nu imi place frigul. Ma deprima usor, imi incetineste creativitatea iar faptul ca ziua devine din ce in ce mai scurta imi da o stare de hibernare inactiva cu care ma lupt precum David cu Goliath. Dar in aceasta toamna am decis sa abordez o strategie noua: sa fac cat mai placut acest anotimp si sa astept iarna fara vreo urma de teama. Ma tratez cu expozitii si alte evenimente care sa ma incalzeasca, precum un ceai cu miere si multa lamaie.

Weekendul debuteaza cu o noua editie a buticului efemer I.D. Sarrieri, la Gaia Boutique Club (Strada Tarmului 19), vineri, 26 si sambata, 27 octombrie, intre orele 12:00-21:00. Colegele de la Sarrieri mi-au spus mai devreme ca vor fi aduse si colectiile din aceasta vara, la discounturi de 70%, asa ca ne vedem acolo.

Muzeul Taranului Roman ne asteapta cu un nou capitol din seria “Muzeul Copilariei”. De aceasta data este vorba despre “Relatia cu lumea mare”, intre 31 octombrie si 30 noiembrie, in Sala Irina Nicolau. Va amintiti de povestile cu balauri si alte animale fantastice, de basmele cu zane pe care ni le citeau parintii inainte de culcare si pe care le-am recitit noi, dupa ce am invatat alfabetul? Mai multe detalii gasiti pe acest link, abia astept sa vad expozitia.

Asociatia “Ivan Patzaichin -Mila 23” organizeaza pana in data de 5 noiembrie o serie de evenimente cu scopul de a gasi solutii de revitalizare a Dambovitei. Imi amintesc ca acum cativa ani o prietena buna (despre care am mai scris aici, Orly Yanay, care picteaza superb) si ea visa la case plutitoare pe Dambovita si restaurante pitoresti. Poate ca i se va indeplini visul, cu aceasta ocazie, in cativa ani. Aceste evenimente au loc la Biblioteca Nationala a Romaniei.

La Teatrul Odeon, inainte de a vedea piesa aleasa, sa vizitati si expozitia “The other faces of Eve”, vernisata pana in data de 5 noiembrie.

Inchei cu o pofta de sezon: galusti cu prune. Este o alta metoda de-a mea de a iubi un anotimp, sa il asociez cu dulciurile. Pentru mine septembrie inseamna tarte cu struguri, octombrie si noiembrie, galusti cu prune; decembrie, cozonac si gogosi (Craciun & Hanuka), ianuarie si februarie, prajitura Figaro pe care o pregatea mamaie; martie, mucenicii moldovenesti si cei fierti, cu nuca; aprilie, pasca cu branza (bunica o pregatea genial); mai si iunie, pandispan cu visine sau cirese; iulie si august, inghetata si pepene. Acum e octombrie spre noiembrie si sper sa gasesc un loc cu galuste cu prune delicioase. Sper sa fie la Gargantua, o sa ma interesez chiar astazi daca le au in meniu.

Va doresc un weekend minunat si chiar daca va ploua, nu fiti tristi, avem atatea lucruri frumoase de facut si de vazut.
Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1488
chisu tommy lee jonesdincolo de campania cu Tommy Lee Jones & Dan Chisu

dincolo de campania cu Tommy Lee Jones & Dan Chisu

stiti fotografiile de prin tabloide cu Tommy Lee Jones si Dan Chisu, plus doua fete frumoase si tot tam tam-ul cu acuzatiiile ca fata blonda care apare linga Lee Jones se prostitueaza, cu atacurile la adresa iubitului ei?

ei bine, nu e ceea ce pare:)

astazi, la Radio Guerrila Dan Chisu a explicat ca totul a facut parte din campania de promovare a unui site: mynameisbrand.ro

foarte smart campania.

trebuie sa recunosc ca eu am vazut fotografiile la Neata cu Razvan si Dani si mi s-au parut f plauzibile. adica, da, stiu ce proiecte cinematografice are Dan Chisu, stiu ca e pe principiul “think big”, deci nu m-ar fi mirat sa-l vad cu Tommy Lee Jones prin vreun restaurant.

ca oamenii aia din presa n-au verificat, asta e partea a doua.
inteleg ca unii patroni de presa sunt atit de suparati pe Chisu pentru ca le-a “tras-o”, incit il ameninta ca-l fac praf prin tabloidele lor.

dar cumva si-o meritau. stiu de la Dan ca acum ceva vreme o publicatie a scris ca a iesit beat dintr-un club, iar el nu mai bea alcool de multa vreme. dar nimeni nu s-a ostenit atunci sa-l intrebe.

Dan Chisu lanseaza insa saptamina viitoare filmul “Si caii sunt verzi pe pereti” si o sa fiti din nou uimiti de ideea lui de campanie publicitara. Tot pe Guerrilla va debuta:)

sa nu ziceti ca nu v-am spus:)

4281
andrei leontecistigatorul de la X Factor sezonul 1 in fata mai marilor de la Warner Music:)

cistigatorul de la X Factor sezonul 1 in fata mai marilor de la Warner Music:)

dupa cum stiti sunt prietena cu simpaticii care fac emisiunea X Factor, asta mi-a permis sa vad in avans ceva secvente din episoadele de auditii, sper sa mai vad si boot camp si judge house, pt ca dupa aia ma duc eu singurica la galele live si vad TOT:)

ei bine, astazi (in mod exceptional sapt asta si sapt viitoare avem si luni X Factor) e o secventa pe care nu mi-au dat -o la previzionare: cu Andrei Leonte cistigatorul de anul trecut.

m-am plins pe facebook (eu fiind o fana a lui Leonte la editia trecuta, am pariat pe el din prima secunda de auditii) ca nu am stiut ca va fi in aceste auditii si… prietenul la nevoie se cunoaste: m-a sunat Andrei. da, fix Andrei Leonte.

asa am aflat ca a fost la Londra, a intilnit licentiatorii Warner Music din toata lumea si … a cintat in fata lor. din partea Roton Romania (casa de productie care-l are in grija pe Andrei), a mai cintat si Raluka ( i like that trumpet).

ocazie cu care tinarul domn Andrei Leonte a primit propuneri de colaborare prin alte tari, dar asta o sa le povesteasca el sau managementul lui de la Roton, cind va veni vremea…

iata cintecelul lui cel nou pe care l-au auzit si mai marii de la Warner Music 🙂

pe Andrei il vedem diseara in ultima editie de auditii, un episod cu nabadai – cind Cheloo sare sa-l bata pe un concurent, iar din incaierare Razvan iese cu blugii rupti.

***

cu episodul din seara asta se termina auditiile, asa ca sunt curioasa care e concurentul(a) care vi s-a lipit de sufletel. cine v-a placut cel mai mult dintre toti cei pe care i-ati vazut (nu doar din seara asta, din toate preselectiile)

eu as paria la finala, in primii trei, pe Ioan Man, dar astept si parerile voastre. si nu, n-am gasit inca printre cei din auditii un concurent cu charisma lui Andrei:)

3871
mumiadespre caracter si desene animate

despre caracter si desene animate

pare ca n-au legatura desenele animate cu caracterul unui om, dar…

duminica trecuta eram la Bran la premiera filmului Hotel Transilvania, la care venise inclusiv regizorul G. Tartakovski.

la party-ul de dupa am stat putin de vorba cu tinarul care se afla in dreapta acestei fotografii.

asa am aflat cum se face dublajul pentru filmele animate si ce treaba complicata este.
habar nu aveam, de exemplu, ca un desen animat incepe de la vocea personajului. in cazul lui Hotel Transilvania, Adam Sandler care da vocea lui Dracula a inregistrat replicile mai intii si abia apoi animatorii au construit personajul; trebuia ca desenul sa deschida si inchida gura dupa replicile lui Sandler.

cind se face dublajul lucrurile sunt si mai complicate; actorul care da vocea in limba tarii in care e distribuit trebuie sa “cinte” replica la fel ca actorul titular, plus ca trebuie sa o faca cam in aceeasi durata ca sa se potriveasca in sincronul cu buzele personajului desenat. indiferent de cit de multe cuvinte ai in limba in care s-a tradus.

asa mi-am dat seama ca dublajul e aproape copywriting pentru ca rescrii replicile, nu le traduci, ca sa intre in timp si sa aiba acelasi efect.

*
cind vorbeam cu domnul din fotografie, cel din dreapta, am aflat ca dublajul romanesc de la Hotel Transilvania a fost considerat drept cel mai bun dintre toate versiunile distribuite in europa, dar si ca versiunea sa pentru personajul Murray (Mumia simpatica, prietena cu Dracula) a fost considerata drept cea mai buna dintre toate dublajele.

ma enerveaza teribil cind tinerii actori nu stiu sa se “vinda” si l-am certat, fara sa-mi pese ca abia il cunoscusem:

– de ce n-ai spus asta la conferinta de presa ? era si regizorul acolo, erai invitat special, de ce nu te-ai vindut bine?

– pentru ca eu am avut 50 de replici in filmul asta. Claudiu (n mea. Bleont – vocea lui Dracula) si Tamara (n. mea. Roman, vocea fiicei lui Dracula) au avut 500 de replici. nu era momentul meu de glorie aici, ei trebuiau sa vorbeasca despre munca lor, nu eu. intr-o saptamina vine Ralph unde eu fac vocea personajului principal, acolo pot sa vorbesc despre munca mea.

tineti-i minte numele: Gabriel Costin e un om cu caracter.

il stiti de la emisiunea “In Puii Mei” si, daca nu ma insel (mi-a fost rusine sa-l intreb), e unul dintre cei care fac noi personaje in Neata cu Razvan si Dani.

il gasiti si-n teatru – la Metropolis.

duminica trecuta, la Bran, am facut si un interviu cu Genddy Tartakovski, il puteti citi aici

2903
jr_bella figuraBella Figura

Bella Figura

6 minute de frumusete pura.
Jiri Kylian Bella Figura. potrivit cu vremea de afara.:)
\

3241
Wagner cup teaFilme, expozitii, un site care imi place si cesti de ceai

Filme, expozitii, un site care imi place si cesti de ceai

text de Noemi Revnic

Pentru cinefili, incepe “Les Films de Cannes a Bucarest”, in perioada 19-25 octombrie. M-am bucurat sa aflu ca, in plina criza, mai sunt companii care investesc in astfel de evenimente. Eu am fost invitata la trei filme, printre care si premiatul “Dupa dealuri” al lui Cristian Mungiu, la Cannes. Invitatia am primit-o de la 2 Active PR, care promoveaza noul BMW Seria 7. Aici gasiti si programul filmelor. http://filmedefestival.ro/2012/program/
In perioada 19 octombrie – 15 noiembrie, ArtXpert Fine Art Concept – Store din Dorobanti, Strada Putul lui Zamfir nr.45 gazduieste expozitia artistului roman Matei Serban Radu, “New Works on Wood”.  Matei Șerban este deja un nume pe piata internationala de arta, cu expozitii aclamate in Santa Fe, New Mexico și la celebra Carrol Turner. Aproape toate lucrarile din aceasta expozitie bucuresteana, inclusiv “Francesca”, sunt sold out.

Ana Wagner a pregatit o noua colectie de cesti, prezentata in premiera in cadrul unui eveniment chic la Artmark, in urma cu cateva zile. Piesele poarta nume cat se poate de interesante: “Heraldica”, “Ghirlande din gradina mea”, “Peisaj fantastic in alb si negru”, “Spargatorul de nuci”sau “Poveste cu Tarot”. Le gasiti pe toate la Maison de la Porcelaine din Cotroceni, din strada Dr. Staicovici 19, cu o vizita in prealabil pe www.wagnerarte.ro.

Daca aveti prieteni care locuiesc in strainatate, puteti sa le dati de veste ca ieri s-a lansat un site de cumparaturi tare simpatic. www.romshop.ro vinde tot ce inseamna produse romanesti, de la zacusca si dulceata si pana la literatura romaneasca. O idee pentru care il felicit pe initiator, Octavian Radu.

Acestea au fost noutatile mele. Ne intalnim tot in “salonul” Cristinei Bazavan, joia viitoare, cu stiri proaspete de sezon.
Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1851
selesice nu stiati despre Cosmin Selesi

ce nu stiati despre Cosmin Selesi

ieri vorbeam la Europa FM, ca in fiecare zi pe la 6 fara 10, despre filme. de fapt despre cei pe care Cinemagia i-a pus in topul celor mai buni tineri actori romani.

dupa ce i-am enumerat si am spus citeva lucruri despre filmele in care au jucat, Radu Constantinescu – gazda emisiunii Drum cu Prioritate, unde ma afirm eu:)  – m-a intrebat unde i-am putea vedea “de aproape” pe actorii astia, in teatru sau altceva decit cinema.

 

si-am inceput sa spun de Vasluianu, de Pavlu, de Potocean si Ivanov.

 

cind m-am uitat pe lista pe care scrisesem numele mentionate in top, l-am vazut pe Cosmin Selesi si primul meu gind a fost – il stiti de la Te cunosc de undeva, emisiunea de la Antena 1. dupa care mi-am dat seama ca-i fac o nedreptate, ca el e un foarte bun actor dramatic si m-am regrupat: Selesi a jucat (poate va mai juca) in Bucharest Calling la Green Hours, o piesa care atunci cind a ajuns la New York a avut o frumoasa cronica in New York Times.

 

mi-a luat putin sa-mi aduc aminte cum se numea piesa, dar stiam de New York Times si n-am ezitat prea mult pt direct.

Stiu ca nu prea s-a scris despre asta; nici colegii lui de la Antena n-au zis, dar despre munca lui Selesi a scris New York Times. Si daca eu care stiam de aceasta intimplare si tot am avut primul gind sa mentionez TV-ul in loc de teatru, m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu aici, ca sa ramina si sa stie tot mai multa lume despre Cosmin Selesi, actorul de teatru.

 

P.S. Stiu ca am pus un titlu cam de tabloid, dar asa v-am facut pe toti sa cititi si poate o sa tineti minte informatia:)

P.P.S. da, si ei au ajuns atunci la NY cu sprijinul aceluiasi ICR pe care-l hulesc unii acum. asa i-au vazut cei de la NYTimes si au scris frumos despre munca lor.

 

3044
afis FIPFun nou festival de film la bucuresti: Festivalul de Psihanaliza si Film

un nou festival de film la bucuresti: Festivalul de Psihanaliza si Film

Imi place foarte mult cind oamenii din industria filmului nu se lasa invinsi (de criza economica, de haos-ul politic, de ridiculizarea culturii) si continua sa construiasca, sa mai puna cite o caramida la temelia unei culturi vizuale a unei generatii care, mai mult ca oricind inainte, gindeste in imagini.

saptamina viitoare debuteaza la bucuresti un nou festival de film, Festivalul de Psihanaliza si Film – replica , sau prelungire, a European Psychoanalytic Film, festival prezidat de regizorul italian Bernardo Bertolucci.

e un festival care are o idee minunata in spate:  public pentru film de arta in acceptiune larga- filme europene, asiatice si americane de buna calitate, indepartate de reteta facila a popcorn movie-urilor- exista si, in plus, tinerii elevi si studenti de azi au nevoie de oferta pentru a se putea apropia mai mult de conceptul de cultura.

in spatele acestui festival sunt doua doamne minunate care au mai creat si alte lucruri speciale in industria noastra de cinema (festivalul Anonimul e doar un exemplu): Miruna Berescu si Irina Margareta Nistor.

am sa va povestesc zilele viitoare despre filmele din festival, deocamdata tineti minte ca intre 26 si 28 octombrie ne uitam la filme destepte. si ca in zilele acelea veti vedea in singura avanpremiera care va exista, citeva episoade din noul sezon In Deriva.
P.S. Perioada aleasa pentru desfasurarea acestei prime editii a Festivalului International de Psihanaliza si Film coincide cu desfasurarea Conferintei Internationale de Psihanaliza, care va reuni la Bucuresti personalitati marcante din domeniu din SUA, Anglia, Franta, Olanda etc.
3766
roxana cioriiaTake back the sparrows

Take back the sparrows

text de Roxana Cioriia

“Why is the top quark so heavy? Yeah, that’s the question – why? says Franklin. We don’t know. It’s weird. You’ve got six quarks; five of them are really light, and the sixth is unbelievably heavy. It’s as if you had Sleepy, Dopey, Grumpy, Bashful, Happy, and Kierkegaard.”

Uneori, cand nu mai vezi si nu mai simti bine din cauza de prea mult si prea plin, zice-se ca indicat ar fi sa schimbi perspectiva, sa te rupi de ce stii si sa-ti bagi un pic capul in necunoscut, orice forma ar lua el. La mine, necunoscuta din ecuatie e mai mereu fizica cuantica. Nu stiu o boaba de fizica in general, daramite de cea “cuantica”, dupa cum o numesc fizicienii, nepasandu-le o clipa de enervanta cacofonie. Dar la nevoie ma ajuta. Deschid un manual ponosit, pe care nici nu mai stiu cum l-am capatat, si incep sa citesc aproape pe litere, incercand sa fac lumina cat de cat in fraze si formule. Dupa o sesiune moderat insuportabila de sangerat neuronal, scot capul din paginile ingalbenite mai limpede ca niciodata, cu certitudinea copilareasca a exploratorului care a incetat sa se mai intrebe, ca Frost, despre the road not taken.

Ce mai conteaza ca ajungi sa confunzi o scurtatura cu o fundatura si chiar si cand ar trebui sa-ti fie clara neintelegerea, tot mai petreci acolo o buna bucata de timp, nemiscat, in case the walls idealistically part. Ce mai conteaza ca un autist inconsolabil ca Kafka (cuantic physicists all over the world are probably cheering with big grins on their faces right now) isi dadea ceasul cu o ora si jumatate inainte si spunea despre Felice, in cuvinte desenate din sticla sparta (dupa ce l-au sfatuit doctorii sa nu mai vorbeasca, din cauza hemoragiei), ca are “too much nakedness left in her”. Ce mai conteaza ca oricat de falnic si vasnic ar fi un copac, si radacinile lui se termina undeva, cand quarcii sunt atat de complicat de simpli, si e atat de complicat de simplu sa traiesti dupa o reteta prestabilita.

“Please take back the sparrows. They are bothersome and cute. They are brown and daily all year long. They make a plaything of the wind and the spruce. They come too close. They look right at me with their tiny black eyes. They dart through spaces. They pick up the pieces and the pace. From rooftop to eavetrough to wire to branch- they spring spring spring spring spring spring spring. They are not sorry. They are not singing. Many they are one they are never not somewhere. They are not not singing. They are not slack. They fear the bluejay and the airedale. They drink from the pond! They scatter thinking. They are not asking or telling they are scattering thinking they are shivering. They are awake or they are shivering. Please, take back the sparrows. They bathe in dust.” – Suzanne Buffam

*

Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1228
crack the casee atit de simplu sa fii James Bond

e atit de simplu sa fii James Bond

nu cred ca exista barbat care sa se fi uitat la un film cu James Bond si sa nu-si doreasca sa traiasca si el aventurile respective. Bond asta e o sursa de inspiratie pentru nenumarate alte filme, nu mai departe de filmul ala simpatic cu avocati – The Suits – mi se pare a fi o copie la tribunal a aventurilor domnului super elegant.

ei bine, te poti juca acum de-a James Bond fara sa te considere nimeni nebun.:)

***

vestea nashpa e ca mai ai doar 48 de ore posibilitatea sa fii James Bond.

de fapt, mai ai mai putin de 48 de ore dar nu te ingrijora, daca esti un agent adevarat si te misti repede poti rezolva misiunea Bond la timp si… poti deschide o valiza misterioasa din Centrul Vechi care iti aduce o intilnire cu Severine, una dintre fetele Bond. (pe bune, chiar actrita care joaca in film, nu o dublura)

cum se procedeaza:

iti sunt testate calitatile de agenti secreti printr-o serie de incercari care te vor purta prin locatii Heineken din Centrul Vechi. Ai misiunea de a cauta  cinci locatii, unde vei fi supus unor probe interesante, in urma carora primesti indicii si harti care te vor indruma spre urmatoarele provocari.

 

Am aflat ca printre probe sunt construirea de castele din carti de joc, jocuri de domino sau dezamorsatul bombelor, asa ca va fi foarte amuzant. La sfirsit primesti un  cod cu care iti vei incerca norocul pentru a deschide valiza misterioasa.

Joi seara se anunta codul care deschide valiza, iar cistigatorul va avea o experienta completa James Bond si-o va intilni pe … Severine, una dintre fetele Bond.

Jocul face parte din campania de promovare a noului filmul James Bond, Skyfall, campanie sustinuta de Heineken.

Heineken® a dezvoltat o relatie puternica si de success cu James Bond, constand in parteneriate globale cu  ‘Tomorrow Never Dies’, ‘The World is Not Enough’, ‘Die Another Day’, ‘Casino Royale’ si ‘Quantum of Solace’.

 ***
daca nu poti ajunge in Bucuresti, dar vrei sa fii agent Bond in misiune te poti juca pe facebook intr-o aplicatie in care refaci calatoria lui Daniel Craig printr-un tren, la fel ca in film, dar si in noul spot Heineken®, si sa gasesti valizele misterioase. va puteti juca aici.
1839
mamouretMamouret si trei expozitii de toamna

Mamouret si trei expozitii de toamna

text de Noemi Revnic

In ordinea urgentelor artistice:

La Muzeul Taranului Roman, o expozitie cu o durata extrem de scurta:
“Costumul national albanez”, numai astazi si maine, in Sala Laolalta, intre orele 10:00-18:00. http://www.muzeultaranuluiroman.ro/

La Muzeul National de Arta avem o expozitie care tine pana la inceputul lui decembrie, in Salile Kretulescu: “Charles Leirens – Inteligenta privirii. Portrete de artisti 1933-1960”. Sunt expuse fotografiile realizate de artistul belgian Charles Leirens. Veti admira fotografii ai caror protagonisti sunt Eugen Ionescu, André Gide, Jean Cocteau, Paul Valéry, André Malreaux, Béla Bartók, Nicolas Nabokov, Marc Chagall sau René Magritte. Mai multe detalii gasiti pe site, desigur: http://www.mnar.arts.ro

In concept store-ul Entrance, printre piesele vestimentare ale unor designeri cu personalitate este vernisata si o expozitie ce poarta semnatura Carioca Studio. Pana la finele lui octombrie, cu o vizita in prealabil pe pagina lor de Facebook:
http://www.facebook.com/entrance.shop

Am lasat la final un spectacol de weekend care se joaca la Bulandra, la Sala Izvor: “Mamouret”, cu Tamara Buciuciuceanu in rolul principal. Am fost sa vad piesa impreuna cu mama mea (venita intr-o vizita scurta, de o saptamana), chiar sambata trecuta. Mama a vazut aceasta piesa in urma cu zeci de ani, cu Lucia Sturdza Bulandra in rolul lui Mamouret. Piesa dramaturgului francez Jean Sarment a fost tradusa in limba romana chiar de marea doamna Bulandra. Din cate am inteles, acelasi regizor de acum a pus in scena piesa si prima data, pe cand era un tanar absolvent: Dinu Cernescu. Intrati pe site-ul de la Bulandra si faceti rezervare din timp, pentru ca piesa inca se joaca cu casa inchisa. http://www.bulandra.ro/

Un weekend formidabil va doresc, cu tot ce e mai bun!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1705
roxana cioriia“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

text de Roxana Cioriia

L-am descoperit pe Bob Hicok prin 2005, cand, practic, am inceput sa descopar si internetul cu posibilitatile lui nenumarate. E unul dintre primii “mari” poeti contemporani de care m-am indragostit cu cea mai sincera si mai novice patima. “Animal Soul”, finalista la National Book Critics Circle Award, a fost prima si singura carte de poezie pe care am citit-o dintr-o respiratie, intr-o noapte, sub plapuma, cu toate nodurile posibile in gat si lacrimi atarnate de obraji. And I’m a prose girl, give me Russian novels sau hai si short stories (mai ales si mai ales Cortazar) si nu mai am nevoie de altceva. Imi place pentru ca scrie poezie riscanta, parca are arcuri sub versuri si-ti lasa impresia ca poate sa se foloseasca de orice pentru a da pinteni unei idei. Are si umor dar e si frighteningly insightful, tese tristete si rasete cu o claritate atat de personala ca n-ai cum sa nu te cutremuri.

Ca si atmosfera sau poetical aftertaste, in mintea mea e in aceeasi liga cu Dean Young sau Russell Edson sau James Tate sau Gertrude Stein. Poezia lui porneste de la curiozitati si momente autobiografice care-l ajuta sa-si intinda imaginatia la maxim, pentru ca, stie si el, intensitatea iesita din banal e cea mai pretioasa. E brutal de sincer si de o simplitatea a imagisticii vertiginoasa.

“I saw he was looking for a place/in his brain to hide/his brain”

“I can’t be in the avant-garde/because I cry when dogs die/in movies”

“That was the day I learned you can sit/with someone who’s on the bottom/of the ocean and not get wet”

“When I said/I have to lay you off/a parallel universe was born/in his face, one where flesh/is a loose shirt/taken to the river and beaten/against rocks”

“How to say yes like a river/jumping off a cliff”

“I think staying up and waiting for paintings to sigh is science”

“And in that city,
at night, a little girl
wants a goldfish for the goldfish
she already has, and the goldfish
wants a little girl for the little girl
he already has, and the bowl
wants a bowl beside it
to share the orange and rippling feeling
it would call soul if the word
wasn’t already taken.”

In 2013, Copper Canyon Press ii vor publica cea de-a saptea carte, “Elegy Owed”. Daca rascolesti bine pe net, gasesti cateva poeme “scapate”, cu care te poti hrani pana apare. De exemplu fragmentul asta:

“Excerpt of a longer recording”

“A man loves silence so much, to talk to him,
you sit alone in a room
and have your say, leave the room,
which he enters and listens
to your thoughts, replies
and leaves, you enter again
and listen to the memory
of air, reply
and leave. I’ve known him
my whole life and we’ve yet to finish
our first conversation. There’s time.”

*
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1233
rollingRolling Stones – Crossfire Hurricane live

Rolling Stones – Crossfire Hurricane live

fanii the rolling stones pot vedea live, la The Light cinema, lansarea filmului autobiografic al baietilor care au revolutionat lumea rock-ului. asta inseamna interviuri cu domnii in cauza, colaboratorii lor plus filmul integral, simultan cu vizionarea de la festivalul de film de la londra.

Regizat de Brett Morgen, Crossfire Hurricane prezintă evoluţia muzicală şi personală a celor de la The Rolling Stones, din anii 60 până în prezent.

Filmul ofera o remarcabila noua viziune asupra evolutiei muzicale a grupului Rolling Stones, de la pustii obsedati de blues – la inceputul anilor ’60, la legende ale muzicii rock – in prezent. Cu multa sinceritate si fara “farduri”, filmul prezinta fantastica traiectorie urmata de Jagger & Richards & Co., de la Marquee Club la Hyde Park, de la Altamont la “Exile On Main Street” Tour, de la concerte in cluburi la stadioane in delir. Cu imagini inedite, unele din arhivele personale ale “stones”-ilor, pelicula va delecta, soca si va uimi atat fanii devotati, cat si alte generatii de admiratori.

Luandu-si titlul din versurile piesei “Jumping Jack Flash”, filmul “Crossfire Hurricane” te plaseaza chiar in mijlocul celebrelor escapade Rolling Stones, cei din audienta avand prilejul sa vada din interior tumultuoasa viata a “stones”-ilor, marcata de droguri, femei, alcool, certuri si moarte, care i-a tranformat in niste adevarati supravietuitori.

The Rolling Stones sarbatoresc in acest an 50 de ani de existenta.

18 octombrie, the light cinema, ora 20.15

detalii aici

1582
skyfall-bond-vidcum i-am intilnit pe fratii lui James Bond

cum i-am intilnit pe fratii lui James Bond

din motive de oboseala azi am fost consemnata in casa. la un moment dat au sunat la usa frumuseii astia

(ma rog aratau mai bine dar m-am emotionat cind le-am facut poza)

mi-au adus un plic si o valiza. daca rezolvam ce era in plic, puteam deschide valiza. mesaj de la James Bond.

nici nu stiti de cite ori am anuntat eu pe facebook ca abia astept filmul asta

deschid plicul, o foaie alba alba si-o lanterna mica mica.
haida de…

invirt lanterna pe toate partile, o aprind si… lumina albastra. pusa pe hirtie rezulta ca scrie “top secret” si ca sunt selectata de james bond pentru o misiune Heineken. ca sa aflu detalii trebuie sa deschid valiza si era mentionat codul valizei .

am setat codul, dar n-am deschis inca valiza. mai stau si mai visez, daca mi-a scris Daniel Craig ceva? daca Severine aia frumoasa imi vinde vreun truc ?

vad la domnul Vlad Petreanu ca a primit invitatia la film, dar eu stiu sigur ca sunt mai speciala. mai ales ca locuiesc linga valiza aia mare din centru vechi pe care daca o deschideti – adica daca-i aflati cifrul – puteti sa o intilniti in carne si oase pe Bond Girl Severine.

ca sa aflati codul trebuie va plimbati prin centru vechi si rezolvati niste chestiuni demne de James Bond, ca nu e asa simplu sa intilnesti o Bond Girl intr-o excusie la londra cu super experienta Bond…

am zis ca desfac valiza miine dimineata poate, cine stie, pina miine ajunge in ea nr de telefon al lui Daniel Craig.

***
intreaga nastrujnicie e pusa la cale de Heineken – cu ei te duci sa o intilnesti pe Severine – ca parte a campaniei de promovare a filmul nou cu James Bond, Skyfall. va puteti juca si pe facebook sa rezolvati quiz-ul lui Bond ca sa deschideti valiza, intr-o aplicatie f f simpatica.

P.S. doresc sa se consemneze ca eu am fost singura care i-am fotografiat pe fratii lui James Bond. toata lumea a fotografiat valiza, dar eu am dat simpatic din gene si … am dovada. rezulta ca sunt foarte potrivita pentru o Bond Girl!

2868
_DSC0180Naturaleţea şi forţa Ruxandrei Donose

Naturaleţea şi forţa Ruxandrei Donose

text de Ana Maria Onisei

Ruxandra Donose abia terminase repetiţiile pentru concertul  care urma să deschidă Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio, sub bagheta dirijorului Christian Zacharias, când ne-am întâlnit pentru interviu.

Zâmbea, în blugi evazaţi şi-o bluză de culoarea mării: „Gata, începem?“, a urcat vocea Ruxandrei Donose, încă plină de energie. Îşi ţinea mâinile sprijinite pe coapse ca o şcolăriţă în timp ce vorbea de pe canapeaua din holul Sălii Palatului. De fiecare dată când se pregătea să răspundă, se oprea pentru o pauză de gândire, iar vocea revenea, mai întâi şoptită – şi-i trăda timiditatea suavă, modestia -, pentru ca apoi să capete o intensitate jucăuşă. N-avea nimic din strălucirea forţată, căutată cu orice preţ a unei dive. „Câteodată, când repet, mai beau şi câte o Coca-Cola. Râd colegii că în loc să beau ceai cu miere sau ouă crude, la repetiţii, eu beau Coca-Cola şi mănânc biscuiţi.“

O spune cu naturaleţe şi-ar putea trece drept un om obişnuit dacă n-ai fi conştient că urcă, uneori chiar şi în aceeaşi săptămână, pe cele mai mari scene ale lumii. Cum îi place Ruxandrei Donose să spună când se gândeşte la presiunea care e parte din destinul unei mezzosoprane, e ca şi cum ai avea un nou loc de muncă în fiecare săptămână. Trebuie s-o iei iar de la zero, chiar dacă eşti la cel mai înalt nivel internaţional.

Şi cum vă încurajaţi?

Un nou rol este un moment în care trebuie să te autobiruieşti. Ştii că ai fost angajat pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce poţi, totuşi, când ajungi în faţa unui nou colectiv, trebuie să arăţi ce poţi şi să justifici prezenţa ta acolo. Pe parcursul carierei şi pe măsură ce experienţa creşte, înveţi să-l gestionezi. Cum mă ajut? Tot aşa cum fac când cânt: gândindu-mă la ce spun, nu la ce-ar putea să gândească cei din jur.

*

Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie la Adevarul, Dilema Veche, Esquire

2273

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!