astazi vad la tiff, Medalia de onoare cu dl Victor Rebengiuc in rolul principal.
mi-e drag de domnul Rebengiuc. tare drag.
ne vedem la Cinema Republica, de la 12.45
*
la tiff, Ursus este sustinatorul filmelor romanesti
un film nou – part2
Orice moment poate fi inspiratie pentru un film nou.
*
– Hai sa-ti arat ceva, imi spune Ozana Oancea actrita care joaca rolul principal in filmul Felicia, inainte de toate.
Incepe sa caute in geanta, asa cum sta turceste fata in fata cu mine, pe holul de la cinema Republica, la citeva minute de la aplauzele calde ale oamenilor care o vazusera pe ecran.
-O, poate nu o mai am. Stai sa mai caut.
Scoate portofelul, cauta printre bani si alte notite si imi intinde un fluturas de hirtie, dintre acelea pe care spectatorii sunt invitati sa voteze filmul preferat.
Pe el o doamna sau domnisoara Kozma a scris “Am pierdut avionul spre Germania ca sa vad filmul acesta, dar nu regret”. Si-a votat la preferate, filmul Felicia, inainte de toate, lasindu-si pe hirtie si numarul de telefon.
– Mi-au dat-o fetele care numarau voturile de la sala la Victoria, s-au gindit ca o sa ne bucuram, continua Ozana vazindu-ma emotionata. Am vorbit despre ea de 2 ori in interviurile de la tv pina acum. Si ma gindesc ca dupa festival sa-i dau un sms sa-i multumesc.
– Daaaaaa, da-i, da-i. Iti imaginezi cit de bucuroasa si emotionata o sa fie ca actrita de pe ecran ii da sms?! Nici n-o sa creada ca esti tu.
– Da. Cum se termina festivalul.
Ia fluturasul, il impatureste delicat in patru, dupa liniile formate deja de la impaturiri trecute, si-l pune inapoi in portofel.
La Tiff, ieri 5 iunie 2010.
*
Orice moment poate fi inspiratie pentru un nou film. Ursus este alaturi de filmul romanesc.
tiff2010 – Marti, dupa Craciun
Marti, dupa Craciun e o bucurie de film. curat, fin, rafinat. mi-nu-nat.
cu o actrita care te lasa fara suflare, Mirela Oprisor, si un barbat adulterin (Mimi Branescu) interpretat cu nuante atit de fine, incit il compatimesti pentru necazul in care se afla: trebuie sa aleaga intre nevasta si amanta.
(btw, si in “real life”, Mirela si Mimi sunt casatoriti si au o fetita)
in seara asta am decis ca imi fac tricou cu Mimi Branescu, asta pentru ca vin si dupa experienta Festivalul de teatru de la sibiu unde am vazut o piesa scrisa de el (acasa la tata).
dupa Boogie si Marti, dupa Craciun, sper ca Radu Muntean sa mai faca un film despre cuplu – poate dintr-o perspectiva feminina – ca sa avem o trilogie romaneasca demna de studiat la scoli.
*
altfel, dupa o zi in care i-am vazut de doua ori pe scena pe Razvan Radulescu si Tudor Lucaciu – la premierele de la Felicia, inainte de toate si Marti, dupa Craciun, dar si dupa fina trimitere la un film al lui Corneliu Porumboiu in “Marti, dupa Craciun”, am plecat acasa cu gindul ca e o gasca simpatica generatia asta de cineasti romani.
generatie cu care, norocul meu, am aceeasi virsta, asa ca le-am vazut tuturor munca inca de la filmele din facultate. (azi mi-am amintit de filmul lui Lucaciu cu alergarea prin lanul de griu, o secventa f lunga trasa cu camera din mina care – la vremea aia -m-a facut sa ma gindesc “cum naiba nu oboseste omu’ asta cu camera alergind atit” 🙂 )
*
si-am mai avut sentimentul – dupa Aurora, Buna, cine esti?, Kapitalism, Dacia, o poveste…, Portretul luptatorului… si cele doua filme mentionate mai sus – ca incepem sa ne comportam ca o industrie adevarata de film: avem pelicule pentru toate categoriile de public. Pelicule lucrate foarte bine.
*
mai vad si miine alte filme romanesti.
la tiff 2010, Ursus este sustinatorul filmului romanesc
tiff 2010 – Buna, ce faci
cel mai dragalas film de pina acum de la Tiff e “Buna, ce faci?” in regia lui Alexandru Maftei, dupa un scenariu de Lia Bugnar.
o poveste de dragoste amuzanta, delicata, cu umor si nostalgie.
ca un film cu meg ryan si tom hanks.
plus, frumos filmat, minunat jucat…
ce ma enerveaza insa e faptul ca i-au dat drumul pe piata si nu au facut un trailer pe care sa-l posteze pe youtube. acum n-am ce sa va arat din filmul asta si altii ca mine – care s-au bucurat de el – nu pot sa-l promoveze mai departe.
*
Filmele Romanesti de la TIFF sunt sustinute de Ursus
Tiff 2010 – Tica Popescu
sunt in sala, ma prega de proiectia filmului Portretul luptatorului la tinerete.
pe scena Constantin Popescu Jr e onest si spune ca filmul e foarte lung, mai lung cu 30 min decit copia pe dvd, si ca nu se va supara daca lumea iese din sala.
am amintirea mea speciala cu Tica Popescu de la filmarile pentru Principii de viata, care va avea premiera anul viitor.
atunci dupa 17 duble si 5 ore de filmare a aceleiasi secvente m-a intrebat “dar dumneavoastra ce credeti despre personajul asta?” (personajul interpretat in filmul acela de Vlad Ivanov)
m-am eschivat… nu am avut un raspuns suficient de destept pentru momentul respectiv.
dar, pentru perfectionismul lui din ziua in care am stat pe platourile de filmare, i-am dat o porecla: “Haneke”.
*
la tiff, ursus e promotorul filmelor romanesti
TIFF 2010 – astazi – Felicia, inainte de toate.
astazi ruleaza unul din filmele mele preferate de la TIFF; Felicia, inainte de toate – o poveste emotionanta despre relatia dintre mama si fiica, despre cum – cu anii – se aseaza intre copii si parinti un zid invizibil din care ricoseaza vorbele.
in tabu de iunie gasiti un interviu lung cu Ozana Oancea cea care e Felicia in film si veti descoperi acolo ca si actrita traieste o relatie delicata cu mama sa.
acum o info care nu e in interviu:
Ozana are un baietel de 8 ani, Barbu – la fel ca personajul din film.
anul trecut la festivalul de film de la Sarajevo, Barbu si-a insotit mama la premiera filmului. era obosit si se uita la ecran din bratele mamei lui, asa ca Ozana nu i-a putut vedea chipul la secventa cea mai dramatica din film, cind rosteste un monolog lung. L-a simtit insa interesat, se ridicase de la pieptul ei si se uita cu atentie.
a doua zi dimineata, Ada Solomon, producatoarea filmului l-a intrebat pe Barbu:
ei, ti-a placut mama? ai vazut ce emotionant e filmul?
si pustiul a raspuns:
o, da. chiar si mie mi-au dat lacrimile.
(nimeni nu stie de unde are Barbu expresia asta in vocabular “mi-au dat lacrimile” pentru ca n-a mai folosit-o pina atunci)
*
daca vrei sa vezi filmul Felicia, inainte de toate (regia Razvan Radulescu& Melissa de Raaf), lasa aici un mesaj. Saptamina viitoare facem la Tabu o vizionare in avanpremiera.
*
la TIFF sunt Zilele Filmului Romanesc, prezentate de Ursus.
un film nou – part 1
Orice moment poate fi inspiratie pentru un film nou.
*
Un tinar cara o camera de luat vederi pe umarul minii drepte. Mina e scurta, pina la cot si pare a fi fost amputata de multa vreme. Stinga nu are degete, dar asta nu-l impiedica pe tinar ca dupa ce-si lasa camera de luat vederi pe o masuta, sa prinda intre “miinile” sale o sticla de apa si sa bea. e imbracat foarte modest, iar sapca ii acopera tenul inchis la culoare.
– De ce nu au la centrul de presa un loc in care sa-ti lasi bagajele?, ii spune unui alt tinar care sta in fata lui pe o canapea. La Berlinada aveau.
Pornesc apoi o discutie despre utilitatile noastre si cele de la alte festivaluri.
Daca ar fi trait Fellini i-ar fi placut sa vada secventa asta. S-a intimplat astazi la cinema Republica inaintea proiectiei filmului Aurora din cadrul TIFF 2010.
*
Orice moment poate fi inspiratie pentru un nou film. Ursus este alaturi de filmul romanesc.
Aurora lui Cristi Puiu
am ris. am asteptat atit de mult o constructie ca la Politist, adjectiv incit am ris la cea mai mica urma de umor in scenele finale.
si eu si cele citeva sute de spectatori din sala republica de la tiff.
dar aurora n-are forta structurii de la politist, adjectiv.
are estetica lui, are atentia nebuneasca a detaliilor, cristi puiu joaca (si este:) ) un nebun veritabil.
ii inteleg dorinta de a-si duce visul regizoral pina la capat si de aici optiunea pentru actorul principal: cristi puiu joaca intr-un film de cristi puiu. perfectionismul asta nebunesc e demn de un mare artist.
dar eu care – gratie meseriei mele am stat pe linga criminali – nu sunt satisfacuta de explicatia ca filmul asta este despre cum nu ne prezinta cinema-ul/media/cartile criminalii.
si mor de curiozitate citi criminali a intilnit cristi puiu si, eventual, a stat de vorba cu ei.
*
pe la mijlocul filmului ma gindeam: “cam cum o arata versiunea lui zoso despre aurora? amintindu-mi de parodia lui dupa Politist adjectiv”
numa’ ca filmul tine 3 ore si nu cred ca-l pacaleste cineva pe zoso sa se duca sa-l vada:)
*
la tiff au inceput zilele filmului romanesc prezentate de Ursus, iar eu m-am salutat cu drag cu Corneliu Porumboiu si-am remarcat gasca vesela de scriitori (Marius Chivu, Matei Florian, Cezar Paul Badescu) in sala la citeva rinduri in spatele meu.
TIFF 2010 :)
gata cu sibiul, plec la cluj. multe filme romanesti in urmatoarele 3 zile & un partener sustinator al filmului romanesc: URSUS
dupa amiaza primele impresii.
astazi Aurora lui Cristi Puiu e vedeta zilei
daca sunteti in sibiu, astazi…. (FITS 2010)
…mergeti la Club Zebrano de la ora 23.00. la Fir’mituri, piesa la care am realizat in urma cu ceva ani ca Vlad Ivanov e un super mare actor. anul trecut, am scris despre Vlad in Tabu si m-am intors , desigur, si la piesa asta.
Un bărbat întrerupe cearta a trei femei cu o furie ascunsă în ochi: le spune că, în copilărie, tata l-a pierdut la cărţi, iar mama l-a recuperat după un an şi jumătate. Are vocea tremurândă şi a început să-i curgă nasul. Femeile bănuiesc că plânge. Se uită la una dintre ele, trupul îi e înclinat umil, doar ochii vibrează. Ridică vocea: „Să-mi bat joc şi de bucata de viaţă care mi-a rămas? Uite că sunt eu ciudăţenia dracului şi vreau să fiu fericit!“ Ultimele cuvinte sunt amestecate cu câţiva stropi de salivă.
(…)
Zilele astea, în Green Hours, se joacă din nou „Fir’mituri“, un spectacol mic care n-a fost niciodată în vizorul selecţionerilor UNITER sau al criticilor cu fiţe. O piesă mai puţin mediatizată decât cele în care joacă la Teatrul Naţional sau multipremiata „Elisaveta Bam“ de la Bulandra. Cu toate acestea, Vlad Ivanov continuă să-l joace pe Mihu cu aceeaşi bucurie ca la premieră. E un rol cald şi tandru, foarte diferit de tot ce a făcut între timp în filme şi îşi spune replicile cu aceeaşi disciplină, matematic-emoţionantă, cu ochii vibrând. Iar stropii de salivă apar la secundă în fraza „uite că sunt eu ciudăţenia dracului şi vreau să fiu fericit!“
m-am gindit ziele astea daca sa merg sau nu sa o revad. si mi-am dat seama ca ar fi o chestiune foarte egoista din partea mea; sa ocup un loc intr-un spatiu limitat in defavoarea celor care nu au avut niciodata ocazia sa o vada.
so, enjoy diseara si astept comentarii pe aici despre ea:)
FITS 2010 – exclusiv – povesti cu Constantin Chiriac
Cind aveam 3 ani, comunistii i-au luat toata averea bunicului meu. De la bona si caleasca, am ajuns la opinci. Primii pantofi mi i-am cumparat mult mai tirziu, din banii pe care i-am strins recitind Crezul la Biserica sau in fata prietenilor parintilor.
*
Astazi stiu poezii incit pot sa recit 3 saptamini non stop.
*
In anii de inceput ai festivalului visam ca dau interviuri in engleza si ca nu stiu sa raspund la intrebarile jurnalistilor. Astazi cind ajung undeva in lume si mi se spune ca trebuie sa dau un interviu intreb “Cite minute? O ora, o jumatate de ora?” apoi incep sa vorbesc.
*
Aseara am plecat de la teatru si, pentru ca il trimisesem pe sofer cu treaba, am luat un taxi. N-aveam badge, era intuneric, n-am vorbit nimic in taxi. Inainte sa ma dau jos in fata casei, am scos bani sa platesc cursa si taximetristul mi-a zis:
“Domnul Chiriac, dar se poate? Cum sa va iau dvs bani, noua acum in festival ne e cel mai bine si facem bani mai multi decit oricind.”
Eu credeam ca nici nu stie cine sunt si nici n-a vrut sa-mi ia bani. Asta e cea mai frumoasa recunoastere.
Constantin Chiriac, 1 iunie, 2010
*
in seara asta, am vorbit 2 ore cu Constantin Chiriac, directorul Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Super povesti, super nume mentionate si intimplari de genul “am creat bursa de spectacole de la Moscova”/ “am selectat trupele pentru expozitia mondiala de la Shanghai”/ “am fost consilier pentru programele culturale ale aniversarii de 300 de ani de la crearea Sankt Petersburgului”
cea mai frumoasa si mai emotionanta dintre povesti este cea a discursului rostit in fata Congresului SUA, in cadrul unui proiect la care au fost invitati manageri de proiecte culturale din toata lumea. O veti gasi insa in tabu☺
***
o intimplare la care Constantin Chiriac a fost martor in tinerete. Protagonisti un preot maramuresean si Nichita Stanescu.
La vizita poetului in Maramures, la o biserica veche, preotul i-a spus
– Marele nostru poet Mihai Eminescu a spus “De la Nistru pin’ la Tisa/ Tot romanul plinsu-mi-s-a”. Dvs ce aveti de spus?
Nichita s-a uitat la preot si intr-o secunda a raspuns:
– De la Tisa pina la Nistru/ Am trait un veac sinistru.
FITS 2010 – exclusiv – culise Berlin Alexanderplatz
ce fac actorii in culise, inaintea unei premiere?
cum trec de la chipul de strada la chipul de scena?
o privire in culise inaintea avanpremierei Berlin Alexanderplatz, regia Dragos Galgotiu.
fotografiile sunt facute de Dragos Spiteru
Berlin Alexanderplatz a avut avanpremiera ieri seara in cadrul festivalului international de teatru de la sibiu 2010.
FITS 2010 – very exclusive stuff – part 2
vedetele prezente in festival scriu in cartea de onoare ca-ntr-un oracol.
iata doua dintre starurile editiei de anul acesta a festivalului de teatru de la sibiu si rindurile lor din cartea care daca ar fi cindva scoasa la licitatie ar face bani de o editie intreaga de festival:)
francesco agnello, domnul cu instrumentul muzical minune: hang
FITS 2010 – very exclusive stuff – part 1
ceea ce urmeaza nu e la vedere in festivalul de teatru de la sibiu. si e cu atit mai valoros.
gratie Ruxandrei Predescu, PR-ul festivalului, aruncam o privire in cartea de onoare FITS: ce au scris vedetele care au fost pe aici. si cind zic vedete – spun oameni despre care stie o lume intreaga… o lume serioasa.
*
It is always a great pleasure to taste the food of a great chef… it always seems so much better than our own… so I delight in returning to Sibiu to sample the wonderful cuisine of my great friend & festival chef Constantin Chiriac. Such delicious delicacies.
Best wishes & admirations
Jonathan Mills
*Jonathan Mills este directorul festivalului de la Edinburgh, unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din lume. El- unul dintre cei mai faimosi oameni de cultura din lume☺
fits 2010 – ce-am ratat si era genial!
a fost in deschidere vineri, nu ajunsesem inca la sibiu.
ii invidiez tare pe cei care au vazut spectacolul asta extraordinar.
si ma bucur si mai tare ca a fost in romania. la indemina noastra.
fits 2010 – speechless – francesco agnello
acest domn si OZN-ul sau muzical (Hang) au facut parte din spectacolul Warum Warum – un eseu genial despre intrebarile artistilor.
de dimineata, la conferinta de presa, francesco agnello a facut demonstratia talentului sau cu mare bucurie.
“vreti sa va arat? am aici linga mine instrumentul”
l-a scos din husa, a inceput sa-l atinga usor cu degetele si a explodat aerul in jurul nostru.
la sfirsit a zimbit timid:
“e minunat ca mai putem inventa instrumente muzicale chiar si in aceste vremuri. acest instrument a fost creat in urma cu cinci ani.”
*
azi toata lumea care s-a intilnit cu muzica lui a exclamat: extraordinar!
si-apoi… speechless.
FITS 2010 – ziua 2, magic woman
a atras intr-o clipa toate privirile cind a intrat in sala in care se tinea conferinta de presa.
la momentul respectiv, nici macar nu era ea protagonista; un regizor isi explica la microfon crezurile artistice.
10 minute mai tirziu s-a asezat la microfon in fata jurnalistilor si trupurile tuturor celor din sala s-au indreptat la 90 de grade, semn de atentie maxima.
nu zisese inca nimic, era acolo in fata tuturor si lumea o privea zimbind “ce cocheta e!”, “ce energie are!”
inainte de a raspunde la intrebarea moderatorului a spus ca uneori nu e nevoie de cuvinte.
s-a ridicat in picioare si a indreptat miinile in sus, in prelungirea fotografiei afisului care se afla in spatele ei: un barbat inger.
dupa 2 clipe a spus:
colaborarea cu Peter Brook mi-a dat aripi.
si nu cred ca a ramas cineva in sala care sa nu aiba pielea de gaina in fata energiei pe care a transmis-o cu aceste putine cuvinte.
restul a fost magie & bun simt & incredere in sine & nevoie de cunoastere a sinelui si a lucrurilor care sunt in jur, dincolo de forma lor obisnuita.
doamna se numeste Miriam Goldschmidt si poate fi vazuta in aceasta seara in piesa Warum Warum alaturi de un alt magician, muzician, care cinta la un intrument straniu – ca un OZN – o muzica divina.
*
fotografii cu ei, diseara:)
fits 2010, ziua 2, prietenie
duminica, 30 mai, pe la 9 jumatate, Gavril Patru si Constantin Draganescu luau micul dejun in restaurantul hotelului Ibis.
cu o seara inainte i-am vazut in piesa Acasa la tata, unde Patru era fiul “ratacitor” si Draganescu profesorul de fizica din liceu care incasa acum glumele pustilor deveniti adulti.
in dimineata asta, la masa erau doi domni care povesteau lucruri lumesti, un pic somnorosi, dar atenti in jur.
dupa ce dl Draganescu a terminat de mincat, anii sai din buletin au apasat greu atunci cind a trebuit sa se ridice. era un spatiu strins intre masa si scaun, in spate alt scaun si un turist care minca.
asa ca Gabriel Patru, cu o tandrete mare si un respect care aducea a familie, s-a ridicat din locul lui, l-a prins de brate pe dl Draganescu si l-a ghidat elegant intre scaun si masa.
un semn emotionant de prietenie.
*
pe scena dl Draganescu facuse tumbe, la propriu, la o secventa la care trebuia sa cada.
la acest mic dejun mi-am dat seama ce efort face ca sa fie pe scena atit de activ.
am realizat, inca o data, ce magie are scena si meseria asta incit reuseste sa trimita energia care sa mobilizeze dincolo de anii din buletin, de dureri sau suferinte.
*
piesa Acasa la tata poate fi trebuie vazuta la Teatrul Act din Bucuresti
*
apropo de prietenie, mi-am facut prieteni noi la Sibiu zilele astea. dar despre ei si cit de simpatici sunt, povestesc zilele viitoare.
29 mai, faza zilei FITS 2010 – Cihtli Ocampo
La spectacolul ARTĂ PURĂ / ARTE Y PUREZA Flamenco Company, dansatoarea Cihtli Ocampo avea piciorul sting bandajat pe toata gamba pina jos catre glezna. Dansa intr-un ritm dracesc, vibra aerul pe linga ea si miinile lasau dire ca si cum ai fi desenat cu laserul in aer.
Era incredibila.
Dupa o ora, durerea de la picior si-a spus cuvintul si Cihtli Ocampo s-a descaltat. A inceput cu piciorul accidentat, inlaturind cu grija bareta care tinea glezna umflata. Apoi a pus pantofii la marginea scaunului pe care se odihnea din cind in cind.
Si-a dansat desculta inca 10 minute; minute de iad pentru trupul ei, de rai pentru spectatori.
Baietii din trupa au continuat sa cinte si dupa ce ea a iesit din scena. Au ramas insa pantofii, intr-un colt, la vedere.
*
iat-o aici intr-o inregistrare dintr-un alt show
FITS 2010 – Haneke, Jelinek & Muresanu
dimineata, in masina catre sibiu
Iti place Haneke?, ma intreaba doamna blonda rafinata cu care impart o masina Mercedes pe drumul catre Sibiu. Tocmai ce aflase care sunt lucrurile/actorii/regizorii care nu-mi plac din teatrul romanesc.
Da, foarte foarte mult. E Isabelle Huppert in Romania si ruleaza Pianista zilele astea in cinematografe in Bucuresti. Mi-a placut f f tare.
A, da? Dar cel mai nou film al lui l-ai vazut? Sau Cache?
Da, mi-au placut mult. Am vazut si making of-urile.
…
Citeva clipe mai tirziu intr-un alt context , doamna blonda spune “Eu am tradus-o pe Elfriede Jelinek, Amantele, la Polirom”
Iar eu ma gindesc ce coincidenta frumoasa, vineri seara am vazut-o pe Hubbert la 2 metri distanta, pentru ca simbata dimineata sa ma aflu in masina linga doamna care a tradus in romaneste scrierile autoarei care a creat personajul Pianistei, unde Hubbert joaca incredibil.
Si doamna asta il place pe Haneke.
Doamna se numeste Ana Muresanu, o puteti intilni duminica, 30 mai, la ora 12:00 la spectacolul lectura de la Libraria Humanitas. Textul e GHEPARDUL / DER PANTHER de Felix Mitterer (AUT), iar traducerea ii apartine.
“N-am fost niciodata la un spectacol lectura”, a spus doamna in masina zimbind.