Category : diverse

stresa 1Solutii anti-stress in Stresa

Solutii anti-stress in Stresa

text de Sorana Savu

*
Pe mal de Lago Maggiore, Stresa e o statiune “comme il faut”, cu esplanade scaldate in flori, cu hoteluri elegante ce reflecta spiritul Belle Epoque, cu o combinatie mirifica intre apa si munte, relaxare si sofisticare. Fara cluburi de noapte sau petreceri stridente in aer liber. Doar cu aer liber.

Turistii sunt in varsta – constatam cu regret, dar si cu o oarecare usurare, pentru ca Stresa e atat de eleganta in sine, incat inclusiv papucii de plaja, fustele si pantalonii prea scurti par un pic nelalocul lor.

E ca si cum te-ai afla pe platourile de filmare, alaturi de Christopher Reeves si Jane Seymour in “Undeva, candva”. Sau, cum spunea prietena mea, cu Helena Bonham Carter in “A Room with a View”.

Intelegi notiunea de “corso”, pricepi de ce trebuie sa platesti in plus ca sa ai vedere la lac, si te gandesti cum se face ca Hemingway a ajuns sa aiba si aici cel mai fastuos apartament din hotel botezat cu numele lui. Ca in Pamplona, unde are cea mai eleganta cafenea din piata centrala. Sau in Paris, unde si-a pus semnatura pe barul din Ritz.

Stresa e un oras inecat in flori – si, chiar daca e favorizata de climatul mediteraneean, intretinerea gradinilor luxoase si luxuriante care inconjoara fiecare hotel si fiecare vila cere timp si efort continuu. In vreme de august, nu mai gasesti flori gigantice de magnolii, dar te poti consola cu dalii, bougainvillea, cale de inaltimea unui om sau omniprezentele muscate curgatoare. Sau, daca faci un drum pana pe Isola Bella, cu lotusii violeti, ireali. Oricum, un pelerinaj pe la cele trei insule Borromee – Isola Bella, Isola Madre si Isola dei Pescatori – e de rigueur si e prilej de incantare.

Bine ascunsa chiar la intrarea in oras, anuntata de un panou simplu si cam din topor, e Villa Pallavicino, poate cea mai frumoasa surpriza a Stresei. In spatele zidurilor si al portilor cam ruginite, descoperi o proprietate imensa, care pare si mai mare daca stai sa te gandesti cat de inghesuite sunt, de regula, casutele in zonele lacurilor, in Italia. Site-ul, http://www.parcozoopallavicino.it/ nu-i face dreptate, iar daca ajungi sa vezi parcul fara sa stii nimic despre el (cum mi s-a intamplat mie), te vrajeste in asa hal, incat pierzi notiunea timpului. Cam cum se petrecea pe insula lui Circe, daca va mai amintiti Homer. Sau “Legendele Olimpului”. Si, ma rog, cum sa nu uiti de tine cand, de exemplu, te trezesti fata in fata cu intreaga familie a lui Bambi in tarcul erbivorelor? Sau cand poti bea un capucho pe terasa unei casute scunde, ca de pitici? Sau cand descoperi o statuie ascunsa intr-o mare magnolie?

Stresa e frumoasa, calda, eleganta, relaxata si sigura de farmecul ei, cam ca Monica Belluci. Si, chiar daca a ajuns la o varsta (tot ca Monica Belluci), ajunge numai sa o privesti si scapi de orice stress…

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

1618
rochieiarna car si vara sanie

iarna car si vara sanie

acum ca se face putin racoare, zic ca e momentul sa ne ocupam de … jeans.

de citeva zile (mai spre doua saptamini asa) a fost lansat un super site dedicat produselor din denim superjeans.ro

discounturi de 50%; Levi’s e in topul brandurilor selectionate, dar site-ul va prezenta cele mai interesante branduri de jeans din lume.

eu sunt o mare cumparatoare online pentru ca imi salveaza mult timp si cel mai mult imi place perioada asta:) sunt reduceri mari mari mari. deci, va invit sa faceti o excursie pe superjeans.ro ca sa va luati hainute tocmai bune de purtat in citeva saptamini, cu diferenta ca le luati cu 50% discount. si vorbim de LEVI’S!!!

site-ul are si pagina de facebook

*
eu am pus ochii pe rochita asta. si inca ma mai gindesc ce jeans sa-mi iau, asa ca -s deschisa la sugestii:)

1414
man_question_markun tata si o mama la alegere

un tata si o mama la alegere

dintre toti barbatii din lume – faimosi, importanti, puternici – daca ar trebui sa-ti alegi un tata, cine ar fi?

dintre toate femeile din lume – elegante, frumoase, destepte – daca ar trebui sa-ti alegi o mama, cine ar fi?

raspunde-mi te rog la intrebari.

eu inca ma mai gindesc la raspuns:)

***
intre timp m-am gindit:
mama – ioana celibidache
tata – hemingway

cred ca s-ar intelege bine intre ei:)

brokenfara infringere. mereu.

fara infringere. mereu.

ce-ai face daca ai sti ca incepind de astazi, orice lucru construiesti nu se darima? orice fapt pe care-l faci e sortit victoriei?

ce-ai face daca ai sti ca incepind de astazi, toata viata ta ar fi fara nicio infringere, ca vei iesi cistigator in orice ?

*
mi-ar placea sa-mi raspunzi mai jos, printr-un comentariu. multumesc.

neil atranscrierea integrala a conversatiilor dintre Apollo 11 – nava cu care a zburat Armstrong – si echipa NASA aflata la sol

transcrierea integrala a conversatiilor dintre Apollo 11 – nava cu care a zburat Armstrong – si echipa NASA aflata la sol

aseara s-a anuntat ca a murit Neil Armstrong, astronautul care a facut primul (si singurul, cred) pasi pe Luna.

*celalalt Armstrong,  Louis, cinta. asa, ca sa fim siguri ca am stabilit de la inceput cine este fiecare.

pentru multi, Neil a fost un idol – realizase imposibilul – pentru mai putini, a fost un om simplu, modest care – in ciuda renumelui sau – voia sa traiasca in anonimitate. si ii cam si iesea. dupa un an de la excursia pe Luna, a devenit profesor universitar si-a dus o viata linistita, modesta.

daca ati fost fanii domniei sale, iata aici transcrierea integrala a conversatiilor dintre Apollo 11 – nava cu care a zburat Armstrong – si echipa NASA aflata la sol.

uite si o fotografie istorica in care poti vedea o parte din caracterul lui Armstrong: in carantina obligatorie de dupa zborul pe luna, cinta la ukelele.

***

altfel, de cind cu Curiosity care se plimba pe Marte si trimite mesaje catre casa, am un gind:

ce zic oare martienii cind il vad pe Curiosity? se gindesc ca asa arata oamenii?

si de aici, oare nu zicem si noi ca sunt alieni – cine stie ce instalatii destepte trimise de locuitorii altor planete ca sa ne inspecteze?

***

uite-l si pe Louis:)))

1895
american-sign-languageo rasplata neasteptata

o rasplata neasteptata

habar n-ai la ce iti folosesc lucrurile pe care le inveti, atunci cind le inveti.

***

putin mai devreme la iesirea de la metrou piata sudului, un copil cam de 6-7 ani urla ingrozitor spre disperarea mamei lui care trebuia sa se confrunte cu privirile dezaprobatoare ale trecatorilor.

am crezut ca e autist, pentru ca mama – aflata in genunchi, cu bagajele lasate pe jos – incerca sa aiba contact vizual cu el. m-am dus la mama si i-am zis ca o ajut eu cu bagajele, sa-l ia in brate ca sa treaca de portile cu bara de metal.

mama, recunoscatoare, mi-a zimbit si a inceput sa-i vorbeasca baiatului  in limbajul mimico gestual, asa mi-am dat seama ca de fapt grohaia cind plingea pentru ca era mut.

cind mama l-a luat in brate si copilul a fost cu fata la mine, i-am zis – si vocal si prin semne:

– vrei ciocolata? am o ciocolata.

copilul surprins ca vorbesc cu el, a incetat din plins pentru o clipa.

cind a trecut de bara metalica si eu am venit cu bagajele, i-am zis mamei lui ca acum trebuie sa-i dau ciocolata pe care o am. copilul mai miriia putin, dar a luat ciocolata.

– spune-i doamnei “multumesc”, i-a zis mama in limbajul semnelor.

cum copilul nu reactiona f tare, i-am facut eu semnul “cu placere” – se deseneaza o inima in partea stinga a pieptului.

copilul se uita tot mai curios si cu ajutorul mamei – cunostintele mele de limbaj mimico gestual sunt f limitate – am aflat ca il cheama Cristi.

– pe mine ma cheama aproape la fel, Cristina, dar nu mai stiu sa arat pe litere. ma inveti?

si cum mama i-a tradus ce spuneam, copilul m-a luat de mina, ne-am tras pe margine si mi-a aratat pe litere cum se zice numele meu.

desigur, am plecat prieteni si mi s-a parut ca momentul asta a fost ca si cum am primit cea mai mare rasplata pentru cit m-am chinuit in putinele lectii de limbaj mimico gestual pe care le-am luat acum citiva ani la British Council.

3994
concursconcurs – dependent de design

concurs – dependent de design

ai studii in design?

sau… esti pasionat de designul de obiect?

*

in oricare dintre cele doua variante te afli, sigur crezi ca in tara asta n-ai prea multe sanse cu meseria ta: cine o sa stea sa produca creatiile tale care necesita materiale si structuri speciale? cine mai investeste astazi in design?

*

daca te recunosti, daca esti  interesat de designul de obiect (designer, arhitect, artist plastic sau scenograf) e bine sa stii ca exista un super concurs pentru tine:

3D – Dependent De Design, realizat de ELLE DECORATION in colaborare cu Audi – prin PORSCHE BUCURESTINORD , concurs cu tema “scaun de masina pt copii”.

este o provocare mare pt un designer/arhitect, dar e in acelasi timp o ocazie rara de a vedea unul dintre desenele voastre transformat intr-un obiect.

participantii sunt asteptati sa se inscrie si sa trimita proiectele, in format electronic, prototip, sau proiect pe hartie, electronic pe adresa [email protected] sau la sediul redactiei ELLE Decoration. Termenul limita de predare a proiectelor este 15 septembrie 2012.

*

aici gasiti regulile concursului: www.dependentdedesign.ro, exista si  un grup pe Facebook: 3D – Dependent De Design http://www.facebook.com/groups/127757867364423/ unde puteti vorbi cu ceilalti participanti sau cu ortganizatorii

*

“Este un concurs care ii stimuleaza pe tinerii si viitorii designeri autohtoni sa creeze. Celelalte editii au fost un succes  mai ales pt ca au scos la lumina tineri f talentati – pe unii i-am ajutat sa produca si sa vanda. Pot vorbi deja de “primul val de designeri de obiect” asa ca se intelege de la sine, cred foarte tare in acest concurs”,  mi-a spus Ileana Raducanu – redactor sef Elle Decoration si cum am foarte mare incredere in gusturile si priceperea ei in a descoperi talente, zic ca e cazul sa va organizati si sa participati la concurs.

succes!

1823
616692_515481905134064_1669446134_oProudly wearing Romanian designers in voiaj

Proudly wearing Romanian designers in voiaj

text de Noemi Revnic

Dragii mei, intr-un final mi-am luat vacanta si sunt deja de patru zile in Las Vegas, Nevada. Pana saptamana viitoare, cand voi scrie despre lucruri frumoase vazute aici, o sa va povestesc cat de mandra sunt de designerii romani ale caror haine le-am luat cu mine in valiza.

Incep cu outfitul de calatorie de luni, 20 august, compus din salvari Ana Alexe (cumparati in urma cu trei veri), tricoul Murmur al Andreei Badala (achizitionat de pe Molecule-F anul trecut) si Miami Jacket cumparata in urma cu cateva luni, din colectia primavara-vara a brandului 109 (Ioana Dumitrescu & Marina Moldovan).

(Miami Jacket, fotografie din catalogul 109)

Acest outfit a facut furori in aeroportul Heathrow din Londra, unde am impartit de vreo cinci ori site-urile designerilor mentionati mai sus.

Povestea a continuat si in Las Vegas, mai ales ieri, cand a plouat cu galeata (fenomen extrem de rar in Nevada, mai ales vara) si mi-am petrecut toata ziua in outlet-ul Premium North din coloratul oras. Aici a fost de-a dreptul isterie: turiste, mai ales din Japonia si din Franta, care m-au intrebat de unde am The Miami jacket, salvarii Ana Alexe si un alt tricou de la Murmur. In buticul Etro, una dintre vanzatoare a fost de-a dreptul in extaz la vederea pantalonilor iar la Diesel, cei doi gemeni coreeni de la casa de marcat mai aveau putin si incepeau sa negocieze achizitionarea jachetei Miami. Am fost tare mandra si abia astept urmatoarele reactii, pentru ca geamantul meu este plin de creatii ale designerilor romani. Alina Botea, Lucian Broscatean, 109 (aproape toata colectia de anul acesta), Ana Alexe, Andreea Badala si lista continua.

Pe foarte curand, ma duc la MOB Museum si revin cu povesti din orasul care nu a mai dormit de ceva vreme.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2457
naomi samuelUn interviu cu o campioana care merge la Jocurile Paralimpice

Un interviu cu o campioana care merge la Jocurile Paralimpice

Stiti ca am un preferat la Jocurile Paralimpice, ca i-am urmarit activitatea si am public aici ( voi mai publica) un mini jurnal al competitiei. se numeste Naomi Ciorap si este o fetita simpatica pe care o veti vedea in competitiile de inot.

in acest moment Naomi, care are deficiente de vedere, dar asta nu o impiedica sa fie o mare campioana, a ajuns cu echipa paralimpica a romaniei in Liverpool unde se antreneaza pina miercuri cind vor incepe la Londra Jocurile Paralimpice. ea se antreneaza chiar cu echipa angliei si tocmai s-a intors de la un antrenament in Sierra Nevada, Spania, care a fost sustinut financiar de sponsorul ei, Olympus Dairy Industry.

i-am trimis pe mail citeva intrebari si mi-a raspuns, asa ca puteti citi un mini interviu simpatic cu o pustoaica de 17 ani care si-a invins limitele si, in ciuda deficientelor ei, e astazi la una dintre cele mai mari competitii sportive din lume.

(desi are deficiente de vedere, Naomi poate citi cu ajutorul unui soft pe computer)

. Ce ti – a placut cel mai mult in Sierra Nevada?

Peisajele frumoase si plimbarile pe munte, mancarea sanatoasa, oamenii foarte prietenosi.

Ce i-ai sfatui pe copiii care se apuca astazi de inot sa faca pentru a nu le mai fi frica de apa?

Sa incerce sa fie curajosi pentru ca sa inoti este mai usor decat pare

A fost greu pentru tine sa inveti sa inoti? ti-a fost vreodata frica de apa?

Mi-a fost putin frica dar cand am inceput sa invat mi-a placut foarte mult si am invins frica de apa.

Te gandeai vreodata ca vei ajunge la o olimpiada? ce-ti doresti de la olimpiada asta? (in afara unui rezultat bun in competitie, altceva. ceva pt tine.)

Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge dupa doar 3 ani de inot la Jocurile Paralimpice. Imi doresc sa am sustinatori multi iar faptul ca particip este o multumire mare.

Ce zic parintii tai ca esti campioana?se asteptau sa ajungi la o olimpiada?

Parintii nu si-au imaginat niciodata ca voi ajunge asa departe si sunt foarte mandri de reusitele mele.

Urmatoarea intrebare e mai delicata si, daca te deranjeaza, poti sa nu raspunzi la ea:

Cum te orientezi intr-un bazin nou. ce repere iti iei ca sa ajungi la linia de start , la culoarul tau?

Bazinele in marea majoritate sunt la fel, am resturi de vedere cat sa ma descurc in incinta bazinului.


Iti doresc mult mult succes si sa te bucuri de tot ce ti se intimpla la londra. eu am sa fiu in tribuna sa te sustin. si, chiar daca nu ma cunosti, o sa stii ca e un roman acolo in arena care – ti tine pumnii strinsi sa ai un rezultat bun si sa te bucuri de aceasta minunata competitie.

Multumesc de sustinere, sa strigi tare sa te aud. Concurez la 50 craul, 100 craul, 100 bras la clasa S13.
***

doua lucruri simpatice mai am sa va spun legate de Jocurile Paralimpice. vedeti din mini interviul de mai sus cit de importanta e sustinerea morala, a fanilor, pentru Naomi. ii puteti trimite un mesaj de incurajare in aplicatia creata de Olympus pe Facebook si va rog tare tare tare sa va luati 2 minute ca sa scrieti un mesaj. ce poate fi mai frumos pentru un copil, decit emotia si sustinerea unor oameni pe care nu-i cunoaste, dar care o apreciaza pentru ca face lucruri pe care ei nu le-ar putea duce la cap.

( Olympus nu s-a asociat intimplator cu echipa romaniei la Jocurile Paralimpice. sub conceptul “Light in the Dark”, compania sprijina permanent persoanele cu deficienţe de vedere, fiind prima si singura companie de bunuri de larg consum din România care are un ambalaj special conceput pentru acestea: capacul inscripționat in alfabetul Braille. imaginati-va un frigider in care e bezna si ca puteti recunoaste ce e inauntru dupa forma si semnele de pe capacele produselor si veti intelege ce mare bucurie e pentru persoanele cu deficienta ca au scris in Braille ce contine sticla, cutia etc)

3767
cadoucadou priceless

cadou priceless

saptamina trecuta am fost in tabara pentru copii Tara lui Andrei si am avut ceva probleme.

mi s-a parut mai greu sa fac fata alimentatiei sanatoase decit galagiei generate de 125 de copii care bateau cu tacimurile in masa scandind numele instructorilor preferati.

dupa citeva zile, am postat pe facebook asta:

in ziua aia, am trisat si mi-am refacut doza de glicemie. mai grav insa a fost a doua zi cind copiii, pentru ca au dormit dupa amiaza , la ora mea de guilty pleasures erau in grup in bucatarie sa-si incarce bidonasele albastre cu ceai cald si bun. acolo era si barul de unde imi luam pepsi, deci problemaaa.

tot personalul din tabara era instruit sa nu serveasca bauturi acidulate copiilor, asa ca atunci cind fata de la bar m-a vazut, mi-a soptit discret:

“aveti bani exact?”
dupa ce am inclinat din cap la fel de discret, mi-a indicat locul unde sa ii las. a continuat sa pregateasca suporturi de hirtie pentru bidonasele copiilor (erau fierbinti de la ceaiul proaspat preparat). dupa o vreme a scos din frigider o sticla de pepsi si-a lasat-o pe bar, in partea ei, departe de mine.

eu, ca o lebada in fata barului, ma uitam cum copiii se aprovizionau cu ceai. a mai trecut o vreme si s-a auzit:

“doamna, va rog sa ma ajutati cu ceva. duceti dvs sticla aceasta afara la colegul meu, e un client din afara taberei care are nevoie de ea”

si mi-a intins pepsi-ul salvator.

in ziua aceea, pentru ca se terminase ciocolata de la receptie, am inventariat cu receptionera cine a cumparat toate bucatile de snickers (multe din ele le cumparasem eu), dar n-am convins-o sa mai aduca altele. era interdictie de la managementul taberei.

***

astazi, simpaticii de la GRAFFITI BBDO mi-au trimis un cadou.

stiam ca proiectul Tara lui Andrei e administrat de ei, stiam ca si Pepsi e la ei in administrare publicitara, dar n-am stiut ca si Snickers e tot la ei. (m-as putea inscrie la un internship, cu un job plasat linga frigider )

va multumesc frumos pentru cadoul foarte foarte simpatic, m-am distrat tare si, desigur, am degustat din plin.

1621
ikeaMa mut. iara.

Ma mut. iara.

de-a lungul existentei mele de provinciala translatata-n bucuresti, m-am mutat de citeva ori bune. de fiecare data in casa altuia, casa care pastra amprenta celui care locuise inainte, dar si a proprietarului.

acum stau intr-o casa dragutza, aproape de Centru Vechi si, pentru ca a fost decorata pentru mine, pentru personalitatea mea, nu mai poarta amprentele altora.

dar in septembrie ma mut din nou. pentru o saptamina, intr-o casa in care mai stau inainte sau dupa mine, tot cite o saptamina, Andressa, Mazilique si Augustin Radu. e parte dintr-un experiment IKEA in care veti vedea putin personalitatea noastra, dar si cum se reflecta ea in amenajarea unei case.

veti urmari pas cu pas ce facem in casa (nu chiar tot, nu va ginditi la negindite), ce si cum modificam pentru ca acelasi spatiu sa devina “acasa” pentru fiecare dintre noi pe durata sederii sale si… ne veti putea vizita (dar despre asta, pe 10 septembrie cind intru in casa:) )

***
experimentul face parte din campania de lansare a noului catalog IKEA, “Da noua viata casei tale” si sunt sigura ca va va demonstra cit de usor este ca un spatiu nou sa devina AL TAU cu eforturi si bugete mici.

***
de fiecare data cind ma mut in casa noua (v-am zis ca am experienta la mutat) ma gindesc la asta:

cind dormi pentru prima data intr-o casa noua, ai simturile alerte.
auzi toate zgomotele, vezi toate detaliile tencuielii, simti detaliile fiecarui material pe care-l atingi.
dupa o vreme, stii frecventa cu care apar zgomotele, stii de unde vin, cunosti obiectele din casa, mintea se obisnuieste cu ele si… nu le mai auzi/simti.

v-ati gindit ca e la fel si intilnirea dintre doi oameni?
la inceput suntem atenti la orice vorba, orice gest. decodificam emotiile din spatele cuvintelor si cautam intelesuri.
dupa o vreme, ni se pare ca stim, ne obisnuim si…

***
va astept in septembrie in noua mea casa:)

2749
ioanaPRIETENIE

PRIETENIE

text de Ioana Blaj

Draga mea S,

Ma simteam ca o vioara inchisa intr-o cutie fara arcus. Eram plina de praf cand ai deschis cutia si m-ai atins cu grija ca nu cumva sa ma stric.  Te-ai uitat la mine si ai fost singura care a crezut ca am corzi functionabile. Ai luat o carpa si m-ai atins. Ti-a luat mult pana sa ma cureti pentru ca aveam particule gri pe toata suprafata. Ai avut rabdare si m-ai ingrijit. Intr-o zi ai pus arcusul pe mine si am inceput sa vorbesc. Am scartait, dar nu m-ai lasat. Am invatat sa sunam impreuna. Azi am cantat in linistea strazii. Eram doar noi doua cu muzica noastra lina. Vibram. Multumesc.

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

4922
mama, pusha, beltzi, melinePrietene din copilarie

Prietene din copilarie

text de Noemi Revnic

Astazi mama mea implinste 66 de ani, varsta valabila doar in buletin, pentru ca inima ei este la fel de tanara ca la 25.

Mi-am programat sa scriu acest material inca de acum vreo patru luni, mai exact, cand am fost in vacanta de Pesach la ai mei, in luna aprilie. La plecare, cum era sarbatoare si trenul nu circula, parintii mei m-au condus la aeroport cu masina si in drum ne-am oprit ca sa o vizitam pe Pusha, una dintre prietenele din copilarie ale mamei. In afara de faptul ca picteaza superb si are vernisaje cel putin o data pe an, Pusha (este numele de alint, o cheama Clara) este la fel de tanara si de zambitoare ca acum 37 de ani, cand am cunoscut-o pentru prima data. Am petrecut cateva ore in compania ei si odata ajunsa la aeroport si pe tot parcursul calatoriei mele spre casa din Romania am trecut in revista “banda” mamei, cu doamne superbe si prietenia care le leaga de peste 60 de ani.

Mama, Pusha si Ricci se cunosc inca de la varsta la care mergeau de-a busilea. Mama s-a nascut in casa parintilor lui Ricci din Braila. Parintii lor erau prieteni la catarama: tatii fusesera colegi la Schuler, la Bucuresti, iar mamele jucau pietre in fiecare seara.
Pe Anabela (Belti) a cunoscut-o mama la gradinita si au fost de nedesparit pana la varsta de 16 ani, cand aceasta e emigrat in Israel si ulterior au tinut legatura prin sute de scrisori.

Atunci cand am fost in vizita in Israel in anul 1986, Ricci ne-a facut invitatie si cel mai bine m-am simtit la ea, la Pusha si la Belti. Iar atunci cand am emigrat, in anul 1989, gasca s-a reintregit ca si cand toti anii de despartire nu ar fi existat.
Cu Meliné, stabilita in California in anii ’80, mama a fost colega tot de la gradinita. Am cunoscut- in urma cu sase ani, cand am fost cu mama in vizita la ea si un an mai tarziu, cand Meli i-a intors vizita mamei, gasca cea mare s-a reintregit si au tinut-o numai in petreceri si in plimbari.

Modelul de prietenie à la gasca mamei este atat de frumos, incat nu am reusit sa il egalez vreodata. Am prieteni minunati, la care tin enorm, dar toate aceste legaturi s-au format in ultimii 17, 18 ani. Am o singura prietena din copilarie cu care mai tin legatura, din pacate destul de rar, pentru ca suntem ocupate pana peste cap. Poate ca reteta longevitatii gastii mamei mele consta in faptul ca numai vreo doua prietene au Facebook (iar mama nu se afla printre ele), asa ca vorbesc aproape zilnic la telefon, chiar daca nu sunt in acelasi oras (iar Meli e in America) si se vad cel putin o data la doua saptamani.

Astazi stiu ca mama va fi foarte ocupata ca sa raspunda la toate apelurile. Se vor povesti si ultimele barfe, condimentate de cele mai recente bancuri. Mama si prietenele ei ar putea sa joace intr-un film cu mare succes de casa. Credeti-ma ca nu exagerez nici un pic. Ma gandesc serios sa ma apuc de scris o carte de memorii si clipele cele mai chic le-am petrecut in compania acestor doamne fabuloase.

Pe curand si bucurati-va de inca doua saptamani de vara!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2479
catalina ponorRenault a premiat Olimpicii

Renault a premiat Olimpicii

aseara in Bucuresti a avut loc un eveniment la care mi-am dorit f f f f tare sa ajung. s-a intimplat insa sa fie bad timing, iar eu sunt undeva linga Brasov si n-am putut ajunge.

aseara Renault a premiat campionii olimpici si 16 masini simpatice au plecat catre medaliati.

***
daca sunteti prieteni cu mine pe facebook stiti cit de tare m-am bucurat ca in primele zile ale olimpiadei, era o obisnuita sa mai “ramina” Renault fara o masina. ma bucuram de parca as fi primit eu masinile de fiecare data. stiu sigur, de la angajatii companiei, ca si ei se bucurau foarte tare pentru fiecare masina pe care o puneau deoparte pentru un premiant. si ca erau pregatiti sa daruiasca cit mai multe masini.

ce nu stiam este ca fiecare masina e personalizata cu numele proprietarului. uitati-va cu atentie la aceste doua fotografii sa vedeti numele proprietarului scris pe ele:)

desi in tabelul final al detinatorilor de medalii, in dreptul Romaniei a fost trecuta cifra 9 , Renault a daruit 16 masini.

pentru medalia de Aur- Renault Latitude, pt Argint- Renault Mégane Olympic, editie limitata special creata pentru celebrarea Olimpiadei, pt Bronz- Twingo. sportivii medaliati cu argint si bronz in probele pe echipe au primit cite un Renault Twingo

***
ceremonia a fost una foarte speciala pentru ca ambasadorii valorilor olimpice desemnati printr-o campanie nationala au fost si ei prezenti. ce premiu poate fi mai valoros pentru un ambasador olimpic decit sa-i cunosti pe olimpicii minunati care au cistigat medalii?!

desigur ii invidiez pe toti cei care s-au fotografiat cu olimpicii si au luat autografe de la ei.

mai multe fotografii puteti gasi pe pagina de facebook Renault, Sponsor Principal al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman (COSR)

le doresc o colaborare lunga pentru cit mai multe olimpiade si la Rio in 2016 sa daruiasca si mai multe masini. stiu eu ca o sa se bucure pentru asta.

1695
picsay-1345020339Tara lui Andrei, part 2

Tara lui Andrei, part 2

“ce ai invatat pina acum din tabara?”

asta a fost intrebarea la care echipa albastra a avut de raspuns ieri pentru ziarul taberei Tara lui Andrei ( o initiativa Petrom, pentru copiii din comunitatile unde compania isi desfasoara activitatea. 378 de copii, impartiti in 4 serii, au cistigat dreptul de a veni in tabara anul acesta ca urmare a unui concurs de responsabilitate sociala)

erau in pauza dintre doua activitati in ziua in care invatau despre FOC si se relaxau intr-un leagan lung in care incapeau 5 copii. in fata lor, asezata in genunchi pe o alee pietruita, cu un caiet in brate, o fetita nota raspunsurile, alaturi de unul dintre voluntarii care ii au in grija.

“sa fiu ordonat”
“sa folosesc apa responsabil, nu cum a facut colegul care a lasat dusul sa curga cit s-a sapunit”
“sa salvez energia”

fetita care nota constiincioasa a ridicat capul dintre hirtii si-a adaugat:

“sa nu fim rusinosi”

***
cei 125 de copii din seria 3 a taberei lui Andrei sunt impartiti in 5 echipe pe culori (galben, verde, albastru, rosu, portocaliu) si invata in fiecare zi despre elementele esentiale – apa, foc, aer, pamint – intr-o forma creativa si interactiva: dimineata au partea teoretica alaturi de fetele de la Fun Science, dupa amiaza au partea practica alaturi de baietii de la EcoXtrem.

***

in ziua focului, in partea in care faceau lucruri practice, copiii au invatat de la Dan Olaru cite tipuri de foc exista (fac pariu ca nici voi nu stiti cite tipuri de foc exista si cum se aseaza lemnele pentru fiecare foc in parte. nu stiti fara google, of cors 🙂 ) si au tras cu arcul ca in vremea Zeilor si Titanilor. asta pentru ca tocmai ce interpretasera ad hoc legenda prin care Prometeu a furat focul de la Zeus si l-a dat oamenilor.

Cind Dan i-a intrebat daca au citit Legendele Olimpului, copiii n-au reactionat foarte entuziasti. Diplomatic, Dan le-a spus ca nu e grav daca nu au citit inca, dar sigur dupa ce vor afla povestea focului vor dori sa citeasca toate legendele. A chemat apoi in fata grupului voluntari pentru Zeus, Hades – zeul focului, Hera – sotia lui Zeus, un personaj fara nume – secretara de la biroul lui zeus:), Prometeu, Hercule si vulturul, iar copiii au fost promptati sa se puna in situatie: vine Prometeus cere focul de la Zeus care, desigur, nu vrea sa i-l dea etc etc etc.

primele replici au fost timide, dar cind au inteles ca pot pune orice cuvinte in replicile lor, cit timp sunt in actiunea personajelor, s-au relaxat si toata lumea s-a distrat foarte tare.

***

vazuti din afara, copiii isi aratau temperamentul: “Hera” era putin artzagoasa, “Prometeu” avea tupeu, “Hercule” avea ego: era fericit ca i se da atentie si ca el a fost desemnat cel cu muschi, desi se pierdea in treningul lui mare.

in acele 10 minute cit copiilor li s-a spus povestea focului au fost activate si alte elemente ale personalitatii lor: creativitatea (puteau sa raspunda orice, cit timp ramineau in directia personajului), increderea in sine (vorbeau in fata unei multimi). nu mai vorbesc despre cit de atenti erau toti la o povestire la care, cind eram mica, am suferit teribil: prea multe personaje cu nume dubioase, prea greu de inteles.

seara la sedinta profesorilor cu staff-ul taberei, invatatoarea copiilor in echipa albastra marturisea ca acum cauta solutii cum sa predea si ea acasa lectii in aceasta forma.

(poate face cineva o tabara numai pentru profesori, ca sa-i invete lucruri creative pe care sa le predea elevilor)

***
metoda aceasta creativ interactiva lasa si altfel de urme: profesorii sunt uimiti ca aici reactioneaza cel mai mult cei care la scoala nu sunt foarte activi. pentru ca, indirect, tot ce fac oamenii astia mari care stiu sa se joace precum copiii e sa le predea lectia pe care a intuit-o fetita care scria raspunsurile pentru ziar: sa nu fim rusinosi

***
Iata doua raspunsuri din evaluarile pe care copiii le fac zilnic pentru instructorii lor:

cel de-al doilea e preferatul meu: sa pui lectiile de stiinta la un loc cu discoteca in materie de distractie, mi se pare o foarte mare performanta pentru savantele trasnite de la Fun Science. (da, copilul mai are de lucrat la gramatica, dar daca profesorul/invatatorul lui va invata sa foloseasca tehnicile de aici, gramatica ar putea deveni o bucurie)

***
astazi merg la lectiile despre Pamint. dupa amiaza mergem in padure sa invatam sa supravietuim in conditii extreme. cei care m-au invitat aici nu stiu ca pentru unii ca mine si sa mearga pe o alee 5 pasi in padure inseamna conditii extreme 🙂

2568
ta5Tara lui Andrei, part 1

Tara lui Andrei, part 1

vin dintr-o familie nu foarte instarita; in copilarie, numarul taberelor scolare la care am fost incap pe degetele de la o mina, iar dintre ele, majoritare au fost taberele de matematica, pentru ca eram olimpic.

stiu deci ce inseamna emotia si freamatul de dinainte de a merge intr-o tabara si mai stiu ce inseamna sa te intorci in orasul tau mic, printre colegii tai de scoala, cu povesti dintr-o tabara mare; o tabara in care activitatile n-au nimic de-a face cu experienta din scoala.

acesta e motivul pentru care saptamina aceasta sunt in Tara lui Andrei, tabara de vara creata de Petrom pentru copiii din comunitatile unde isi desfasoara compania activitatea.

***
Tabara Tara lui Andrei a inceput acum 5 ani ca o activitate de vara pentru copiii angajatilor din benzinarii. Dupa doi ani proiectul a luat amploare si s-a transformat premiul pentru un concurs national de proiecte pentru sustenabilitate eco, intre scoli.

Anul acesta concursul s-a desfasurat in comunitatile in care Petrom isi desfasoara activitatea, iar in tabara de la Tarlugeni in acest moment sunt copii din 5 scoli – adica 125 de nabadaiosi care sunt implicati in multe actiuni de educatie eco, de lectii stiintifice amuzante (despre elementele esentiale ale naturii: apa, aer, foc, pamint).

***

cind am plecat de acasa, aveam un gind: sa scriu povestea unui copil care iese pentru prima data din satul lui pentru care experinta din tabara inseamna o transformare, o deschidere catre o lume noua, intelectuala si sociala.

dupa prima zi, stiu ca nu e vorba doar de transformarea copiilor, ci si de a tinerilor care sunt voluntari si, sper din tot sufletul, ca va fi si transformarea profesorilor care-i insotesc pe copii.

echipa organizatoare le-a explicat frumos si motivational ca ei, tinerii voluntari, sunt modele pentru pustii din tabara – cind iesi pentru prima data undeva fara parinti, iti iei ca model pe cei mai apropiati de virsta ta, nu pe profesori – iar ei s-au mobilizat si activat intr-un fel care te surprinde: cer sfaturi cum sa-i ghideze pe copii sa faca lucrurile bune, fara sa para ca le interzic ceva, invata trucuri cum sa le capteze atentia copiilor, cum sa le tina ocupat timpul intre doua activitati intr-o formula creativa etc.

staful tehnic – cu medic, psiholog, profesori, animatori, voluntari – are in fiecare seara o sedinta administrativa unde se invata indirect un fel de psihologie aplicata pentru copii.

***
eroii mei de ieri au fost tinerii de la ecoXtrem care s-au organizat exemplar pentru a tine sub control 50 de copii in Aventura Parc. au avut vorbe de incurajare pentru fiecare pusti care tremura la un obstacol dificil, au gasit solutii pentru a-i face sa zimbeasca in orice moment, chiar si atunci cind – pentru ca erau prea mici – nu aveau voie pe trasee mai complicate si aveau ochii in lacrimi de necaz.

cel care e cu spatele in aceasta fotografie este Adrian Ghencea de la ecoXtrem, unul dintre eroii mei de ieri. tot respectul meu pentru rabdarea si energia lui, pentru diplomatia si empatia lui aflate intr-un melange perfect cu fermitatea.

iata ipostaze ale activitatilor de ieri si astazi dimineata.

Irina a cintat in masina, la microfon in fata a 50 de persoane. are o voce frumoasa si calda, sustinea bine ritmul si pauzele dintre note; o trada un usor tremolo si doar daca erai atent intelegeai cit de multe emotii are. sunt sigura insa ca aplauzele si uralele finale au pus o caramida la temelia increderii in propria-i persoana. si ca astfel, efortul ei de a-si invine emotiile, a fost rasplatit. profund, pe termen lung.

***

intre copiii care sar de bucurie, daca va uitati cu atentie e un copil care sta jos cu geaca in cap. Il cheama Florin si tocmai pierduse intrecerea in care i-ar fi fost asistent Renatei – cercetatoarea care le preda lectii trasnite despre aer. a stat 5 minute suparat, dar Renata nu s-a lasat; a facut ea cumva sa-l rasplateasca si sa-l aduca linga laboratorul ei ceva mai tirziu ca sa zimbeasca din nou.

(mi-ar placea ca si profesorii din scolile de oriunde sa aiba determinarea fetelor de la Fun Science de a-i bucura pe copii in timp ce le povestesc notiuni despre fizica, chimie, biologie. va povestesc zilele viitoare pe larg despre ele )

***

un mesaj din curtea taberei, in locurile unde simpaticele de la Fun Science fac lectii pline de umor: “de ziua lui Andrei se arunca la cos obiceiurile proaste!”

1605
patzaikin 1concurs – cea mai frumoasa amintire de la olimpiada

concurs – cea mai frumoasa amintire de la olimpiada

Pentru noi aproape ca s-a incheiat Olimpiada 2012. Mai sunt  trei zile, dar nu mai avem romani in competitie.

stiu ca v-a placut concursul cu tricoul olimpic, tricoul pe care l-au purtat olimpicii romani la ceremonia de deschidere, asa ca sunt pregatita sa va mai fac cadoul unul, gratie celor de la Rowmania care au creat brandul Patzaikin fashion.

ce trebuie sa faceti ca sa intrati in concurs:

povestiti cea mai frumoasa amintire a voastra de la aceasta olimpiada, intr-un paragraf, in comentarii la acest concurs.

miine seara stabilim cistigatorul.

Mult succes.


PATZAIKIN Fashion (componenta a brandului PATZAIKIN) a furnizat tinuta de defilare a echipei olimpice a Romaniei. Pentru ca hainele facute de designerul roman Olah Gyarfas au fost foarte apreciate de public, a fost realizata Colectia Romania Olimpica (toate produsele le puteti vedea aici) prin care vor fi disponibile pentru public replici identice ale acestor haine, doar pe perioada Jocurilor Olimpice si Paralimpice (adica in cursul lunii august). Hainele sint croite pentru sportivi, dar nu sint echipament sportiv, ci sint tinute urbane, casual, care vin bine pe orice conformatie. Materialele (bumbac, cinepa, denim) si culorile (ocru, alb, albastru inchis si gri) sint foarte naturale.

Brandul PATZAIKIN este de fapt construit doar ca un motor financiar pentru proiectele de antreprenoriat social dezvoltate impreuna cu Ivan Patzaichin in beneficiul comunitatilor din Delta, prinse in miscarea sociala Rowmania.

Colectia Olimpica Patzaikin poate fi vazuta, cumparata, dintr-un popup shop care e deschis pina pe 2 septembrie in Mall-ul din Baneasa.

MILA 23 coperta 1sa ne transformam sportivii in eroi

sa ne transformam sportivii in eroi

zilele astea, cit sunt Jocurile Olimpice, ne loveste dragostea pentru sportivi pentru ca ne confruntam cu anduranta lor, puterea de concentrare, efortul imens pe care-l fac.

ne revoltam de ce nu sunt apreciati mai mult sportivii, de ce nu se scriu carti sau nu se fac filme despre ei. de ce nu-i transformam in eroi ca la americani.

ei bine, incepem sa recuperam la acest capitol.

*

miine se lanseaza cartea de benzi desenate Mila 23, in care eroul este Ivan Patzaichin si e printre putinele incercari  romanesti de a transforma un sportiv intr-un erou.

cartea este ilustrata de Alex Talamba, apare la editura Mandragora si este sponsorizata de Vodafone.

***

ar fi frumos sa cumpere aceasta carte cit mai multi oameni pentru ca asta ar insemna un dublu beneficiu: am incuraja si alte edituri sa ne transforme sportivii in eroi, iar oamenii din Delta catre care pleaca toate incasarile cartii vor beneficia de o viata putin putin mai buna.

Cartea Mila 23 face parte din proiectul Rowmania, o miscare sociala prin care Ivan Patzaichin incearca sa dea inapoi Deltei, o parte din dragostea si succesul pe care el le-a primit.

Puteti participa la lansarea cartii miine la ora 12, la Vodafone Experience Store – in AFI Cotroceni, unde va puteti intilni si cu Ivan Patzaichin si cu ilustratorul Alex Talamba si, desigur, puteti cere autografe.

2332
samuel naomiincurajari pentru (para)olimpici

incurajari pentru (para)olimpici

imagineaza-ti ca esti la jocurile olimpice, te afli in finala si te pregatesti sa concurezi la proba pentru care te-a pregatit. simti presiunea pentru ca-ti doresti o medalie, ai muncit mult pentru asta si esti fata in fata cu proba care te poate face campion. orice greseala te poate scoate din concurs si 4 ani de munca pot disparea intr-o secunda.

poti sa-ti imaginezi asta?

mai adauga ceva la exercitul tau, de fapt mai taie – esti orb. nu vezi nimic din competitie, ai sanse la o medalie, dar nu ii vezi pe cei din tribune, doar ii auzi; ii simti.

***

stiu ca astazi suntem mai centrati ca niciodata pe Jocurile Olimpice de la Londra. suntem in doua finale pe aparate la gimanstica, fetele noastre sunt minunate, deci avem mare motiv de bucurie.

as vrea insa sa va rog sa incurajam – in avans – doi dintre cei mai speciali concurenti la jocurile paralimpice care incep pe 28 august.

Noemi (15 ani) si Samuel (17ani) Ciorap, doi frati din cluj sunt primii reprezentati ai romaniei la jocurile paralimpice la inot. si au sanse la medalii.

spre  deosebire de orice sportiv care e acum la olimpiada, noemi si samuel nu pot vedea incurajarile si sustinerea celor din tara, dar o pot auzi. si, desi e greu de crezut, pot auzi orice mesaj de la mare departare.

special pentru primii inotatori romani la jocurile paralimpice a fost creata o aplicatie pe facebook. scrieti un mesaj de incurajare pentru Noemi si Samuel si un soft special le citeste mesajul.

sustine-i pe Noemi si Samuel aici

***

Lansarea aplicației face parte din campania “Hai România! Împreună putem învinge!” lansată recent de către Olympus, prin care eforturile echipei paralimpice de înot sunt susținute direct. La baza acestei campanii se află o acțiune de colectare de fonduri petru
achiziționarea de echipament, asigurarea accesului la antrenamente și a prezenței echipei la Jocurile Paralimpice de la Londra, care se desfășoară în perioada 29 august – 9 septembrie. Astfel, pentru fiecare sticlă de lapte OLY vândută, Olympus va dona câte 10 bani echipei paralimpice de înot.

***

Până la startul în cursa pentru o medalie paralimpică, Samuel si Naomi se antrenează intens – zilnic înoată aproximativ 10 kilometri, având săptămânal opt antrenamente la bazin și trei – patru la sala de forță. Copiii au plecat duminica împreună cu antrenoarea lor, Emeșe Maniu, în Sierra Nevada, Spania, unde își vor putea efectua antrenamentele în condiții similare unei competiții precum cea din cadrul Jocurilor Paralimpice.

“Lupta este la fel de aprigă şi la fel de grea pentru toţi înotătorii din lume. Înotul este cea de a doua probă paralimpică în funcție de numărul de sportivi calificați, de aceea este nevoie de foarte multă muncă pentru a face o figură frumoasă la prima participare românească în această competiție”, recunoaste Emese Maniu.

***

deci, daca va rog eu tare tare trimiteti un mesaj de incurajare pentru Naomi si Samuel, scrieti aici 3 cuvinte?

Imaginati-va cit de frumos e sa primeasca incurajari de la oameni pe care nu-i cunosc si sa descopere ca sunt zeci de oameni care sunt alaturi de ei intr-o experienta care le poate schimba viata.

pt voi a imagina – imagine – are mai mult sens. vedeti.

P.S. de fiecare data cind vad fotografia de mai sus, cu Naomi si Samuel in bazin, cu ochelarii de inot la ochi ma gindesc ca sportul ne face egali: daca n-ati  fi stiut ca au deficiente de vedere, ati fi facut diferenta intre ei si alti inotatori.

3707
nadia 1976Gimnastica si marketing

Gimnastica si marketing

la Olimpiada din 1976 nimeni nu stia nimic despre lotul roman de gimnastica, toata presa isi concentra atentia pe gimnastele din germania si URSS, dar Bela Karoly a avut strategia lui. iata o foarte frumoasa lectie de marketing.

(fragment din cartea Scrisori catre o tinara gimnasta – Nadia Comaneci,  ed Humanitas)

***

Antrenamentul oficial este o sansa pentru toate gimnastele de a-si realiza exercitiile la aparatele si in sala in care se va tine competitia. Fiecare echipa are 20 de minute la fiecare aparat si cele mai multe sportive executa programe reduse astfel incit sa evite accidentarile de ultim moment din cauza tracului. Tribunele sunt ticsite cu fani, presa si arbitri. (…) In 1976 echipa  romaniei era total necunoscuta si Bela era constient ca trebuie sa schimbam ceva daca voiam sa avem o sansa de cistig.

“Acum intra in sala echipa olimpica a Romaniei…” s-a auzit vocea crainicului repetind numele tarii noastre, insotite de citeva aplauze politicoase. Era momentul sa intram pentru antrenamentul oficial, dar Bela ne tinea pe loc in tunelul ce ducea spre arena, nedindu-ne voie sa intram. Toate eram imbracate in costume rosii, cu parul prins in coada de cal. Bela ne instruise sa intram marsaluind ca soldatii si sa ne facem programul fara greseala.

Crainicul a repetat anuntul. ” domn profesor ne cheama”, am indraznit eu. Bela a zis sa-i lasam sa astepte.

Cind in cele din urma am intrat, toata sala s-a uitat la noi pentru ca nu ne prezentaseram la timp. Aplauzele au fost ceva mai animate si simteam cum ne urmaresc cu ochii. Eram in orice caz o prezenta exotica. Comparativ cu celelalte gimanaste (care aveau paroape 20 de ani ori peste), eram de=a dreptul minuscule si purtam costume identice. Gimnastele din celelalte tari aveau costume individualizate si treceau de la un aparat la altul. Nu si noi. Fara un moment de odihna, am evoluat concentrate si fara greseala. Cind am coborit de pe birna, antrenorii, celelalte gimnaste si oficialii priveau uluiti.

A doua zi, fosta echipa necunoscuta a Romaniei trebuia sa se ascunda de ziaristi.

***

3402

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!