Monthly Archives : July 2010

Sylvie Guillem la Bucuresti!!!!

asta e vestea care mi-a facut ziua minunata. de fapt, cred ca m-a bucurat pentru vreo luna.

Sylvie Guillem vine la bucuresti la intilnirile JTI.

e una dintre cele mai minunate dansatoare ever, iat-o aici intr-un solo demential

JTI Romania va invita pe 22 octombrie 2010 la „Intalnirile JTI”. De aceasta data, pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale” Bucuresti, „Intalnirile JTI” va prezinta spectacolul „PUSH”, avandu-i ca protagonisti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan si pe celebrul coregraf si dansator Russell Maliphant.
„PUSH” este alcatuit din patru momente coregrafice, purtand semnatura coregrafului Russell Maliphant: „Solo”, interpretat de Guillem, pe muzica de chitara a lui Carlos Montoya, confera balerinei postura mandra a unui mare artist de flamenco; „Shift”, purtand semnatura solo a lui Maliphant; „Two”, un solo orbitor, care pare ca o prinde pe Guillem intr-o cutie de lumina; si „Push”, un duet care combina abilitatile acestui extraordinar cuplu.

si un fragment din ce va dansa la bucuresti

trebuie neaparat sa o vedeti, trupul ei sfideaza legile mobilitatii si ale gravitatiei, iar eleganta ei ar trebui sa fie pusa in locul definitiei cuvintului “elegant” din dictionar. pur & sofisticat.

2025

de ce am vrut sa scriu despre Dragos Bucurenci:)

N-am avut timp sa scriu un making of legat de articolul din luna iunie despre Dragos Bucurenci, Efectele Dansez pentru tine. Astazi am postat on line integral povestea din revista si ma folosesc de prilejul acesta ca sa scriu ce n-am scris/spus in text:

– am vrut sa scriu genul asta de poveste despre Dragos Bucurenci pentru ca, desi nu promite din titlu, e un portret pe bune al lui. cu garda jos. citindu-l, intelegeti de ce face ceea ce face, cit efort e in spatele reusitei lui si, mai ales, cita disciplina.

*

N-o sa mai recunosc asta alta data, dar am vrut sa scriu despre aceasta latura a personalitatii lui Dragos Bucurenci – teama de a nu fi perfect – pentru ca o cunosc bine. Si eu ma lupt cu ea.

Stiu foarte bine prin ce a trecut Dragos ca sa se expuna intr-o forma care dupa standardele sale putea parea ridicola. Si mai stiu cit a luptat cu el ca sa-si depaseasca limitele.

Dupa prima editie de Dansez pt tine, mi-am adus aminte de o conversatie in care-mi spunea cum vrea sa-si depaseasca fobiile si fricile. Cum se lupta cu limitele lui. Ascultindu-l, mi-am amintit de o secventa din copilaria mea:

Aveam 6 ani si ma dusesem cu mama la piata. Am tinut neaparat sa car si eu o plasa. Era grea si simteam ca o sa-mi rupa mina. Tata m-a rugat sa-i dau lui plasa, si-atunci i-am spus: “Nu, lasa-ma sa vad cum e. Mina n-are cum sa cada, vreau sa vad pina unde pot s-o car”.

De atunci, de fiecare data cind a existat o bariera, am vrut sa vad daca pot s-o duc mai departe. Stiu ca asa face si Dragos. De asta am vrut sa scriu despre el, din aceasta perspectiva.

Ii mai multumesc o data, pentru ca mi-a povestit despre lupta cu sine.

fragmentul meu preferat:

Cred că limitările pe care ţi le impui te împiedică să-ţi trăieşti viaţa. Ele vin dintr-o perioadă din copilărie când au fost utile. Cu timpul nu mai sunt aşa…”, îşi susţine Dragoş teoria pentru care face lucruri care par uneori nebuneşti.
Ca atunci când s-a suit pe o platformă eoliană de 100 de metri, deşi ştia că are o teamă îngrozitoare de înălţime.
A urcat un nivel, l-a apucat tremuratul, angoasa s-a instalat, dar nu vroia să dea înapoi. Erau la baza eolienei câţiva oameni pe care, după reperele lui, nu i-ar mai fi putut privi în ochi dacă ar fi abandonat. Când strângea din dinţi şi tremura mai tare a auzit vocea inginerului care-l însoţea: „Staţi liniştit, nu vă grăbeşte nimeni”. Şi-a dat seama că pentru o vreme nu trebuie să decidă dacă să o ia în sus sau în jos. Poate să stea acolo. Mai târziu, la 100 de metri deasupra pământului, cu senzaţia de „înălţime de-aproape”, înălţime neprotejată, a trăit o imensă bucurie. A recunoscut acolo voluptatea victoriei cu sine. A coborât şi, la prima provocare, a luat-o de la capăt. Cu Dansez pentru tine.

2134

atelierul de fotografie de la Tirgsor in La republica

anul trecut mergeam la tirgsor o data pe saptamina pentru Atelierul de fotografie pe care-l facea Cosmin Bumbutz cu detinutele, in colaborare cu F64studio si cu revista Tabu.

in urma cu citeva zile La Republica, cotidianul italian, a scris despre acest proiect, publicind o serie de fotografii realizate de detinute.

un jurnal al primelor zile de atelier puteti citi aici

fotografiile din proiect au fost expuse la teatru nottara, iar la vernisaj au participat si detinutele.

1331
connect-r1we love Connect-R

we love Connect-R

pina astazi, habar nu aveam ca pe Connect-R il cheama Stefan Mihalache. era baiatul care cinta si danseaza misto.
tabu.ro a facut un interviu cu el si – brusc – ne-am dat seama ca e un om cu mega bun simt, cu o structura foarte misto.

astazi toata redactia l-a iubit pe Connect-R.
si vrem sa-l invitam la noi, curind:)

Care sunt cele trei locuri în care vrei să ajungi?

C.: La Disneyland în State. Am fost în Franţa şi mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea în Egipt la piramide. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea ca, măcar o dată, să fiu în acelaşi loc unde este Dan Puric. Îl iubesc pe Dan Puric. Mă fascinează. Am auzit foarte târziu de dumnealui, acum vreo doi ani, dar am citit şi “Omul frumos” şi “Cine suntem”. Nu am fost la nicio piesă, dar am văzut tot ce se poate vedea cu dumnealui pe internet. Nu există nimic cu Dan Puric, care să fie nevăzut de mine pe internet. Acum chiar lucrez la o “şpârlă” (dacă pot folosi un limbaj mai de cartier) care îl include şi pe Dan Puric. Dumnealui face şi step şi mimă şi aş vrea să reuşesc să îl aduc să ţină o prelegere la o şcoală de street dance. Parcă îl şi văd vorbind despre dans şi Dumnezeu. Eu sunt mereu înconjurat de cifre. Semnez contracte, sunt mereu interesat să ştiu cât e ceasul, concert pe data de la ora de, cânţi atâtea minute. Şi cifrele mă fac să îmi pierd culoarea, iar când citesc sau îl ascult pe Dan Puric simt că mă colorează din nou. Îmi dă o stare de bine. Dacă ar fi să le recomand tinerilor un drog, ar fi Dan Puric. Eu mă droghez cu Puric.

in ce film se vede Connect-R actor si alte raspunsuri surprinzator de sincere si de misto

1883

De ce gresiti cind criticati brandul de tara

Aud la toate televiziunile critici peste critici despre brandul de tara.
Cea mai vehementa – dincolo de aia cu plagiatul pt care i-am iubit de dimine pe Anca si Cristi Dorombach – e cea legata de faptul ca promovam ceva ce nu avem: infrastructura pentru turism.

Ceea ce uitati in aceasta critica e sistemul nostru (da, al nostru conform voturilor) de gindire: eticheta e mai importanta decit produsul in sine; vorbele mai importante decit faptele.

Domnului presedinte i-a mers asa de 2 ori (primarie si presedintie) si a avut succes. Doamna Udrea a reusit in acelasi fel.

De ce sa se schimbe o reteta care functioneaza?
Au verificat-o deja (pe noi) si au avut succes. Mintea lor are confirmarea ca ASA SE FACE.

Campania asta e exact asa cum suntem noi ca natie: superficiali.
Asa ca, supriza!, ne reprezinta.
*

altfel, cred ca – de bine de rau – ar trebui sa ne bucuram ca o sa se vorbeasca de Romania si niste chinezi, citi vor fi ei, s-ar putea sa vina aici cu banii lor cu tot.

P.S. m-am gindit ca daca as fi fost in locul doamnei Udrea as fi abandonat de multa vreme lupta cu oricine, la cit de multe si-a luat de cind face politica. trebuie ca are un stomac f f tare (sau interese f puternice) daca mai rezista, pentru ca usor nu cred ca ii e.
(si nu n-am votat-o, nici pe dinsa nici partidul domniei sale pentru ca n-am vrut sa ma reprezinte)

la Magnum Blind Dinner cu mine:)

Concurs discriminatoriu DOAR PENTRU FETE

Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses.
te voi insoti la blind dinner – intre fete:) – unde te va mai astepta o surpriza.

conditii de participare
sa fii din bucuresti & sa o ora libera miine (vineri) seara incepind cu ora 19.00
sa -ti placa inghetata
sa intri in jocul concursului pina astazi la ora 20.00

ce se intimpla la degustarea pe intuneric din cadrul experimentului Magnumize your senses?

[gallery]

P.S. exista o cistigatoare in avans Sabina Cornovac. e un cadou din partea Redactiei Tabu pentru ajutorul la campania “Da un like la FB TABU ca sa mincam si noi inghetata”.

am pus un pariu cu colegii mei, daca aduna 200 de like -uri intr-un anume timp, le faccinste cu inghetata. au adunat mai multe cu ajutorul tuturor prietenilor lor si le-am cumparat Magnum. Sabina a fost una dintre promotoarele “agresive” ale lobby-ului colegilor mei si acum va primi Magnumul ei

cum sa-ti impresionezi prietenul cu inghetata:)

cind Magnum a lansat campania Magnumize your senses am avut o maaaare dorinta.
sa vorbesc cu Henrik Sebok, chef-ul care a creat minunatele deserturi care sunt degustate pe intuneric.

vroiam sa aflu (si) cum pot sa-mi impresionez iubitul cu o inghetata:)

cum stiu ca e o mare arta sa pui ingrediente surprinzatoare unul linga altul ca sa provoci simturile dincolo de limite, sunt fascinata de munca chef-ilor de renume. Henrik e Chef al Howard Johnson Grand Plaza, e canadian si e unul dintre mai mai faimosi chef-i din tara lui natala. La Avalon, restaurantul vedeta de la Howard Johnson a creat o multime de “nebunii” culinare.

i-am trimis intrebarile pe mail si m-a impresionat f tare ca mi-a raspuns la 12 si ceva noaptea, ca sa-si respecte promisiunea de a-mi da materialul in deadline. mi-am adus aminte de povestile altor chef-i faimosi despre cit de multa munca e intr-o bucatarie faimoasa si…cit de multa presiune: trebuie sa -ti iasa extraordinar totul in fiecare zi.

asa ca azi noapte, m-am gindit ca i-am putea face o bucurie lui Henrik, aflati un pic mai jos cum

Thanks Henrik.
*
The work you did with Magnum ice cream is quite magic. What combination was the most provocative for you? (In order to find the most surprising and tasteful ingredient)
All three combinations was a challenge. Exactly what I love! ☺ After tasting all the three variety of Magnum ice cream I went ahead, trusting my experience and imagination and I design all desserts in my head. Then I implemented and “re-tested”.
The result was exactly what I had expected. I’m very happy that it was a real success.

If the desert wouldn’t be served in a blind dinner, would you have made a different combination with this ice cream? (I think you use your tricks with fruits & plants with different textures to force us to use our senses at maximum ☺ )
I would not change anything except the construction of the food on the plate! Also I would add structural elements to the dish in order to make it stand out to please the eyes also.

Did you taste your magnum desert in a dark room? What was it like?
No, I haven’t tried it in the dark, since I was the only person whom knew how it is! After all I “dreamed” those desserts! ☺

When you‘re thinking of Magnum Ice cream, what are the taste that comes first in your mind?
As for the texture: smooth full body well balanced with crunchy chocolate coating.
As for the taste: Just a right amount of fine quality Bourbon vanilla, roasted almond.

When you’re thinking of a desert with ice cream and trying to innovate, what are your ideas?
I like to create something to remember. Combine flavors and textures to please the “soul” and excite the brain.

What are the things that you follow?
I follow my instincts and the harmony of the ingredients.

Do you make a list with Do’s & Don’ts?
I don’t use rules. Everything is based on trial and error! Some combinations are good and some are great. Matter of finding the correct combination and then you have to fine-tune it!

Please propose me a full menu for a dinner that can be finished with Magnum ice cream as desert.
Magnum Ice cream can be a sensational finale of any menu! But since you ask here is one:
French Polynesian Onion Soup
Thin slice Garlic roasted crouton and Four Cheese Mix
Salmon & Cheese Lolly Pops
Chèvre & Fresh herbs, Feta& Hot Chili, Cream Cheese & Horseradish
Duo of Duck Confit & Seared Magret
Served on Duo Rosti Potatoes, Poached Pear, Black Currant Compote,
Stewed Red Cabbage en Gel and Baby Asparagus
Warm Chocolate Fondant
Creamy Toffee Feeling, Thai Vanilla Ice Cream & Cracked Raspberry

I’ve tasted (…) and I have no idea what fruits were there. Can you tell me what was the combination?
Robust white chocolate coated Vanilla ice cream complimented with an Iranian Pistachio sponge. Served over a spicy & sweet Champagne infused Mango Chutney. Smooth textured Aerated Milk Chocolate, Fresh & Lyophilized Raspberry. A touch of spearmint.

Can you tell me a special secret to combine the ice cream with some magic ingredients to impress my boyfriend?
It’s all depending on the type of ice cream you use as a base of your dessert. Fresh berries are always a great choice. Crunchy texture can be obtained by using Oreo cookies (no cream). Don’t forget about a sauce! Can be chocolate, caramel, Bailey’s, etc…

Stiti care e cea mai mare bucurie a unui Chef?
sa stie ca mincarea lui, creatia lui, a fost apreciata si savurata de cel care a gustat-o.


Haideti sa-i facem o bucurie lui Henrik. Daca ati participat (sau participati la degustarile Magnumise your senses care mai sunt pina duminica) si v-a placut ce ati testat, scrieti-i un mesaj lui Henrik pe pagina de
FB Magnum.

Aveti incredere in mine, o sa-i facem o mega mega bucurie.

2466

magnumize your senses – my day

azi va fi ziua Magnum la mine pe blog.

in curind lansez concursul pentru exclusive blind dinner cu inghetata Magnum, putin mai incolo va fac cadou citeva dintre secretele chef-ului care a creat cele 3 deserturi cu inghetata care se degusta la Magnumize your senses, iar acum va arat celelalte doua povesti care insotesc deserturile (am postat deja povestea desertului pe care l-am degustat eu)

la Grand Cafe Van Gogh de astazi pina duminica se poate experimenta una dintre cele mai tari senzatii ale acestei veri Magnumize your senses – inghetata magnum in accesorii haute couture create de Henrik Sebok.

acestea sunt ultimele zile de degustare, detalii pe pagina de Facebook Magnum, unde este un alt mega concurs.

atentie! degustarea e gratuita, accesul se face pe baza unor invitatii pe care le primiti de la promoterii Magnum in zona Lipscani.

*
iata ultimele doua povesti despre deserturile Magnumize your senses

Copacul

Cel mai frumos copac din lume, cu trunchiul alb si frunze de ciocolata. asezat pe un cimp in care vintul miroase dulce. cel mai placut e sa te asezi ep spate sub copac si sa te uiti la soare printre frunze. numai asa razele sale te improspateaza racoros.

Stinca

De la departare pare o stinca.
Atunci cind te aproprii, vezi ca poti sa musti din ea, ca e gustoasa, bine prajita si emana o aroma plina de mister. efectul e unul dulce si racoros.

1117

ajutor, contra cronometru, pt un prieten

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

E parte din descrierea de pe blogul lui Mihai Gavrila despre fratele lui care are nevoie mare de ajutor. trebuie sa faca o operatie complicata pe creier.

Pe fratele lui il cheama Florin. e cel din poza de mai jos, la botezul fiicei lui, Teresa, alaturi de sotia Iulia.

Si Florin, si Mihai sunt prieteni buni cu colega mea Ioana. Adica stim direct de la sursa ca e nevoie mare, mare de ajutor.
Nu stiu daca va ajuta informatia asta, dar stiu ca il putem ajuta si noi sa stringa cei 40.000 de euro necesari operatiei. Si de data asta e contracronometru. Ar putea ramine paralizat la 27 de ani.

Nu e o suma imensa, dar pentru ei si pentru timpul pe care-l au la dispozitie e uriasa
Nu e timp de campanie prin sms-uri, nu e timp nici pentru completat formulare la stat.
Singura lui sansa tine de cit de omenosi, cit de darnici, cit de atenti cu ce e in jur, suntem noi.

Faceti o donatie, oricit de mica, va rog?
Si va mai rog sa puneti pe blogurile voastre, ca sa afle cit mai multa lume..
Multumesc frumos.

iata numerele de cont:
GAVRILA MIHAIL
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

GAVRILA IULIA MARIA
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01
Alpha Bank Craiova

GAVRILA FLORIN
RO58 BRDE 410S V893 6378 4100

2628
bobby_fischer_01circ dupa moarte

circ dupa moarte

si “la ei” e ca la noi

For Bobby Fischer, the Drama Won’t Die
The chess master’s estate is disputed by a Japanese woman who claims she was his wife, a Filipino woman who says she is the mother of his child, and two nephews.

restul tine de cum e scris. in new york times.

1260

Momente horror la Mamaia

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cind ajung la mare imi doresc sa vad, sa simt si sa aud marea. Asa ca am grija sa primesc camera cu vedere la mare.

Una dintre marile mele bucurii e sa adorm auzind marea si sa ma trezesc intr-o liniste deranjata doar de valuri. Cum in general ma trezesc pe la 5-6 (dimineata, da?!), nu-i o problema sa aud marea performind solo, luminata de rasaritul de soare.

Cu o singura exceptie: DACA LOCUIESTI IN MAMAIA.

N-am mai fost de mai bine de 5 ani in Mamaia, dar o zi jumatate in acest week end – cind m-am dus cu treaba (job) – a compensat cit pentru inca 5 ani.

*

Mamaia e statiunea noastra de lux, asa ca – traind intr-o democratie in care este promovata egalitatea de sanse – trebuie sa le facem loc aici tuturor doritorilor de glamour din Romania.

Cum putem realiza asta cit mai eficient? Construind hoteluri cit mai multe.
Unul linga altul, unul lipit de altul, unul peste altul. Desigur asta pentru ca nu mai avem cum sa mutam placutele pe care scrie intrare/ iesire ca sa obtinem distanta intre hoteluri. Plus ca-s bariere si e clar ca acolo se termina statiunea de lux.

Rezultatul? Nu doar ca vezi chilotii vecinului din camera alaturata, dar ii vezi/simti si mirosi si pe cei ai vecinului de vis a vis, daca iei luxul la prêt mai mic; adica la 2-3 stele.

La 4 stele, faci cunostinta doar cu lenjeria vecinilor din stinga si din dreapta si, daca ai noroc, ai si vedere la mare, dar e acelasi lucru ca si cum ai sta linga bilci.

Poate sa fie si tsunami-ul din Haiti, tot n-ai cum sa auzi marea, pentru ca de sub geam iti cinta o muzica, de pe plaja rasuna alta, iar cei care nu sunt fericiti cu playlist-ul local au melodii inregistrate pe telefon si le asculta drept ringtone.

In aceasta dimineata am beneficiat de un playlist extrem de variat:

la ora 5 am – muzica de chillout de la o baraca de pe plaja, asortata cu sforaiturile vecinului din camera din dreapta care dormea cu usa deschisa,

la 6 – pentru inviorare- putin ambiental “tocatorul de vinete” dat la maximum tot de la baraca de pe plaja, aflata cam la 200 de metri de hotel, dar cu investitie responsabila in sonorizare pentru ca rezultatul e surround: se auzea si din baie. (baia mea, desigur)

la 7 – pentru refresh – ceva pian clasic, de la piscina de sub balcon,

la 8 – reintoarcea la beat-ul aprig al tocatorului, pentru ca baietii de la baraca aveau nevoie de stimulente ca sa aseze sezlongurile.

la 9 – s-a trezit copilul vecinilor si a urlat de foame pe toate tonalitatile o jumatate de ora, pina i-a pregatit laptele mama din dotare.

Asa ca acum am o foarte mare dilema legata de statiunea Mamaia: oare e liniste in vreun moment al zilei?
(la 3 cind m-am culcat urla muzica de mi se zguduiau termopanele de 4 stele, la 5 cind m-am trezit era aceeasi veselie. pentru restul zilei, descrierea “vacarm” e un eufemism.)

*
Cum spuneam, Mamaia e o statiune de lux, asa ca si vizitatorii trebuie sa se incadreze in peisaj: venim de acasa cu rochia de nasha si pantofii ai mai inalti, sa vada lumea ca si noi am investit in “stilettos”.

Am vazut stilettos cit n-are doamna Udrea de dat intr-o viata intreaga: de la galben auriu pina la albastru electric. Doar ca erau pe plaja, printre ierburi, la concertul Mika.
(am si foto, le postez miine, cind le recuperez de la fotograful de serviciu)

*

Ma repet, Mamaia e o statiune de lux.
Are o mica, mica problema in “stagiunea” asta; e invadata de furnici. In camera mea era o armata intreaga, incolonata pe mai multe siruri. Atacau o cazemata de linga frigider. N-am avut fixativ sa le ofer ceva provocator, dar le-am ametit un pic cu parfum. De lux, of cors.

*
Ok, poate ca e virsta ( a mea, desigur, care simt ca devine inaintata dupa o asemenea experienta), poate ca e faptul ca nu pot sta la soare si nu ma poate fotografia nimeni pe plaja sa ma vad la gazete, cert e ca nu-s foarte prietenoasa cu ideea de “statiunea Mamaia”. Dar stiu sigur ca sunt nepretuite momentele linistite in Mangalia la Cazarma lui Nicu (o pescarie domoala, cu mese de lemn, unde manici supa de midii sau frigarui de rapane mai ceva ca la Paris, la prêtul unui bacsis de chelner de Mamaia), la Herghelia de la marginea orasului sau la Farul singuratic de pe faleza.

Si daca e sa aleg glamour pe litoralul nostru, sa ma iertati pentru lipsa mea de fantezie, ramin fidela ideii mele de traditie: sfirsit de septembrie, eforie nord, plaja pustie, soarele domol, singurul hotel din Romania care are toate camerele cu vedere la mare.

*
Altfel, am fost la Mamaia pentru concertul Mika. Artistul si concertul lui au fost mi-nu-na-te. Mi-a placut concertul f f mult. Multumiri Orange pentru invitatie.

Lady Gaga & femeile din muzica – NYT

(…)

in the recent pop mainstream these female artists are far outweighed by the eccentrics, the freaks, the adventuresome. For them performance and exteriority are central to their self-presentation, far more so than any lyrical message.
In many ways it is a bastardization of the Madonna model. From the start of her career Madonna was a savvy pop trickster, using outrageous imagery as a distraction while smuggling ideas about religion and social politics into her music. Most of the Gaga generation, however, is interested in distraction as an end in itself.

Girl Pop’s Lady Gaga Makeover, New York Times, un articol minunat pentru cei care au treaba, de orice fel, cu industria entertainment -ului

2575

concertul Mika – super tare

f f f tare concertul Mika de la Orange Summer Party.

stiti bucuria copiilor cind fac lucruri care le plac f mult? zimbetul ala incremenit pe fatza?
asta a fost Mika: un copil care s-a jucat in fata a 10.000 de oameni, constient de cit de important e ca acei oameni sa-l inteleaga.

a vorbit in romaneste la fiecare moment important, a “dat din casa” (doar in mexico si in romania au putut veni prietenii lui la concert; aici au vnt pt ca e distanta mica fata de londra si era primul concert pe plaja din cariera lui), a cintat de a rupt si si-a dozat bis-urile in asa fel incit sa lase impresia ca a iesit din play list si a cintat mai mult, de dragul publicului.

multi multi prieteni la concert si foarte multe vedete. inclusiv elena basescu ai carei bodyguarzi au mutat niste prieteni de la masa ca sa-i faca ei loc:)

miine aflam cine sunt prietenii artistului care au vnt in romania si cum s-au distrat pe aici:)

1345

magnumize your senses

daca ati ramas in bucuresti si vreti ceva distractie speciala pe caldura de acolo (eu sunt la mare, in asteptarea intilnirii cu Mika), mergeti la “inghetata pe intuneric” – soft & sensual – alegeti una din cele trei povesti pe care vi le pun organizatorii la dispozitie si lasati-va papilele gustative rasfatate. Regal.

iata o prima poveste din seria magnumize your senses.

degustare de inghetata magnum pe intuneric.

asta e ce am testat eu prima data

plaja imaculata
o plaja care are petale de flori albe in loc de nisip, proaspete la atingere. mirosuri dulci te imbata cind pasesti spre malul marii. o mare alba ca spuna laptelui, dulce si parfumata ca mierea.

(am scris aici despre experiment; el e deschis publicului gratuit, trebuie doar sa aveti o invitatie de la unul dintre baietii simpatici de pe lipscani; degustarea e la Grand Cafe Van Gogh)

daca nu reusiti sa ajungeti in week end-ul acesta, saptamina viitoare organizez eu a special blind dinner cu inghetata magnum si… poate veniti.

vrei mai multe detalii despre magnumize your senses?

1258
C100_WHDH-TV_News_7_webmi-as dori (jurnalism)

mi-as dori (jurnalism)

mi-as dori ca, uneori, invitatii de la o emisiune sa plece din “direct” daca nu li se acorda respectul pe care-l merita.
mi-as dori ca, uneori, intervievatii sa spuna “nu vreau sa raspund la asta pentru ca e jignitor”

mi-as dori ca subiectele noastre jurnalistice sa-si ceara drepturile. pentru ca daca nu o fac EI, NOI nu o sa li le acordam niciodata.

*

In seara asta Daniela Vladescu a fost chemata la Antena 3, Stirea Sinteza zilei, sa vorbeasca despre Opera de la Constanta care a fost desfiintata acum citeva zile.
Pe burtiera scria “ultima iubire a lui Nicu Ceausescu….” si, spre uimirea domniei sale, gazda a inceput sa o intrebe despre familia Ceausescu.

Mi-am dorit f f f f tare sa se ridice de pe scaun si sa plece. N-a fct-o, din bun simt si pentru ca isi dorea f mult sa spuna, printre picaturi, citeva vorbe despre Opera din Constanta al carei director a fost (este).

Cit de mult mi-am dorit sa plece din emisiune.
Ca sa nu imi mai fie rusine ca, uneori, tagma mea minte pe rupte pentru ca stie ca i se permite.

2674

magnumize your senses se intoarce

scriam ieri ca am fo la o degustare de inghetata Magnum pe intuneric si cit de misto sunt senzatiile pe care le incerci.

cind am plecat de la Grad Cafe Van Gogh m-am intilnit cu doi mimi simpatici foc care atrageau atentia trecatorilor ca in cafenea se intimpla ceva interesant.

si-o faceau doar din gesturi, ca in filmele mute.

mi-a plct mult asta – la plecare erai fara glas si auz:), ti se punea din nou atentia la incercare suprimindu-ti de data asta “auzul”.

daca-i vedeti pe Lipscani sa stiti ca linga ei se gasesc cei care va pot oferii invitatii la experimentul Magnumize your senses, de departe una dintre cele mai cele senzatii ale acestei veri.

[gallery]

saptamina viitoare fac o degustare cu invitatii mei, asa ca pregatiti-va pentru magnumize your senses. va fi un dinner cu inghetata multa, vorbe despre gusturi si arome si…. un special guest star:)

pentru acces, un mic concurs pe blog, saptamina viitoare

1294

Backstage Cranberries la Bucuresti

Pina ieri n-am mai fost in backstage la zone arena, desi am bifat multe backstage-uri la concertele de la noi.

Andreea Andreescu de la Events mi-a facut turul culiselor, aseara inainte de inceperea concertului Cranberries.

Din spate, scena aia mare e si mai mare. 500 mp inseamna mult si pe hirtie, dar in realitate, din spatele scenei pare ca nu vezi pe nimeni din public. Mai tirziu , in concert, m-am prins ca artistii vad in detaliu lucruri: Dolores a remarcat-o pe cea mai tinara spectatoare, o fetita de 3 ani si i-a daruit colierul ei negru.

(fetita aceea a fost remarcata de organizatori inca de la intrare, cind li s-a atras atentia parintilor ca va trebui tinuta in brate, pentru siguranta ei. Tatal a raspuns: “Stim, pentru ea am venit. Are 3 ani si stie toate cintecele cranberries.)

In spate, se vorbeste in soapta in unele zone. Ca in perimetrul considerant living – sau loc de masa pentru artisti – o masa lunga cu mai mult de 12 scaune, citeva canapele de la ikea, albe, frigidere, usi catre cabine. Plus niste paravane negre un pic transparente care marcau “pe aici nu e voie”.

Ca sa va faceti o idée, in caz ca nu ajungeti vreodata in backstage, lucrurile sunt aranjate cam asa:

– cum te uiti la scena, de pe teren, in partea stinga sunt cabinele, locul de masa, birourile echipei de productie. In centru sunt camioanele cu marfa, iar undeva in lateral sunt niste mese lungi de lemn cu bancute tot de lemn unde se odihnesc cei din echipa tehnica.

Toate cabinele au toaleta, plus un dus separat. Inclusiv cele care sunt folosite drept birouri pentru echipa de productie. Si… peste tot e internet☺

Cite ceva din culisele concertului Cranberries care a fost – pentru toata lumea – o mi-nu-na-ti-e.

Trupa a ajuns in Romania de duminica seara. Luni s-au plimbat pe Lipscani si le- aplacut f mult Bucurestiul.
Baietii s-au plimbat, distrat mai mult decit Dolores, ba chiar au acceptat sa mearga pe la radiouri sa dea interviuri. (au fct-o in ziua concertului, au mers la Guerrilla)

Dolores a avut un program special si toata lumea a avut grija sa o protejeze.
In urma cu citeva saptamini, Dolores a suferit o complicata interventie la corzile vocale si se afla in perioada de recuperari. Din aceasta cauza, in unele zile, performantele ei vocale nu sunt la nivelul la care isi doreste; asa ca – daca nu e ziua norocoasa – anuleaza concertul.

Pe perioada cit a stat in Bucuresti, Dolores a vorbit extrem de putin pentru a-si proteja corzile vocale. Pe scena a fost magnifica si niciun spectator n-a stiut cit effort si cite sacrificii au fost in zilele din urma.

Noi am vazut doar bucuria ei de a cinta si cit de bine stia sa antreneze publicul.
A cintat demential si, dupa bis, in timp ce baietii au mai ramas in backstage pentru relaxare, ea s-a suit in masina care trebuia sa o duca la hotel, cum a coborit scarile scenei.
Urmeaza un concert la Instabul si trebuie si acolo sa dea tot ce-i mai bun.

***
Azi am avut un sigur regret legat de concertul asta. am vazut ceva in comunicatul de presa si am exclamat “Eu de ce nu am stiu de asta???”

Berea Redd’s, partener al concertului, a incantat publicul feminin cu surprize “Too Tasty For Men”: evantaie colorate, posibilitatea de a vedea concertul de “la inaltime”, pe durata unei piese, pe umerii baietilor din echipa Redd’s si, desigur, bere fresh cu aroma naturala de lamaie.

Io n-am intilnit niciun baiat Redd’s. mrrrrrrrr

cea mai tare senzatie a verii: Magnumize your senses

Cind esti orb (din intimplare sau nu/ cu voie sau nu), ochii simt mirosurile.
Spatiul si timpul se dilata, iar degetele incearca sa guste.
Te-ai baga sa experimentezi asa ceva?

*

Aseara am fost la un blind dinner cu inghetata Magnum, iar senzatiile au fost incredibile.
Am fost prima persoana dintre cei invitati care a facut experimentul, iar lucrurile s-au desfasurat asa:

Mai intii mi-am ales un experiment in functie de trei povesti pe care le-am citit pe meniu si l-am comunicat organizatorilor, ei au zimbit complice pe genul “ei, o sa vezi tu ce te asteapta” si m-au condus catre locul experimentului.

Apoi am cunoscut-o pe Loredana, nevazatoare, care m-a introdus in lumea ei
“Pune miniile pe spatele meu si mergi dupa mine ai incredere in mine”

Am trecut de o perdea grea neagra si-am intrat in …hau: pasii imi erau nesiguri si apropiati, o simteam pe Loredana fragila, dar sigura pe ea intr-o lume neagra cu totul.

“Am sa te asez la masa. Aici e scaunul…. aici masa”

Parea ingust spatiul de manevra, dar in haul negru n-am avut curaj sa misc scaunul, asa ca m-am strecurat printre masa si scaun. Si-am inceput sa ating masa ca sa vad cit e de mare si pe unde sunt lucrurile. Nu stiu cit de mare era camera in care faceam degustarea, dar…. parea fara limite. Pe masa nu era nimic.

“Iti aduc imediat servetel si lingurita”, s-a auzit din lateral stinga Loredana. A venit si dupa ce le-a pus pe masa mi-a cautat mina ca “sa mi le arate”

“Si-acum vine inghetata ta”, a spus loredana si, desi n-am vazut-o, stiu sigur ca zimbea.

Cind a adus inghetata mi-a luat din nou mina, cu mina ei mica si fragila, si mi-a pus-o pe vasul pe care l-a pus pe masa.

Nici acum nu stiu ce forma avea vasul ala, stiu insa… gusturile pe care le ascundea.
Ceva vanilie, crusta crocanta a inghetatei Magnum, menta – care nu e din inghetata, e un accesoriul sofisticat avangarde cuisine semnat de Henrik Sebok. Ceva fructe exotice, ca forma si gust, tot accesorii avangarde cuisine.

Acestea au fost primele gusturi pe care le-am recunoscut.
Am abandonat lingurita si-am inceput sa gust cu degetele si cu nasul. Era miros de aluna, un gust acrisor mixat cu crema onctuoasa a inghetatei Magnum – o combinatie incredibila la care nu m-as fi gindit in veci.

Asta a fost momentul care mi-a placut cel mai tare la blind dinner-ul cu Inghetata Magnum: zeci de gusturi se desfaceau in gura mea, arome care – la propriu – ma invaluiau. Si cum combinatia de inghetata cu fructe acrisoare si ceva plante aromate era incredibila, senzatiile erau in cascada.

Cind maninci pe intuneric si nu stii nimic din ce te asteapta, esti cu atentia incordata la maximum, iar simturile tale devin ca ale animalelor de prada, si-ti dai seama de puterea lor. Si daca testezi asta pe ceva avangarde cuisine – cu o inghetata minunata – senzatiile sunt “magnumize”.

Din 21 iulie si pina pe 15 august Magnumize your senses, degustarea de inghetata pe intuneric este deschisa publicului la Grand café Van Gogh de pe Lipscani si credeti-ma e una din mega senzatiile acestei veri. O puteti incerca in fiecare zi de joi pina duminica.

Cautati promoterii care impart flayere de acces la degustarea Magnumize your senses si veti trai o experienta f f tare, un mega rasfat regal. Gasiti mai multe detalii pe pagina de facebook a evenimentului.

Si ramineti pe aici pe blog, pentru ca voi face curind un concurs si voi merge cu 7 cistigatori, la DEGUSTAREA MEA MAGNUMIZE YOUR SENSES.

*
acum am un gind, sa-l caut pe Executive Chef Henrik Sebok sa aflu ce a accesorizat avangarde cuisine la inghetata Magnum.

Si stiti ce e f f f tare? La mai bine de 15 min dupa ce plecasem de la degustare, mai aveam in gura gustul de vanilie, migdale si – banuiesc- mura, dar nu sunt sigura.
Si pe cind intram la concertul Cranberries mi-am dat seama ca povestile alea 3 pe care le-am citit ca sa-mi aleg experiementul sunt facute foarte smart. Pentru ca am ales ceva ce m-a inspirat si sunt sigura ca inghetata pe care am degustat-o era Magnum Almond, culmea! my favorite:) .

3118
0Joan Smith & articolul despre pantofii doamnei Udrea – part2

Joan Smith & articolul despre pantofii doamnei Udrea – part2

corespondenta mea cu doamna Joan Smith autoarea unui articol in care lauda initiativa doamnei Udrea de a darui pantofi cu toc femeilor din satul Saucesti, afectat grav de inundatii, a continuat dupa cum urmeaza:

Dear Joan,

Thanks for your answer. I’m sorry that you had to confront with impolite comments from my compatriots and I don’t want to be rude insisting on this topic.

As a journalist woman who has written for 5 years a column about lifestyle for a national newspaper, I can understand your opinion: “it’s better to offer shoes than asking women to wear the niqab or
burqa.”

What I don’t understand is why you didn’t look for farther facts, in this specific case.

It would have been very easy to discover (in TV features for instance) Romanian women from that village crying and saying: “What can I to do with these shoes?”. The reality is that for most of them, this kind of present was in fact an insult. Stiletto shoes were inutile in that specific moment and all Romanian TV stations have showed that.

I can assure you that in spite your actual conviction, we have quite a lively & robust press. And, even if it doesn’t look like it, we also have journalists who write after a good reporting.

I have to admit that I was wondering if, in this case, you were paid for a positive PR article. Please tell me it’s not true, because I have a huge respect for British journalism.

Regards,

Cristina Bazavan

*

Dear Cristina

Your suggestion of payment is as bonkers as it is insulting. It’s also defamatory.

What a shame that you aren’t able to read something you disagree with without attacking the author in this childish way.

Joan Smith

*
si cu asta am incheiat conversatia:)


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!