am descoperit (via Alex Traila) un pictorial minunat cu si mai minunata Carey Mulligan pentru W magazine.
sigur o stiti pe Carey din Never let me go sau An Education.
foarte curind o vom vedea alaturi de Leonardo Di Caprio in The Great Gatsby (despre care tocmai am scrisð )
Leonardo Di Caprio face echipa cu Clint Eastwood (regie) intr-un film in care ne va arata nu doar talentul lui incredibil, ci si curajul si presiunea pe care o pune pe sine ca sa -si depaseasca limitele.
J Edgar se numeste filmul si este povestea lui J Edgar Hoover- seful FBI – infatisat de la 37 de ani pina la 70 – cu o transformare minunata pentru Di Caprio
To portray the ageing Hoover, DiCaprio spent four hours every morning being made up with a full bald cap with punched-in hair, false teeth, contact lenses, a âfat suitâ and silicone prosthetics glued to his forehead, cheeks, mouth, neck and hands.
âIt was very claustrophobic, and I wanted to put on extra weight so I didnât have to wear a big suit. I tried my best but there werenât enough cupcakes around to do it,â he laughs.
Si ca totul sa fie maret si sa demonstreze inca o data talentul lui Di Caprio si dorinta lui de a-si depasi limitele e bine sa stiti ca acum filmeaza The Great Gatsby in regia lui Baz Luhrmann si foarte curind il va interpreta Frank Sinatra in regia lui Martin Scorsese!!!
J Edgar are premiera in ianuarie. De neratat.
ieri de la procuratura citire au iesit “pe surse” niste nume de personalitati publice care ar fi fost la vrajitoare.
de aici o isterie care a pierdut din primele secunde orice drept la imagine, orice bun simt si orice idee despre jurnalism.
***
sigur ca o stire cu vrajitoare si ceva celebritati pentru un popor minunat ca al nostru e distractia perfecta, iar pentru televiziunile lenese e aur curat, dar nimeni nu se mai gindeste cu bun simt la informatiile anuntate.
ieri la realitatea tv pe la ora 13.00-14.00 una dintre persoanele mentionate pe lista procuraturii, Amalia Nastase a vorbit cu mult bun simt despre neimplicarea ei in asa ceva. printre altele spunea ca e incorect din partea procuraturii sa faca publice orice balmajeli spuse de niste femei cu 4 clase specializate in inselatorii, fara sa le verifice in vreun fel. Tot Amalia spunea ca orice ar mai spune mai mult decit “nu e adevarat” e impotriva ei, pentru ca din ce se scuza se acuza.
o reactie plina de bun simt a unui om care – dupa cum recunostea – in prima faza s-a amuzat de stire, pina cind zeci de oameni au inceput sa o intrebe “da’ ai fost?”
ce face realitatea tv? doua ore mai tirziu da “beta”/inregistrarea cu reporterul de la procuratura sustinind in continuare ca Amalia Nastase a fost la distinsele doamne specializate in inselaciuni.
ce fac ziarele astazi? toate o mentioneaza si pe Amalia Nastase.
***
nu stiu daca si celelalte vedete au apucat sa dezminta, doar partea aceasta am vazut-o la tv, dar e un exemplu f bun pt ce vreau sa spun.
pe realitatea tv n-a interesat-o informatia curata, a vrut mascari cu nume mari si vrajitorii, a vrut can can. si-a continuat cu informatia manipulatorie si dupa ce a avut dezmintirea din partea unei parti.
mi se pare cel mai trist ca puse in balanta vorba unui doamne care e specializata in inselatorii si cea a unei femei oneste -> cea care inseala capata mai multa expunere si, indirect, credibilitate.
oare cum ar fi stat stirea daca – din intimplare – una dintre vedetele postului lor s-ar fi aflat pe lista magica doar pentru ca una dintre doamnele cu patru clase o placea si ii tinea minte numele?
nu traiti sarbatorile intre doua extreme? bucuria de a darui lucruri care sa faca placere celor pe care-i iubiti si enervarea inghesuielii prin magazine?
pentru mine fiecare ajun de Craciun (+ 2 zile inainte) e perioada in care, daca pot, o iau la fuga din Bucuresti ca sa nu ma lovesc de oameni agitati si disperati in cautarea cadourilor.
urasc sa ma ingramatesc prin magazine inainte de Craciun, dar nu ma pot lipsi de bucuria de a face cele mai speciale daruri, asta e motivul pentru care ma organizez bine pentru cadourile de sarbatori.
cind fac un cadou ma gindesc la destinatar si la ce CEVA isi doreste dar nu-si permite sa-l aiba ( nu-si permite material sau poate nu are contactele necesare pentru a ajunge la acel obiect/fapt etc). uneori fac si cadouri cu mesaj – la asta e valabil mai ales cu cartile pentru ca sunt carti care stiu ca ii vor bucura pe unii oameni dincolo de cuvintele scrise intre coperte, ca  le vor da niste senzatii (chiar daca uneori ar putea fi si lacrimi) care vor fi memorabile.
de exemplu, anul asta vreau sa fac cadou Autobiografia lui Andre Agassi unui domn caruia nu-i place sa citeasca. daca-l conving sa citeasca 50 de pagini din carte, doar primele 50, e aproape un dar pe care mi-l fac mie, asa de bucuroasa am sa fiu.
pe lista de cadouri pe care am sa le fac anul asta vor fi o experienta inedita si personalizata in Experimental bar ( cu cocktailuri pregatite pe personalitatea celui care va beneficia de dar)
bilete la un spectacol de teatru din londra (nu pot sa spun pina dupa Craciun ca sa nu stric surpriza destinatarilor)
o mare smekerie de fier de calcat de la Philips care are o unitate care face aburi si are o talpa inteligenta astfel incit poate sta 5 minute pe material si nu se arde, nu se strica nu nimic rau:)
ma rog, mai sunt cadouri pregatite dar nu le pot scrie ca stric surprizele.
oricum, dupa cum vedeti, ma gindesc din timp la ce cadouri sa fac si imi planific multe lucruri in avans. inclusiv bugetul, pentru ca a face daruri, pentru mine, nu e neaparat despre a cheltui mult ci despre a oferi niste experiente.
***
pina la sfirsitul anului BCR are un program special de creditare pentru bugetele cadourilor de sarbatori.
pachetul de sarbatori de la BCR contine creditul de nevoi personale Divers BCR si cardul de credit Powercard BCR
– are cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.
– are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0
Tot BCR a realizat o simpatica aplicatie pentru facebook unde poti sa-i scrii lui Mos Craciun ce-ti doresti sa primesti si cum facebook-ul e mare, sigur mesajul ajunge la Mos-ii din preajma ta.
am completat si eu o lista, mai mult ca sa va inspir pentru alte cadouri speciale, inedite, pe care sa le faceti iubitelor voastre (dragi domni)
P.S. dragii mei cititori, va rog sa nu faceti pe Mos Craciun cu lista mea din aplicatie. din experienta wishlist-ului de acum 2 ani de ziua mea, stiu ca daca fac public ca-mi doresc ceva, voi faceti posibil sa se indeplineasca. daaaaaaaaaaaaaar, acesta este doar un wishlist demonstrativ care ar putea fi inspiratie pentru cadourile voastre catre cei dragi. (nu catre mine). multumesc.:)
am vrut sa scriu de simbata acest text, dar pentru ca nu eram in tara, mi s-a parut ca nu era foarte fair. e mai corect sa scriu ce cred si sa fiu aici sa ma confrunt cu cei care n-au opinia mea.
***
ca sa fiu directa si sa se incrunte Adi Sina din prima: cred ca, exceptindu-l pe Alin Vaduva, niciunul din “bunii” categoriei lui nu are sanse la o adevarata cariera muzicala. (am verificat teoria de mai jos cu oameni din industria muzicala si cu profesori de actorie, ca sa am acoperire daca mai dau ochii cu dl Sina:) )
***
Iulian Vasile are o voce minunata, face show, dar… e manelist. iertati-ma. oricit a incercat Adi sa-l transforme, Iulian are maneaua in singe si in ritm si o aduce mereu, discret, in orice cintec. singura lui sansa in industria muzicala (aia de clasa, de top) e sa se transforme intr-un personaj – cum a incercat Adi sa-l transforme in seara in care a cintat Lenny Kravitz.
dar ca sa traiesti in pielea unui personaj toata viata ta artistica e nevoie de un alt tip de temperament si de o alta educatie.
Iulian va face bani din nunti si botezuri, cintari cu orchestre de restaurant in locuri de 5 stele, pentru ca dupa X Factor va avea o notorietate, dar asta va fi tot.
Despre Diana Hetea am mai scris. Nu cred ca va putea iesi din bucla perfectionismului in care, desi pare pe un drum bun, se autodistruge.
la vocea pe care o are, pina la aceasta virsta ar fi trebuit sa fie un nume cunoscut; ea a batut festivalurile Amara, Tirgoviste, Mamaia si, din pacate, are in gesturi si-n singe temperamentul festivalier. Adi Sina incepuse f bine transformarea ei, cu look-ul de diva din gala 1 sau 2, dar cred ca Diana s-a opus schimbarilor si-a gresit teribil. cred ca daca-l asculta pe Adi si avea incredere in flerul lui, acum ar fi fost la mare distanta de oricare alt concurent… fie si pentru ca e singura femeie care a mai ramas in competitie si, din punct de vedere al business-ului muzical, o femeie vinde mai bine ( e mai usor de marketat, isi gaseste mai usor loc pe copertele revistelor etc)
***
Dar ce au in comun Iulian si Diana e virsta. la 33- 35 de ani, nu te mai arunci in cap – emotional vorbind – ca sa experimentezi lucruri noi, ca sa te depasesti si sa evoluezi. la 33- 35 de ani functioneaza deja multele bariere pe care ti le-ai pus si e nevoie de un efort imens ca sa iesi din propriile tipare. efort care cere o inteligenta pe care, ma iertati, niciunul dintre cei doi nu o are.
Adi nu are cum sa nu simta asta: a terminat actorie si stie ca studentii la actorie mai in virsta nu progreseaza la fel de usor ca tinerii, pe acelasi principiu al barierelor emotionale. sau ca actorii mai in virsta , odata intrati intr-un tipar care-i aduce intr-o zona de confort, trag mereu catre acolo cu orice interpretare. si ca doar cei din “aluat ales”, constienti ca trebuie sa stie ca nu stiu si ca trebuie sa evolueze, ramin proaspeti si deschisi pentru orice rol.
***
daca as fi scris simbata textul asta as fi avut de zis ca si lui Alin ii trebuie o schimbare, pentru ca nu se simte nicio evolutie, el fiind in aceeasi linie – aproape perfect – de la inceputul show-ului. am vazut insa inregistrarea variantei lui de la Angels si… jos palaria.
dar tot mi-ar placea ca Adi sa riste si sa-i impinga si lui Alin putin limitele intr-o zona neexplorata. pentru surpriza mea de spectator.
***
statistic vorbind in lume cei mai multi cistigatori sunt cei din categoria pina in 25 de ani, pentru ca la ei se produc schimbarile cele mai spectaculoase in timpul show-ului exact din considerentele anuntate mai sus. Alin e la limita dintre cele doua categorii, cred ca se va incadra – impreuna cu Andrei – in norma statisticilor.
azi, impreuna cu Cristi China Birta, plus un spiridus genial al lui Mos Craciun – Radu – si fundatia Vodafone am spus povesti pentru copiii aflati in grija Asociatiei Sf Dimitrie din Bucuresti (copii aflat in pragul abandonului scolar din cauza situatiei grele din familie).
la inceput am citit cite o poveste si eu si Cristi, dar in partea a doua am creat impreuna 2 povesti. ne-am asezat in cerc , spiridusul a lansat un personaj, iar fiecare copil a continuat povestea dupa cum isi dorea.
prima poveste a fost despre un spiridus caruia un prieten rau i-a furat lista cu copiii buni pentru care Mosu’ avea de pregatit daruri.
a doua poveste a fost cu printesa Gabriela care era singura intr-un palat de clestar si a plecat pe un ponei roz cu aripi sa adune prieteni pentru o petrecere. 6 printese si 3 printi pentru care a cumparat daruri, ca sa le faca surprize la petrecere. dar la petrecere le-a dat o problema de rezolvat: sa gaseasca o solutie ca sa ajute lumea sa fie mai buna.
***
a fost felul nostru de a le sugera ca isi pot crea propriile povesti, ca pot avea controlul personajelor pe care le imagineaza.
au fost atenti si cuminti. iar eu am promis ca voi scrie sfirsitul povestii si voi gasi ce trebuie sa faca fiecare dintre invitatii printesei Gabriela pentru ca lumea sa fie mai buna. (am inregistrat toata povestea pina la sosirea invitatilor la petrecere)
***
eram asezati in cerc, copii si adulti, amestecati – si fiecare continua povestea “cu arme egale”: o fraza. ne-a placut sa fim la egalitate cu copiii si sa ne luptam pentru viata personajelor noastre.
am plecat super incarcata de energie.
de unde se vede treaba ca lumea povestilor te salveaza si cind esti matur.
***
toti copiii au scris cu ajutorul spiridusului scrisori pentru Mos Craciun cu ce isi doresc. spiridusul a pus pe intranet-ul vodafone scrisorile, si alte ajutoare ale lui Mos Craciun l-au ajutat pentru ca 170 de copii sa primeasca exact ce isi doresc.
abia astazi, cind am aflat ca e comemorarea de la plecarea sa, mi-am dat seama ca Amza Pellea a murit tinar (52 de ani).
si mi-am mai dat seama ca noi ii spunem pe nume direct, in semn de aparteneta si posesiune, chiar daca e o impolitete… asa ca am decis ca astazi sa scriu altfel
Domnul Amza Pellea
(7 aprilie 1931 – 12 decembrie 1983 )
Vineri in metrou la Unirii 2 m-am jucat cu o smekerica tare tare simpatica. Un perete interactiv cu mesaje amuzante care se declanseaza cind te asezi pe scaunele de linga el, in asteptarea metroului care te duce catre casa.
trebuie sa recunosc ca m-am asezat pe mai multe scaune, ca si cind as fi cintat cu corpul la un pian imaginar format din scaunele din statie, ca sa ma distrez cu mesajele care apareau intr-o bula deasupra capului meu; de fiecare data altele.
ideea e foarte simpatica si-ti inveseleste timpul petrecut in statie, cind oricum n-ai nimic de facut (sau te gindesti la cine stie ce probleme mai ai de rezolvat).
peretele interactiv e parte dintr-o campanie care anunta faptul ca Orange livreaza din noiembrie internet in toate statiile de metrou din Bucuresti (inclusiv intre statii). cadou de sarbatori si de inaugurare a noilor servicii, puteti sa va distrati pe net GRATIS pina la sfirsitul anului, in timpul calatoriei cu metroul, daca- evident – sunteti client Orange.
dar parte din dorinta Orange de a face bucurestenilor viata mai simpa sunt si punctele de internet wi fi din centru vechi si din citeva puncte cheie pe care le gasiti aicið
revenind la peretele interactiv de la Unirii 2, partea si mai distractiva este ca mesajele care apar in bulele de deasupra capetelor trecatorilor pot fi generate chiar de voi cu un mesaj pe pagina de facebook Orange.
eu ma si vedeam cum stau zimbitoare picior peste picior pe un scaun si deasupra mea scrie: cititi bazavan.ro e cel mai simpa blog din romania :))
peretele interactiv sta la Unirii 2 pina la sfirsitul anului si sunt sigura ca va fi o distractie super simpatica pentru multa lume.
daca va faceti fotografii cu mesajele de acolo si-mi trimiteti le pun pe blog sa ne distram.
eu am nimerit un mesaj cu “va cauta seful pe mail, e grav si important” :)) dar n-am inca fotografia, e la domnul Vlad Petreanuð
Vogue-ul american de ianuarie o are pe coperta pe Meryl Streep, parte din campania de promovare (dar si de recunoastere a impecabilei interpretari ) a filmului despre Margaret Thatcher.
actrita care are 52, pardon, 62 de ani e cea mai virstnica vedeta care a aparut pe coperta vogue sua si sunt foarte curioasa cum au convins-o, pentru ca doamna streep nu e chiar cea mai dornica persoana care sa vrea publicitate. nici macar cind e vorba de vogue.
Nu stiu cand mi-am pierdut obisnuinta de a bea apa. Probabil, cam in aceeasi perioada in care am aflat ca e bine, e indicat, trebuie de-a dreptul sa bei cel putin doi litri de apa pe zi. Cand eram mica ii exasperam pe ai mei cu pauzele de apa pe care le faceam in timpul mesei si eram strict apostrofata pe motive pe care nu le stiam pe atunci si nici nu le-am aflat ulterior.
Dar sunt convinsa ca nu mi se trage din copilarie. Nu-mi place sa beau apa. Nici ceai. Numai cafea sau ciocolata, chestii despre care tot aud ca nu prea ajuta la hidratare, ba dimpotriva.
Evident, acum exasperez pe toata lumea cu ASTA, nu cu AILALTA, oricum am dat-o in relatia mea cu apa, n-a fost bine. Dar cum inteleg rational ca trebuie sa beau apa, am inventat un joc la birou, joc pe care vreau sa vi-l povestesc pentru
ca e simplu si eficient oricand vreti sa scapati de sau sa atenuati niste obiceiuri pacatoase.
Pe scurt, am desemnat-o pe una dintre colegele mele Water Manager. Adica ea imi spune cand sa beau apa si numai ea. Nu am voie sa o refuz, trebuie sa beau apa de cate ori imi spune ea, chiar daca ma trimite la dozator de trei ori la rand.
Pe de alta parte, daca nu-mi spune, nu beau, deci am ce sa-i reprosez Imi spune altcineva (de exemplu Andrei, sotul meu din celalalt birou), nu ma intereseaza. Eu ascult de Lo, ea e Water Manager.
Lo e, pentru sine, mult mai responsabila cu hidratarea decat as putea fi eu vreodata, jocul nostru e urmarit si de alti colegi de birou, mie mi-e rusine sa ies din joc de bine ce l-am acceptat de buna voie si asa mai departe. Beau mult
mai multa apa in ultimele saptamani. Nu stiu inca daca ajuta sau nu, o sa vad in cateva luni â cred. Pana atunci, ma amuza sa vad ca, in contextul unui joc, accept sa beau apa si nu mi se mai pare un calvar. Principiul jocului e simplu si vechi de
cand lumea si, pentru ca e un principiu, iata ca merge in (aproape) orice situatie.
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
da, mai e pina la Craciun, dar unii dintre noi (adica unele, ca sa fim precise) sunt mai norocoase si fratii lui Mos Craciun le viziteaza zilele astea cu premiile de la concursurile S!mpa.
in ordine, Ioana Socaci este cistigatoarea concursului care are drept premiu un Inel Pandora (bijuteriile pe care ti le poti personaliza ca sa poti celebra toate viictoriile personale) si va marca prin el nu doar multele kilograme pe care le-a dat jos cu o vointa incredibila, ci si sustinerea impresionanta a prietenilor ei in acest concurs.
Monica Daliu este cistigatoarea pachetului de relaxare de la Salonul Noblezza ea spune ca are nevoie de multa munca pentru a arata decent in acesta rochie, iar noi o sa o ajutam:)
si stati pe aproape ca mai am cadouri de la fratii lui mos craciun care vor aduce nu doar bucurii pentru cei care le primesc, dar sunt si semne de fapte bune pentru altii. detalii in curind.
trebuie sa fac o vizita la starbucks, cum ma intorc din calatoria friguroasa de peste week end.
ia uitati-va ce minunatie…
si nu sariti, nici asta nu e publicitate. cindva credeam ca starbucks face doar cocktailuri pe baza de cafea, dupa ce am trait (la propriu) o saptamina la starbucks victoriei sunt fan si am 4 sortimente diferite de cafea cumparata de la ei:)
stiu ca zilele astea vin in avalansa cererile si intrebarile “facem o fapta buna?”
asta e prima mea rugaminte, dintr-o serie:)
povestea e asa: 400 de copii orfani stau intr-un sat in Valea Screzii, in Judetul Prahova. e un centru special pentru copii orfani, unii sunt in plasament la familiile din sat, altii locuiesc in casute create pentru ei.
dar n-au parinti si nici nu sunt cei mai bogati din lume. iar sarbatorile sunt despre bogatia de a fi cu oamenii care te iubesc.
***
un domn care mi-e f drag pentru ca m-a ajutat sa-mi indeplinesc un vis, Razvan Stoian, face o colecta pentru copiii de acolo, iar simbata viitoare o caravana merge la ei.
30 de copii sunt pina in 2 ani, apoi cite 20 in fiecare grupa (de cite 2 ani) pina la 18 ani. e nevoie de pampersi, jucarii, alimente, hainute, electrocasnice pe care nu le mai folositi (dar care mai functioneaza)
ce ziceti, dam o mina de ajutor?
stiu ca am cei mai simpatici si mai sufletisti cititori, asa ca sigur putem sa-l ajutam.
multumesc frumos
Oskar, baietelul din romanul lui Safran Foer Extremely Loud and Incredibly Close, este unul din personajele pe care le iubesc cel mai mult.
acum ia chip pe ecran. e un film de neratat la anul. de neratat.
Thomas Horn e Oskar pe ecran. Sper ca in zilele mele New York-eze din aceasta iarna sa am timp citeva ore sa vad filmul asta. mi se pare un mare cadou pentru mine, sa-l vad chiar in NY si apoi sa pot sa ma plimb pe strazile din film.
aseara am fost la teatru cu copii, dar nu pentru copii.
“Cum ar fi sa fie altfel?” la Teatrul Foarte Mic, un proiect Best Talents – scoala de actorie pentru copii si adulti.
piesa in 7 personaje, construita in actul I cu cite un monolog pentru fiecare personaj, iar in actul II cu scene in 2-3 personaje din texte de referinta (D’ale Carnavalului – cu o minunata Mitza Baston, Romeo si Julieta), e o incurajare pentru a experimenta in viata. dar a fost, indirect, un mesaj si pentru cei de pe scena. pentru copii.
***
m-a uimit concentrarea copiilor care au ramas in personajele lor chiar si cind unii spectatori intirziati le treceau prin fata, cum mi-a placut foarte mult “firescul” lor. sa fii firesc pe scena e destul de complicat, oricit ar parea de simplu la prima vedere.
si mi-a mai placut ca stiau foarte exact ce fac, aveau o relaxare a expunerii textului, semn ca trecuse prin ei, il interiorizasera.
atentie! vorbim de copii intre 10 si 16 ani, cu doua exceptii ; o tinara de 20 de ani si un tinar de 21.
au fost minunati toti copiii si as vrea sa-i felicit, dar am o mentiune speciala pentru una dintre fetite: Kira (15 ani)
in actul I a jucat fata nabadaioasa din a X-a care-i joaca pe degete in bar pe tatii colegilor ei, care se confrunta cu profesorii si care spune – uitindu-se aspru in ochii adultilor – “eu sunt colega de banca a fiicei dvs, colega nebuna”
partea asta de monolog cu “colega de banca”, Kira a spus-o uitindu-se in ochii mei, cu hotarire, cu putere si cu obraznicie.
eram in primul rind de spectatori, habar n-am de ce m-a ales pe mine, dar era f f credibila cind isi spunea replicile.
m-am gindit ca are curajul acesta pentru ca e o fata care are incredere in ea, pentru ca stiam ca provine dintr-o familie in casa careia au fost prezente nume mari ale Romaniei.
in actul 2 a fost Julieta, fragila si delicata, o cu totul alta persoana, minunata din nou, dar in alt registru. insa abia la aplauzele de final mi-am dat seama cit de gresit am judecat-o.
la final, Kira nu se uita la nimeni din public, inainta tinindu-se de mina cu colegii ei si cu privirea undeva la picioarele scaunelor din fata, imbujorata si o fragilitate care arata o mare timiditate.
abia atunci am inteles ca ea nu era deloc ca fata fatala care ma confruntase cu forta de pe scena si le-am spus parintilor ei: “aveti o mare problema- aveti o actrita!”
***
Sper din tot sufletul ca tinara Kira Hagi sa faca actorie mai departe, pentru ca am recunoscut in ora aceea de la Teatrul Foarte Mic ceva ce am vazut la multi mari actori: o timiditate teribila in viata reala care se transforma pe scena intr-o forta incredibila.
si mai sper sa aiba puterea sa nu -i asculte pe cei care vor comenta “s-a facut si fata lui Gheorghe Hagi actrita” si sa aiba rabdarea sa -i lase pe toti sa se convinga singuri de talentul ei. si sa munceasca mult, cu disciplina, care stiu ca e parte din viata familiei ei.
peste 10 ani imi doresc foarte mult sa ma duc sa fac un interviu cu Kira Hagi, dupa un premiu mare de interpretare pe care il va fi luat, si sa-i spun: habar n-ai, dar la premiera de la “Cum ar fi sa fie altfel?”, o jumatate de monolog mi-ai spus-o mie. si-am pariat pe tine in seara aia ca o sa fii o mare actrita.
***
Best talents este un proiect facut cu mare suflet de Ileana Raducanu (redactor sef Elle Decoration), proiect care urmareste educarea copiilor si formarea caracterelor lor prin teatru. din seria de copii pe care am vazut-o aseara (si care lucreaza de 2 luni) unul dintre copii – Bogdan Dimache – a jucat deja in filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci; iar schimbarile in temperamentele copiilor sunt remarcabile: li s-a redus timiditatea, sunt mai sociabili, au performante mai bune la scoala.
profesorul de actorie al copiilor este FILIP RISTOVSKI RISIO, un macedonean mai roman decit multi romani pe care-l vedeti in Mercutio(Romeo & Julieta – teatrul de Opereta). mi-a placut atit de mult cum a lucrat cu copiii si cit de firesti erau, incit ma gindesc sa ma inscriu si eu la cursurile lui (au si grupa de adulti) – n-are cum sa-mi strice ceva firesc si relaxare in conversatiile publice.
***
si da, am verificat: in viata de dincolo de scena, Kira Hagi este foarte timida.
si nu e o intimplare ca am remarcat-o eu. si Cristi China care se afla un rind mai in spate, impreuna cu Alecu – Micul Print de la Odeon – a simtit ca asta mica iese in evidenta dintre toti
Kira Hagi si Luca Nicolaescu in Romeo si Julieta:)
Multumesc frumos Sorana Savu si Ileana Raducanu pentru invitatie
ma gindisem sa fac un mic party – cadou de sarbatori pentru citeva cititoare ale blogului – la care sa le cunoastesti si pe tinerele domnite care sunt contributors pentru acest blog.
cum am o idee anume pentru acest party, mi-am dat seama ca va e mai util dupa anul nou, asa ca l-am aminat putin…
doar ca, prietenii la care voiam sa fac party-ul – salonul Noblezza ( va fi un party cu mult rasfat) – au zis ca nu se poate sa nu dau si un cadou acum de Sarbatori.
asa ca iata-ma cu cadoul: o tinara doamna poate merge la Noblezza pentru o pregatire speciala de Sarbatori, va fi stralucitoare si cu ceva centimetri in minus, ca sa intre in rochia de bal:)
ce trebuie sa faceti pentru asta?
sa-mi aratati rochia pe care ati purta-o daca ati avea silueta la care visati.
link la foto sau la blogul vostru unde e foto.
ce primeste distinsa care e cistigatoare?
Un pachet de tratamente in valoare de 290 lei care contine:
– Impachetare la infrasauna â capsula cu infrarosu combina beneficiile caldurii si ale infrarosului intr-o atmosfera de umiditate controlata; infrarosul actioneaza topind grasimile si diminunad celulita; are efect de slabire, detoxifiere, eliminare a retentiei de apa, relaxare cu meloterapie, cromoterapie si vibromasaj;
– Radiofrecventa corporala â efectul este de topire a grasimilor localizat si fermitate pentru piele prin refacerea colagenului
– Drenaj limfatic prin presoterapie â un costum special aplica presiuni pe lantul ganglionilor limfatici cu rol de slabire, detoxifiere, eliminare a retentiei de apa;
Fetele de la Noblezza sunt asa de simpatice incit au zis ca daca nu cistigati, dar daca dati like la pagina de Facebook Noblezza, beneficiati de oferte speciale de Sarbatori:
– 50% reducere la tratamentele faciale
– 40% reducere sa tratamentele corporale
– 45% reducere la epilare definitiva si vouchere cadou care clientii le folosi pentru tratamente faciale si corporale
Oferta detaliata se afla pe site-ul Nobleza
pentru cele care nu stiu, o mica adaugire.
Noblezza Beauty Lounge este primul atelier de înfrumuseÅ£are din BucureÅti, deschis în 2010, pe strada PuÅ£ul lui Zamfir, la numÄrul 63. Noblezza Beauty Lounge este mai mult decât un salon, este un atelier â aici, specialiÅtii âcroiescâ metode de înfrumuseÅ£are personalizate, unice Åi caracteristice fiecÄrui client în parte.
Bafta la aratat rochia preferata. concursul se incheie duminica la ora 24.00
si nu, nu este publicitate platita; chiar sunt prietenii mei implicati in acest proiect:)
astazi, uitindu-ma la doi copii pe strada, am realizat ca…
ii placem pe ceilalti nu pentru ce primim de la ei, ci pentru ceea ce – intr-un mod pe care nu-l intelegem – ne fac sa le dam din/de la noi.
ca-n expresia aia “ma faci sa vreau sa fiu mai bun” (mai tre sa ne si iasa bunatatea asta…)
apoi, pentru ca ne place ce obtin(em) de la noi, ne imaginam ca ei sunt mai buni.
In aceasta vara am fost la Berlin pentru cateva zile si am avut putin timp la dispozitie ca sa ma plimb pe strazile acestui oras cool, in care imi doream sa ajung de ceva vreme. Bunica si bunicul meu din partea mamei, evrei askenazi, au fost crescuti in spiritul culturii germane iar Omama ( bunica) spunea ca nu exista limba mai frumoasa decat germana:)
In ultima zi berlineza am gasit intr-o librarie o carte postala cu Marlene Dietrich, fotografiata in Gara Centrala din Berlin, aflata in compania a doi prieteni. Ma uitam la vedere si mi-am amintit ca mama are in album o fotografie cu bunicii mei, impreuna cu un bun prieten, surprinsi pe Calea Victoriei. Cum am ajuns la Bucuresti am rugat-o pe mama sa-mi scaneze fotografia si sa mi-o trimita. Uitandu-ma la cele doua imagini ( ambele dateaza din acelasi an, 1938) am sesizat acelasi aer glam al perioadei interbelice.
Era cu un an inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, existau semne ca vor veni vremuri grele si totusi optimismul era o stare care ii tinea pe toti ,,viiââ, senini, eleganti, cu un aer de bonvivanti fermecatori.
Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei 1938
Marlene Dietrich in Berlin
***
Acum aproape o luna, prietenele mele de la Antz, care sunt experte in cool hunting au lansat proiectul www.eroiiromanieichic.ro, un site al nostalgiilor noastre & ale parintilor & bunicilor nostri, model pentru generatiile urmatoare. Aici gasiti o adevarata ,,Romanopedia chicââ, cu eroi romani cunoscuti si mai putin cunoscuti si povestile lor fantastice.
Aseara i-am povestit mamei ca voi scrie despre fotografia lui Omama si Opapa pe blogul Cristinei si am stat de vorba cu ea despre familia noastra peste o ora la telefon ( mama nu locuieste in Romania); asa am aflat si cum m-am nascut eu, dar aceasta este o poveste separata, pe care o voi scrie pe 8 martie 2012.
Pana atunci ne reintalnim aici, ca in fiecare joi. Un weekend plin de amintiri frumoase va doresc!
Noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
cind dormi pentru prima data intr-o casa noua, ai simturile alerte.
auzi toate zgomotele, vezi toate detaliile tencuielii, simti detaliile fiecarui material pe care-l atingi.
dupa o vreme, stii frecventa cu care apar zgomotele, stii de unde vin, cunosti obiectele din casa, mintea se obisnuieste cu ele si… nu le mai auzi/simti.
v-ati gindit ca e la fel si intilnirea dintre doi oameni?
la inceput suntem atenti la orice vorba, orice gest. decodificam emotiile din spatele cuvintelor si cautam intelesuri.
dupa o vreme, ni se pare ca stim, ne obisnuim si… nu mai avem simturile alerte.
***
mi-as dori un antrenor care sa ma invete sa fiu tot timpul “cu simturile alerte”.
acum patru ani, pe cind lucram la un dosar Tabu legat de prejudecati, am cunoscut o tinara pe care am sa o numesc N.
venise impreuna cu reprezentanta unei asociatii care ii proteja intimitatea si era pregatita sa ne spuna povestea ei. in conditiile ei – anonimatul.
eu eram in sala in care se facea interviul ca sa fiu girant pentru contractul pe care tocmai il semnasem in care noi promiteam ca ii pastram anonimatul si n-ar fi trebuit sa intreb nimic. nu era articolul meu.
***
N. isi spunea povestea gesticulind cu mina dreapta. fusese infectata cu HIV de catre partenerul ei de viata (cu care fusese 4 ani), avea o fetita (care nu era seropozitiva) si, pentru ca se chinuise mult ca sa faca fata diagnosticului, crease o asociatie prin care ii ajuta pe tineri sa inteleaga care sunt implicatiile bolii.
mergea atit de departe (mai degraba, aproape) cu cei care veneau la asociatia ei, incit ii insotea la medic cind aflau rezultatul analizelor. si-i tinea de mina.
N. avea o fragilitate teribila si, in acelasi timp, nu era niciun pic de victimizare in gesturile ei. avea super forta emotionala. imi aduc aminte ca tot timpul interviului mi-am dorit sa o iau in brate. si cind a plecat mi-am dorit sa o iau in brate, ca sa-i spun fara cuvinte, dintr-o imbratisare uriasa, cit de mult mi-a cistigat respectul.
n-am facut-o atunci pentru ca mi-a fost rusine. si m-am gindit sa nu i se para prea mult. am scris insa un text despre nevoia mea de a o lua in brate pe N. si, peste o vreme, am reintilnit-o si-am imbratisat-o.
***
in decembrie, Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/ SIDA din Romania (UNOPA) ne invita sa ne aratam sprijinul pentru tinerii care au nevoie de incurajari ca sa lupte pentru viata lor. puteti gasi detalii despre campanie aici
va invit sa vizitati site-ul, veti descoperi multe informatii despre HIV/SIDA care s-ar putea sa va schimbe perspectiva fata de cei care au acest virus.
in plus, uneori e mai simplu decit credeti sa ajutati. puteti pur si simplu sa puneti in statusul vostru de facebook “http://iamademana.ro/”, s-ar putea sa viziteze cineva site-ul si sa afle informatii care sa-i demitizeze imaginea despre HIV/SIDA.
***
stiti ce imagine port in minte din interviul cu N.?
“am pe frigider 2 borcane mari, din alea cu clapeta, in care tin medicamentele pe care le iau zilnic”
si nici nu stiti cit de bine m-am simtit cind am imbratisat-o.