200in apa suntem egali

in apa suntem egali

habar n-am cum se petrece asta: cum de poti pluti, inota si chiar cistiga competitii cind corpul tau e paralizat. sau nu ai o parte din el.

poate ca are legatura cu faptul ca am aparut, ca fiinte, in apa, in uterul mamei noastre.
poate are legatura cu vointa supraumana a unora care-si depasesc barierele.

ieri in aquatic center in satul olimpic, uitindu-ma la incredibilii sportivi care n-aveau miini sau nu-si puteau misca picioarele, m-am tot gindit la asta.

la televizor nu vezi cum se pregatesc de start sau cum ies din bazin.

unii vin in caruciorul cu rotile pina la marginea bazinului si, desi nu-si simt picioarele, isi freaca intens miinile de ele, a emotie. isi dau apoi drumul in bazin, stau pe spate si cineva – antrenorul sau un ghid oficial – ii tine de picioare.

altii sunt ajutati de cite doua persoane ca sa se aseze la start: sa fie dezbracati, sa coboare in bazin si sunt tinuti de umeri/spate la start de un ghid.

si dupa ce competitia s-a incheiat, iar ei s-au intrecut in uralele miilor de oameni – si cind zic s-au intrecut, inseamna ca trag f f tare, simti ce efort fac – cind la marginea culoarelor au aparut luminile pentru locurile cistigatoare, iar ei au sarit in sus de bucurie (in apa desigur) incep sa iasa din bazin.

ii asteapta 2-3 oameni pe fiecare: unii sunt ridicati ca niste jucarii din apa si asezati in scaunul cu rotile, altii sunt luati in brate ca niste copii sau ca pe o iubita.

acolo, la marginea bazinului, la linia care demarcheaza apa de uscat se transforma din zei in oameni de rind.
si e sfisietoarea imaginea echipei care-i ajuta cind e pusa la un loc cu bucuria- sau efortul – victoriei lor.

sa va dati copiii la inot.

apa nu minte (anul trecut, antrenorul cu care eu am invatat sa inot mi-a aratat cum poti vedea toate deficientele unui corp doar dintr-o lungime de bazin), dar ieri – la Jocurile Paralimpice – am inteles cum apa nici nu te tradeaza, ba din contra, intr-un fel pe care nu-l inteleg te ajuta sa recuperezi orice nu poti avea “pe pamint”

***

si pentru ca tot am vorbit de apa, putin despre “foc”.

flacara Olimpica a fost transportata cu avionul din Grecia in UK, dar cum regulile de zbor spun ca nu ai voie cu foc in avion si nici nu trebuia incalcata regula olimpica, flacara trebuia sa arda tot timpul, British Airways a creat un scaun special, patru bodyguarzi au pazit-o non stop, iar personalul care a fost la bord in acea cursa e deja un fel de legenda intre angajatii BA : “e intre cei care a plimbat flacara olimpica”:)

***
mai tirziu va spun ce se intimpla la ceremoniile de premiere la Jocurile Paralimpice – care e ceremonia steagurilor care se ridica in onoarea cistigatorilor si ce nu vedeti la tv legat de sportivii din ceremonie. dar si cum e Satul Olimpic si ce chestii super smart au construit/creat acolo.

pina atunci inca un teasing simpatic.
British Airways a facut un concurs de scenarii pentru a produce un film care sa fie vazut la bordul avioanelor- ca o platforma de sustinere a industriei filmului britanic.

a cistigat un domn, Prasanna Puwanarajah, actor si scenarist, care a scris scenariul filmului BOY povestea unuia dintre timplarii care au lucrat la Velodromul din Parcul Olimpic si care a avut un fiu, ciclist.
filmul e mut, dar imaginile vorbesc nu singure, ci de trei ori mai mult. ( e filmat de un nominalizat la Oscar – Danny Cohen)

aici un teasing – actorul care a fost mentor din partea BA pentru acest proiect, Richard E Grant.

filmul a fost difuzat in avioanele BA, pe zborurile luni, din Aprilie pina in Septembrie.
revin cu povesti legate de filmul asta si poate il si vedem (are doar 9 minute)

*
Sunt la Londra la invitatia British Airways , sponsor al Jocurilor Olimpice si Paralimpice.

mai puteti citi si alte lucruri descoperite de mine la Jocurile Paralimpice pe blogul Ambasadei Britanice la Bucuresti

2253
mandevilledespre Jocurile Paralimpice, din nou

despre Jocurile Paralimpice, din nou

la ora la care cititi aceste rinduri eu sunt la Londra, pe drum catre o competitie din Jocurile Paralimpice.

Sunt invitata British Airways la Londra, sa vad competitia celor mai spectaculosi si ambitiosi sportivi din lume.

scriam simbata cind Eduard Novak a cistigat aurul paralimpic ca sponsorii romani de la jocurile olimpice ar trebui sa-l premieze si pe el. intre timp guvernul a anuntat ca va primi 70.000 de euro (bravo dl Ponta, ati facut o fapta nu buna, ci minunata) si mai sper ca si Samsung si Renault – cei care au oferit premii olimpicilor – sa-l rasplateasca si pe Edi.

dar am uitat ceva; in toata bucuria victoriei m-am gindit doar la “mai mult”, fara sa multumesc celor care au investit in paralimpici , indiferent ca sunt sau nu medaliati. pentru ca ei sunt super oameni si super campioni.

compania Olympus – producator de lactate (iaurtul lor grecesc e genial) este sponsor al echipei paralimpice romane. asa ca un mare BRAVO!

sa va uitati cu atentie la spot, are scris tot timpul si un text in Braille, iar in spot o vedeti pe Naomi despre care am tot scris zilele trecute (aici un mini interviu cu ea)

***
acum ceva zile cind promovam initiativa brandului Patzaikin de a face echipament sportiv pentru olimpicii romani, m-am conversat cu Alina Jantea de la DC Communication, compania care – impreuna cu Ivan Patzaichin – a creat intreaga miscare Rowmania (pentru investitii in Delta).

am intrebat-o pe Alina daca si echipa de la paralimpice e imbracata cu hainele create de Olah Gyarfas si, dupa ce Alina s-a interesat si a aflat ca au echipamentul propriu, cei de la DC Communication au luat decizia sa le faca cadou membrilor echipei paralimpice un set complet de hainute ca ale olimpicilor: sacouri, rochite, pantaloni, tricouri, esarfe, geci, pantofi.

mi se pare minunat.

***

revin diseara cu povesti direct de la Paralimpice

1734
restaurantmiine, in Bucuresti

miine, in Bucuresti

miine se deschide un super restaurant in Bucuresti. unul dintre cele mai moderne restaurante din Europa, cu solutii multimedia si foarte orientat catre tineri

nu a fost inca nimeni inauntru, cu exceptia patronilor si a muncitorilor. eu am facut rost de o fotografie, daca ghiciti ce restaurant va fi, va fac cinste cu un prinz acolo, miercuri cind ma intorc in tara.

concursul se incheie la ora 7 dimineata. pt ca dupa aceea veti vedea imagini la tv din restaurant si veti afla despre ce e vorba:)

Undercloud – ce sa vedeti

editia de anul acesta ( a V-a) a festivalului de teatru independent de orice este una f f buna.

am vazut citeva dintre piese si vreau sa fiu sigura ca nu ratati niste creatii minunate, intr-o ordine aleatorie

(desi incep cu ce am vazut)

“Dumnezeul de a doua zi” – cu o minunata Mirela Oprisor si un surprinzator Vlad Zamfirescu. si cu un text care te surprinde pina in ultima clipa. f frumos si emotionant . joi de la ora 21.00

“Chutney” – cu Valentina Popa si Istvan Teglas; bucatarie si teatru. si iar un final surprinzator. vineri ora 19.00

Fata din curcubeu – cu TANIA POPA (nu intimplator i-am scris cu majuscule numele) . o sa rideti si o sa plingeti. e ceva ce e dincolo de teatru, o femeie singura pe scena care va duce in multe lumi si va plimba prin multe povesti. am mai scris despre piesa asta aici. (desi am vazut-o si sper sa fie buluc de lume, voi fi in sala sa o mai vad o data, chit ca stau pe jos intr-un colt) simbata ora 21.00

ce vreau sa vad
“XXL” – cu Raluca Vermesan si Andi Vasluianu (adica sper sa joace Vasluianu, ca dubleaza cu Istodor, dar eu vreau sa-l vad pe Andi:) ), plus Vlad Zamfirescu si Irina Velcescu miercuri ora 21.00

O piesa desantata – cu Marius Manole, Lia Bugnar, Ilinca Manolache Radu Iacoban si Alexandru Hutuleac/ Istvan Teglas (si-aici mi-ar placea sa-l vad pe Istvan:) ) duminica ora 21.00

Noi 4 cu Lia Bugnar, Maria Obretin, Ilinca Manolache, Andreea Bibiri luni 10 sept , ora 21.30

7 blesteme… facute cerute si legate – un spectacol de teatru cu dans, cu Magda Catone, Andrei Rucareanu, Carla Maria Teaha, joi 13 sept ora 21.00

aici e tot programul, credeti-ma e o super editie cu multe multe piese bune. toate piesele sunt la MTR, bilete la fata locului dar si rezervari la 0727.100.856 // festival.undercloud@daya.ro

P.S. de anul acesta presedintele festivalului este regizorul Andrei Serban, dar despre asta va povestesc zilele viitoare

3065
bafratele lui Mandeville se intoarce la Londra

fratele lui Mandeville se intoarce la Londra

Mandeville e mascota Jocurilor Paralimpice si are o multime de fratziori care au ajuns prin toata lumea.

unul e la mine si sta de 2 zile la racoare, intre niste plante. se tot uita intrebator la mine “hai, cind ma duci acasa?”

miine Mandeville Jr e inapoi la Londra si va va arata o parte din povestea jocurilor paralimpice.

Merge cu British Airways, cum altfel, pentru ca e sponsorul oficial al Jocurilor Paralimpice, cum a fost si sponsorul Jocurilor Olimpice.

Va sta la un hotel foarte luxos din centrul Londrei, The Langham (si el partener cu British Airways – adica daca va faceti rezervari prin BA, aveti optiunea aceasta de cazare cu reduceri generoase) , iar la ceai ii va fi cam asa

o sa-l plimb putin si prin Terminalul 5, creatia spectaculoasa a BA – un melange intre tehnologie si arta si, desigur, o sa mearga la citeva competitii.

de miine, Mandeville Jr (un cadou de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti) va va prezenta aici aventurile lui.

***
si pentru ca tot e vorba de British Airways – care mi-a facut cadou aceasta experienta de a vedea sportivii participanti la Jocurile Paralimpice, de la fatza locului – am doua precizari de facut.

1. zilele trecute era la tv o stire despre un avion privat super luxos – cel mai luxos – care avea spatiu intre scaune, un bar cu mincare si bautura non stop.cu tacimuri care nu mai sunt din plastic etc etc. era prezentat ca minunea de pe lume si ceva extrem de inaccesibil.

BA are aceste facilitati , ba chiar multe altele (Ipad-uri pentru vizionarea in conditii cit mai bune a programului de divertisment, serviciu de telefonie si de email ), valabile la First Class pe zborurile lungi. (been there, done that, am si poze din cabina cu scaunele pat si muuult spatiu pt picioare)

2. pentru toti prietenii mei carora le e frica sa zboare, dar si pentru altii care sunt ca ei, BA a lansat un material video cu instructiuni si informatii tehnice despre zbor si metode prin care poti face fata cu usurinta sentimentelor de anxietate sau panica. el e prezentat la bordul avionului, dar uite-l aici ca sa va fac viata mai usoara.

P.S. desigur nu mi-am facut bagajele.:)

P.P.S daca vreti sa mearga Mandeville jr intr-un loc anume si sa faca vreo poza, trebuie doar sa-i spuneti. e cuminte.

2426
img-carolyn-bessette-JKFce spune rochia de mireasa despre tine?

ce spune rochia de mireasa despre tine?

hainele pe care le purtam ne spun povestile vietii, in locul nostru.

acum vreo 2 ani, un domn designer de pantofi – pentru o mare firma internationala – mi-a facut o demonstratie despre caracterul si temperamentul oamenilor in functie de pantofii pe care ii cumpara.

si rochiile de mireasa intra in regula asta.

cind rochia de mireasa arata a printesa e ceva nerezolvat din copilarie.

cite zeci – sute- mii de rochii de mireasa au aratat ca de printesa?

*
uite un exemplu de rochie de mireasa de femeie care s-a impacat cu copilaria ei, care e (era, ca nu mai traieste) bine aseazata in pielea si in mintea ei. si care, mai presus de orice, stia sa poarte ceva f simplu.

pentru ca e o smecherie cu hainele astea: e bine sa stii sa alegi in asa fel incit sa nu te “poarte” ele pe tine, dominindu-te.

carolyn bassette kennedy e doamna din foto. a murit intr-un accident de avion acum citiva ani.

cind vreti un stil minimalist, cu haine din care sa va vedeti voi, nu creatorii care le-au facut, amintiti-va de ea

winona-ryder-69th-venice-film-festival-01Venetia – 69

Venetia – 69

citeva imagini de la festivalul de film de la venetia, aflat in plina desfasurare.

e editia 69, de aici titlu

Spike Lee cu familia (are un documentar- Bad 25 – in festival)

Willem Dafoe, in afara orelor de program

Naomi Watts, Liev Schreiber la premiera filmului The Reluctant Fundamentalist

Laetitia Casta , Michael Mann

Daniel Lupi, Paul Thomas Anderson, Joaquin Phoenix, Philip Seymour Hoffman, JoAnne Sellar la sedinta foto de dupa conf de presa a celui mai asteptat film din festival The Master

Winona Ryder intoarsa pe ecrane, dupa o pauza tumultuos-frauduloasa (are un rol in The Iceman)

1726
to-rome-with-love04dear mr woody allen

dear mr woody allen

dear mr woody allen, I love you!

from romania with love
cristina

*
for all Romanians please go to the cinema to see To Rome with love and think twice about what television presents to you as stars. and fall again in love with Rome, and mr Allen.

also, watch this interview and focus on the hands of the man who doesn’t speak. it will be a nice exercise about truth

2180
carol eduard novakAur la Jocurile Paralimpice

Aur la Jocurile Paralimpice

Romania are de astazi o medalie de aur la Jocurile Paralimpice, gratie lui Carol Eduard Novak care a concurat la ciclism.

Carol Eduard Novak a stabilit un nou record mondial in proba sa.

Are 36 de ani si este primul sportiv care obtine o medalie de aur la Jocurile Paralimpice. N-are laba piciorului de mai bine de 16 ani, dintr-un accident de masina. A fost sportiv de performanta si inainte de accident, facea patinaj viteza si visa la o medalie olimpica pe cind era un sportiv, ma iertati, “cu doua picioare”. A obtinut un argint la Beijing si un aur, astazi la Londra, ambele la Jocurile Paralimpice.
Medalii mai valoroase decit orice alta recompensa olimpica.

medalia de astazi a fost cistigata cu un record mondial.

ce e in spatele acestei medalii? o poveste despre ambitie si curaj, despre vointa si putere de lupta.

scriu despre asta pentru ca imi doresc foarte foarte foarte tare ca sportivul Carol Eduard Novak sa fie recompensat in Romania ca oricare alt olimpic premiat. stiu ca Renault sau Samsung nu au contract cu Comitetul Paralimpic Roman, stiu ca Guvernul nu ii trece pe participantii la Jocurile Paralimpice la premianti, dar daca ii rugam frumos (si suntem multi), ma gindesc ca avem o sansa sa-i fie recunoscuta performanta lui Carol Eduard Novak.

ce ziceti?

aici este pagina Renault, aici pagina Samsung lasati-le mesaje ca sa-i rugam asta.

multumesc ca va veti implica.

8299
scooter brauncel care schimba divertismentul: Scooter Braun

cel care schimba divertismentul: Scooter Braun

the newyorker are saptamina aceasta un profil despre omul din spatele succesului lui Justin Bieber si al altor citiva adolescenti americani care au urcat in topuri fulgerator – Scooter Braun care are 31 de ani!!

TEEN TITAN
The man who made Justin Bieber.
BY LIZZIE WIDDICOMBE

(***)

Braun studied the careers of influential behind-the-scenes guys, especially David Geffen, who moved from the William Morris mailroom to the music business and eventually co-founded DreamWorks. “David Geffen was a Bruce Wayne to me,” Braun said. “He was extraordinary, but at the same time his talents were something that I could dream of and could fathom. I’m a normal Joe. But, with a lot of effort, I’ve got a shot at being Bruce Wayne.”

(***)

In the beleaguered music industry, few managers can afford to focus on just selling music anymore. When Braun met David Geffen, at a party a couple of years ago, he said that Geffen had one bit of advice for him: “Get out of the music business.” So Braun has been converting his twelve-person company, SB Projects, into a many-faceted organization: it now has film and TV arms (Braun recently sold a scripted show, and has reality shows in development), a publishing division, and a technology-investment unit, in addition to a label and a management company.
Universal Music Group, one of the “big four” record companies, recently signed a distribution deal with Braun’s label and named him its first technology “entrepreneur in residence.”

(***)

At 10 A.M., he got into the passenger seat of a black BMW that belonged to his assistant, a twenty-four-year-old named Teddy Riley, and reviewed his schedule. As often happens, he was supposed to be several places at once: a rehearsal with the Wanted for the NBC show “The Voice”; an interview that Spike Lee was conducting with Bieber for a documentary about Michael Jackson; and a video shoot with Cody Simpson, a fifteen-year-old Australian singer. Braun said that he wanted to go to all three events. Riley stepped on the gas: “It’s gonna be tough, but we can make it happen.”

(***)
On a Wednesday in June, Bieber was scheduled to perform on the “Tonight Show” with Jay Leno. Braun arrived early, wearing a “Star Trek” T-shirt and his Army cap, and sat watching backup dancers run through “Boyfriend.” Bieber, who now lives with a friend, in a ninety-four-hundred-square-foot house, was supposed to get himself to the rehearsal, but he was already an hour late. “Where is my client?” Braun said, sounding testy. He called Bieber’s cell phone and yelled, “Where are you?” When he hung up, he said, cheerfully, “I said, ‘O.K., you asked to be trusted and you blew it.’ Now he goes on what I call probation. He has to have somebody come to his house every workday.”

The star eventually arrived, and Braun watched the “Boyfriend” taping from the wings. Afterward, he passed Bieber in the hall. “You went the wrong way,” Braun said.
“What?”
“When you first did this thing”—Braun executed a dance step—“on the breakdown? You went the opposite of everyone else for the first step.”
Bieber seemed to find the criticism nitpicky. He asked softly, “Who cares, though?”
Braun had been consulting with the film editors. “I’m just gonna take it out,” he said. “It was a great performance. I’m just going to take that one thing out.”

***
cititi-l, mai ales daca sunteti implicati in industria divertismentului in oricare forma ar fi implicarea. articolul integral e aici

2254
ghizighizii de la Jocurile Paralimpice

ghizii de la Jocurile Paralimpice

aceasta este o fotografie de ieri, de la Jocurile Paralimpice, din proba de 1500m

cei care poarta echipament portocaliu sunt ghizi, sunt prinsi de concurenti cu un fel de catuse si-i ghideaza: concurentii au deficiente de vedere.

ginditi-va pentru o clipa la ghid

– trebuie sa tina ritmul cu sportivul , e deci bine antrenat;

– trei dintre ei vor fi pe podium, dar nu vor lua nicio medalie.

si sunt tare curioasa daca le spune cineva numele. fac exact acelasi efort ca sportivii care vor cistiga, dar o fac nu pentru glorie, ci doar ca sa indeplineasca visul cuiva.

mi se par incredibile Jocurile Paralimpice.

*

luni, multumita British Airways, voi fi acolo, in arena competitionala si va voi spune cum se vad Jocurile Paralimpice de la fata locului. ma va ajuta Mandeville, mascota jocurilor, pe care am primit-o astazi de la simpaticii de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti.

1756
sticlutaconcurs – pt cei care merg pe munte

concurs – pt cei care merg pe munte

zilele trecute, la Barmaniada, cind am fost la concursul pentru cei mai rapizi barmani din Ro, am primit aceasta sticlutza magica.

daca sunteti oamenii muntilor , din aia care va cocotati in virf de munte doar pentru bucuria unei victorii personale, cred ca vi s-ar potrivi sticlutza asta: poate sa tina cald ceaiul, sau rece taria.

asa ca spuneti-mi o amintire frumoasa de pe munte ca sa va inscrieti in concurs, cistigatorul il desemnam prin tragere la sorti oricum. dar vreau povesti pentru ca e o sansa mica sa ma convingeti si pe mine (sau altii ca mine) sa incerc drumetiile:)

concursul se incheie duminica la ora 12.00. succes:)

Jerry Shields suaoameni incredibili

oameni incredibili

cind vi se va mai parea ca va e greu, pentru orice – job, iubire, casa, masa – amintiti-va de oamenii astia.

fotografii de astazi de la Jocurile Paralimpice

Laroslav Semenenko,  Ucraina

Yanpeng Wei, China

Jerry Shields, sua

Matt Stutzman, sua

natalia partyka, polonia

bruna alexandre, brazilia

astazi a concurat si al nostru Dacian Makszin  la tenis de masa, dar n-am gasit inca foto cu el, am sa vi-l arat curind.

later edit. Dacian a cistigat ambele meciuri de astazi:)

2395
via lui coppolaVinul lui Coppola

Vinul lui Coppola

text de Noemi Revnic

Ieri am facut o incursiune in Sonoma County si in Napa Valley. Iar in Napa m-am oprit pe domeniul intins al lui Francis Ford Coppola, un mansion superb, cu vii intinse de jur imprejur. Superba vila este dotata cu piscina exterioara, unde vizitatorii pot petrece o zi intreaga la plaja. Aici exista si cabine elegante, dupa modelul Coronado Island sau al celor de la Deauville.

Mai exista si un restaurant, un magazin cu suveniruri – carti de retete, sorturi de bucatarie, pahare, fete de masa, o multime de sticle de vin imbuteliate acolo, printre care si rose-ul Sofia (Coppola) si un prosecco excelent care poarta numele talentatei regizoare.

Atat la parter cat si la etaj se afla galeria filmelor lui Coppola, incepand cu “Dracula”, “Tinerete fara tinerete” si pana la “Nasul” sau “Scarface”: costume, afise de film, mobilierul folosit in filme, globurile de aur si statuetele Oscar primite de regizor de-a lungul timpului. A fost o experienta interesanta si va recomand sa veniti aici, in cazul in care ajungeti in California la un moment dat.

Pana atunci puteti face o vizita virtuala pe site-ul domeniului lui Coppola

Pe curand, cu povesti din California!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1479
jurnalism“ai fost abuzat in copilarie?”

“ai fost abuzat in copilarie?”

“ai fost abuzat in copilarie?”

intrebarea asta – delicata si cind e rostita in camera psihologului – a fost rostita de un reporter astazi cind prin fata lui a trecut asasinul in serie, Nicolae Vlad – cel care a intrat in vizorul tuturor dupa crima de la Otopeni.

tare mult as vrea sa stiu cine e reporterul ala, un domn, de la ce televiziune e si cine l-a angajat. si cum s-a gindit el sa puna intrebare respectiva… oare se astepta la un raspuns?

**

anul trecut in America a fost publicat un text genial despre un criminal in serie, text care ar fi minunat de citit pentru toti cei care au in grija cazul Nicolae Vlad in Ro. e o lectie de jurnalism cu alte repere.

The Lost Boys

In December 1970 two teenagers disappeared from the Heights neighborhood, in Houston. Then another and another and another. As the number of missing kids grew, no one realized that the most prolific serial killer the country had ever seen—along with his teenage accomplices—was living comfortably among them. Or that the mystery of what happened to so many of his victims would haunt the city to this day.

by Skip Hollandsworth

textul integral aici

1568
stresa 1Solutii anti-stress in Stresa

Solutii anti-stress in Stresa

text de Sorana Savu

*
Pe mal de Lago Maggiore, Stresa e o statiune “comme il faut”, cu esplanade scaldate in flori, cu hoteluri elegante ce reflecta spiritul Belle Epoque, cu o combinatie mirifica intre apa si munte, relaxare si sofisticare. Fara cluburi de noapte sau petreceri stridente in aer liber. Doar cu aer liber.

Turistii sunt in varsta – constatam cu regret, dar si cu o oarecare usurare, pentru ca Stresa e atat de eleganta in sine, incat inclusiv papucii de plaja, fustele si pantalonii prea scurti par un pic nelalocul lor.

E ca si cum te-ai afla pe platourile de filmare, alaturi de Christopher Reeves si Jane Seymour in “Undeva, candva”. Sau, cum spunea prietena mea, cu Helena Bonham Carter in “A Room with a View”.

Intelegi notiunea de “corso”, pricepi de ce trebuie sa platesti in plus ca sa ai vedere la lac, si te gandesti cum se face ca Hemingway a ajuns sa aiba si aici cel mai fastuos apartament din hotel botezat cu numele lui. Ca in Pamplona, unde are cea mai eleganta cafenea din piata centrala. Sau in Paris, unde si-a pus semnatura pe barul din Ritz.

Stresa e un oras inecat in flori – si, chiar daca e favorizata de climatul mediteraneean, intretinerea gradinilor luxoase si luxuriante care inconjoara fiecare hotel si fiecare vila cere timp si efort continuu. In vreme de august, nu mai gasesti flori gigantice de magnolii, dar te poti consola cu dalii, bougainvillea, cale de inaltimea unui om sau omniprezentele muscate curgatoare. Sau, daca faci un drum pana pe Isola Bella, cu lotusii violeti, ireali. Oricum, un pelerinaj pe la cele trei insule Borromee – Isola Bella, Isola Madre si Isola dei Pescatori – e de rigueur si e prilej de incantare.

Bine ascunsa chiar la intrarea in oras, anuntata de un panou simplu si cam din topor, e Villa Pallavicino, poate cea mai frumoasa surpriza a Stresei. In spatele zidurilor si al portilor cam ruginite, descoperi o proprietate imensa, care pare si mai mare daca stai sa te gandesti cat de inghesuite sunt, de regula, casutele in zonele lacurilor, in Italia. Site-ul, http://www.parcozoopallavicino.it/ nu-i face dreptate, iar daca ajungi sa vezi parcul fara sa stii nimic despre el (cum mi s-a intamplat mie), te vrajeste in asa hal, incat pierzi notiunea timpului. Cam cum se petrecea pe insula lui Circe, daca va mai amintiti Homer. Sau “Legendele Olimpului”. Si, ma rog, cum sa nu uiti de tine cand, de exemplu, te trezesti fata in fata cu intreaga familie a lui Bambi in tarcul erbivorelor? Sau cand poti bea un capucho pe terasa unei casute scunde, ca de pitici? Sau cand descoperi o statuie ascunsa intr-o mare magnolie?

Stresa e frumoasa, calda, eleganta, relaxata si sigura de farmecul ei, cam ca Monica Belluci. Si, chiar daca a ajuns la o varsta (tot ca Monica Belluci), ajunge numai sa o privesti si scapi de orice stress…

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

1693
king douglasintilniri

intilniri

sunt oameni pe care, cind ii intilnesti prima data in viata, ti se pare ca-i cunosti.

oameni cu care vorbesti orice de la prima intilnire, ti-ai putea chiar rezuma viata in 20 de minute.

oameni care , inainte sa afli de exista lor si ei de existenta ta, au facut aceleasi lucruri; au citit aceleasi carti; au ascultat aceleasi muzici; au fost in aceleasi locuri in care ai fost si tu, uneori chiar in aceeasi zi si aceeasi ora.

oameni de care te despart distante in km sau ani, experientele, sexul/genul  sau chiar orientarile sexuale.

ai putea sa spui ca nu esti deloc original, ca n-ai nimic special, ca uite sunt si altii ca tine, si cu toate astea ti se pare ca sunt prelungirea ta, sau tu  esti continuarea lor.

***

in ultimele saptamini am intilnit citiva oameni din astia.

foto King Douglas

1953
draa olteanu matei gina patrichio comoara emotionanta

o comoara emotionanta

am descoperit via pagina de facebook a lui Andi Vasluianu o comoara emotionanta

ii apartine doamnei Liliana Jinca : aproape 250 fotografii din istoria teatrului, adunate cu grija.

am vrut sa aleg citeva (max 5) fotografii si sa va trimit la album , dar nu ma mai puteam opri. asa ca n-am ajuns pina la sfirsitul albumului la momentul la care scriu, voi continua dupa ce postez

minunati-va, emotionati-va; sigur o sa vi se faca dor de mers la teatru.

margareta pislaru, stefan iordache

dorina lazar, stefan mihailescu braila

mariana buruiana

draga olteanu matei, gina patrichi

leopoldina balanuta

valeria seciu, stefan sileanu

victor rebengiuc, toma caragiu, florian pittis

lucia sturza bulandra

GASITI INTREGUL ALBUM AICI. MULTUMIM FRUMOS DOAMNA JINCA PENTRU CA FACETI PUBLICA ARHIVA DVS

3460
roxana cioriiaLove is speaking in code, it’s an inside joke

Love is speaking in code, it’s an inside joke

text de Roxana Cioriia

Nu mai stiu exact cand am citit asta, eram foarte mica si ma furisam in sufrageria alor mei, unde tineau cartile “de oameni mari”, si furam cate-o pagina, doua, pe sarite. Ma bulversam cat sa-mi ajunga pana data viitoare si scrijeleam prin toate caietele aliniate frumos cu rigla ce credeam eu ca inseamna ceea ce tocmai citisem. Si simteam. Simteam lucruri pe care in naivitatea mea de copil in uniforma nu stiam sa mi le explic. Si nici nu cautam pe cineva care sa faca lumina in toate aceste franturi pe care le ingurgitam regulat, dar fara regula. Intr-un fel, banuiam de pe atunci ca daca nu ti le explici tu, cu vocabularul tau intim, n-are rost.

In facultate, am avut un “Aha! moment”, cum spune Oprah, cand intr-o autobiografie a lui Yeats am dat peste urmatoarea chestie: “It is so many years before one can believe enough in what one feels even to know what the feeling is”. Tin minte si acum. Eram in fata la universitate, imprumutasem o traista intreaga de Yeats de la biblioteca, aveam un examen de poezie comparata or something, si ma hotarasem sa incep cu irlandezul asta fain, pentru ca-l ghicisem eu ca-n toate poeziile, no matter the theme at hand, se ajungea pana la urma la iubire, la simtire. Simplu, apasat si firesc. Imi placea Yeats. M-am asezat pe o bancuta si am citit si recitit fraza asta pana mi s-a impregnat in carne, nu doar in minte.

Pentru ca asa e. Iti ia uneori o pustie de timp sa te crezi, sa-ti definesti simtirile si sa ti le accepti ca atare. Matematic, ecuatia ar suna cam asa: sentimentele sunt reactii. Ergo, irationale. Ergo, not to be trusted. Mai ales daca stai cu chirie mai mult in cap, decat in inima. Ignori ca te doare stomacul pentru ca nu stii de el. Cum se misca in camera, ce blugi ia pe el, pe ce parte adoarme. E ca atunci cand se taie brusc cablul si ramai cateva minute bune urmarind puricii de pe ecran, nerecunoscandu-ti ca ar fi cazul sa apesi butonul ala mare si rosu de la telecomanda. Banda se taie peste tot cand se taie.

E un sport imprecis asta cu invatatul sa-ti crezi pe cuvant propriile sentimente. Sa le iei ca atare. Cere rafinament. Cere joaca. Cere flexibilitate. Cere puterea de a vedea in spatele puricilor si de a accepta momentele in care nu poti distinge mare lucru, ci doar simti. Si cere si practica. Cere sa-ti lucrezi muschiul interpretativ, dandu-i indeajuns de multa libertate astfel incat sa se deschida el in fata ta. Sa vina el cu cheia de gat.

Si mai cere puterea de a digera absurdul. Nu sa te dai peste cap sa-ti explicit de ce simti ceea ce simti, asta-i un graal pe care oricum nu vrei sa-l detii. Ci doar sa-i accepti prezenta. Sa accepti ca uneori simti lucruri pentru ca asta e, le simti. Ceva din tine le-a chemat acolo. Era o participa din anatomia ta emotionala care le-a cerut, le-a pandit, le-a haituit. Si degeaba indesi tu explicatii in spatiul, si-asa mic, unde o dorinta se termina si alta incepe. Degeaba faci semne disperate, dai din maini si iti faci si trei cruci de siguranta. Degeaba te ghemuiesti pe foaia de observatie.

Cine a spus ca atunci cand simti iti ies bine cuvintele, nu putea sa se insele mai amarnic. Cand simti nu-ti iese bine decat asta, simtitul. Si e bine ca e asa.

***
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan Romania, iar acum este PR la DRAFTFCB

5993
rochieiarna car si vara sanie

iarna car si vara sanie

acum ca se face putin racoare, zic ca e momentul sa ne ocupam de … jeans.

de citeva zile (mai spre doua saptamini asa) a fost lansat un super site dedicat produselor din denim superjeans.ro

discounturi de 50%; Levi’s e in topul brandurilor selectionate, dar site-ul va prezenta cele mai interesante branduri de jeans din lume.

eu sunt o mare cumparatoare online pentru ca imi salveaza mult timp si cel mai mult imi place perioada asta:) sunt reduceri mari mari mari. deci, va invit sa faceti o excursie pe superjeans.ro ca sa va luati hainute tocmai bune de purtat in citeva saptamini, cu diferenta ca le luati cu 50% discount. si vorbim de LEVI’S!!!

site-ul are si pagina de facebook

*
eu am pus ochii pe rochita asta. si inca ma mai gindesc ce jeans sa-mi iau, asa ca -s deschisa la sugestii:)

1459

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!