Monthly Archives : December 2012

Hillary-Clintonoamenii nu-s de fier

oamenii nu-s de fier

in octombrie anul trecut, Time avea un cover story despre Hillary Clinton din care intelegeai programul ei infernal ( in aceeasi zi parcurgea ambele coaste ale americii si avea intilniri de care depindeau milioane de oameni, iar intre ele stabilea detalii care fac ordine in zonele de conflict ale lumii).

era cumplit programul ei.

imi aduc aminte ca am remarcat asta si cind i-am citit biografia, scrisa de unul dintre jurnalistii care au dezvaluit cazul Watergate, Carl Bernstein…

***

azi la stiri am aflat ca Hillary Clinton e in spital pentru ca are un cheag vascular care ii pune in pericol viata. a lesinat in urma cu citeva saptamini si, peste doar citeva zile, a anuntat ca se retrage din functia de secretar de stat pentru ca vrea sa se relaxeze si sa aiba viata privata.

***

era o fotografie in Time anul trecut care mi s-a parut geniala. intr-un avion militar, Hillary Clinton la masa cu un teanc de hirtii in fata , cu telefonul dind un sms, iar in spatele ei o armata de oameni care forfoteau cu diverse treburi.

vorbea despre organizarea ei, despre disciplina si despre ritmul cumplit in care traia.

***

si uite asa, dintr-o stire care e aproape banala  descopar inca o data ca oamenii nu-s de fier. si ca orice efort major, orice lucru care  pare imposibil de realizat de muritorii de rind isi ia pretul lui din corpul si mintea celui care l-a dovedit.

2222
boxing_glovesbox si vorbe de tinut minte

box si vorbe de tinut minte

 

It’s good to know how to read, but it’s dangerous to know how to read and not how to interpret what you’re reading.

cine credeti ca a zis asta?

mike tyson .

si daca va minunati, uite inca doua vorbe memorabile spuse de el…

As long as we persevere and endure, we can get anything we want.

I don’t react to a tragic happening any more. I took so many bad things as a kid and some people think I don’t care about anything. It’s just too hard for me to get emotional. I can’t cry no more.

 

***

si doua de la tatal tuturor in box, Muhammad Ali

At home I am a nice guy: but I don’t want the world to know. Humble people, I’ve found, don’t get very far.

My way of joking is to tell the truth. That’s the funniest joke in the world.

 

cum am mai spus, ma documentez pentru un articol, de aici interesul meu pt lumea boxului. in locul printeselor si povestilor siropoase de la tv din perioada asta, citesc lucruri despre marii campioni din box. mult mai interesant:)

2143
fricafight the fear

fight the fear

ne petrecem o multime de timp ca sa invatam sa ne invingem fricile.

 

frica de X lucru/om/fapta e, la inceput, in mintea noastra un obstacol greu de trecut. ne motivam (sau ne motiveaza altii), invatam (sau ne invata altii) si progresam zilnic cite putin in pregatirea pentru competitia in care trebuie sa ne confruntam (pentru ca, nu e cale de scapare, ne vom confrunta in cele din urma); ca un antrenament de sportiv. cu perseverenta.

 

cind ajungem fata in fata cu EA, ca intr-un ring, incepe lupta: da si ea, dam si noi.  ne lovim, ne ranim, dar daca suntem bine pregatiti (daca ne-am motivat si antrenat suficient) o invingem.

 

adrenalina pe care o emite corpul nostru la stress-ul de a ne fi aflat fata in fata cu frica, plus bucuria victoriei, dau un cocktail periculos.

unii oameni devin dependenti de senzatia asta. sunt dintre cei care-si duc corpul si mintea dincolo de ce credem noi ca e omenesc.

altii pierd lupta usor, le e greu sa tina in echilibru balanta pe care se afla si frica si curajul. si se intorc la antrenamente ca sa fie mai bine pregatiti la urmatoarea confruntare.

dar mai sunt si dintre cei care , dupa multe exercitii, cu o rigoare matematica uluitoare aseaza balanta intr-un echilibru perfect. dupa legi pe care nici nu stiu sa le explice au invatat sa puna in talerele balantei cantitati egale de efort, perseverenta, motivatie ca sa compenseze frica.

oamenii astia misca lumea.

***

citesc despre box, despre adrenalina performance-ului live (muzical, teatral, public speaking  etc), de aici aceste ginduri.

“fight the fear” suna mai bine in engleza decit in romana: sa invingi frica:)

2156
PAKISTAN-10003the battle between good and good

the battle between good and good

Classical tragedy was the war between good and evil. We wanted evil to be defeated and good to be victorious. But the battle in modern tragedy is between good and good. And no matter which side wins, we’ll still be heartbroken.

Asghar Farhadi , domnul care a facut “A separation”

 

cele mai frumoase cuvinte pe care le-am citit in zilele astea de vacanta.

 

 

 

 

am fotografia aceasta pe perete, linga birou. cu autograful autorului: Steve McCurry.

1418
Dhaniel NoraTalentatul Domn Nora

Talentatul Domn Nora

scrisoare de la Noemi Revnic

Draga Cristina Bazavan,

Sper sa te incante descoperirea pe care am facut-o saptamana trecuta. Un mare iubitor de teatru, Dhaniel Nora, despre a carui pasiune am aflat intr-o frumoasa seara de vineri, 21 decembrie. Tu ai postat in acea dimineata imaginea afisului piesei “E doar sfarsitul lumii”, in regia lui Radu Afrim, vizionata impreuna in iarna lui 2008. Iar eu am petrecut alaturi de prieteni dragi seara de 21 decembrie.

Printre acestia se afla si Dhani(el) Nora, pe care l-am cunoscut in primavara lui 2011, mai exact in prima zi cu soare de martie. La acea vreme tinea un butic superb de flori, DADOO, alaturi de partenerul sau in mica afacere, Darius si erau vecinii mei, pe strada George Calinescu. Am colaborat cu baietii la realizarea uneia dintre cele mai frumoase vitrine de la The Place, cu Lancel, in iunie al aceluiasi an, alaturi de Razvan Firea, tanarul designer si scenograf fashionist al magazinului si ulterior ne-am intersectat in alte frumoase proiecte floristice. Apoi Dhani si-a facut propriul business floristic, Purple Flowers & Events, alaturi de o buna prietena de-a lui, Roxana Blinder si anul acesta am lucrat mult impreuna, de la realizarea panoului din flori de la petrecerea aniversara Harper’s BAZAAR si pana la lansarea coltului cu aranjamente florale de la The Place.

Il laud pe Dhani, pentru ca merita, pentru ca are un suflet mare si se ofera de fiecare data sa faca o multime de lucruri si o face cu o daruire rar intalnita.

Revenind la seara de 21 decembrie 2012, la un moment dat am spus ca una dintre rezolutiile mele pentru 2013 este sa merg mai des la teatru. Si atunci dragul Dhaniel Nora s-a luminat tot la fata si timp de doua ore am discutat doar despre teatru. Ma rog, a fost mai mult un monolog al sau. .

Sibian, mi-a povestit cum nu rateaza spectacolele din cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu, cum a colaborat cu diverse trupe din frumosul oras. Si mi-am zis ca musai trebuie sa va fac cunostinta. Am gasit mai devreme si blogul sau, pe care ti-l recomand cu caldura.

Iar aici este link-ul de Facebook al atelierului sau floral.

In ianuarie iesim cu totii la un ceai, o sa-ti placa.

 

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2336
braince ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

ce ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

fac research pentru un articol si am ajuns la aceste lucruri, care-s utile de stiut nu doar pentru artisti timizi (n-am vazut artist mare care sa nu aiba emotii chiar si dupa ani buni de meserie), ci si pentru noi, muritorii de rind, care intram in panica din prea mult ego/ mindrie 🙂

adrenalina, anxietate si performance-ul live

Unfortunately human pride can be so strong that fear of public humiliation or disgrace often produces the same degree of emotional panic as meeting a tiger. The general name given for this kind of physical state is arousal. Long-term arousal can affect our physical health. It is called stress and is one of the most studied areas of psychology because it affects so many different people in so very different ways. Long-term stress suppresses the body’s immune system, makes us very jumpy and alert to potential threats. It also interferes with judgement so that we are less likely to make sensible, rational decisions or to appraise what is going on realistically. So what is anxiety or performance anxiety? How do we cope with it as performers and how can we help avoid anxiety? These are questions I will endeavour to answer in the course of this essay.

(…)

what is performance Anxiety? There are three qualities that a successful performer must have: a) a technical control of their instrument, b) good taste in using this technique musically and artistically and c) the courage to do this in front of an audience. There are few activities that can produce tension and anxiety as quickly and as thoroughly as performing in public.

Most performers have experienced performance anxiety in some form and to various degrees. This fear may be experienced while preparing for a performance, for days or even weeks before hand, and not just while performing. It can be experienced in the present (stage fright) as apprehension (fear of what could happen) and arousal (anticipation). Performance anxiety is no different from general anxiety. Feelings of fear and apprehension are accompanied by increased and prolonged physiological arousal. Severe anxiety is where the arousal is too high for optimal performance. This arousal may be normal and temporary, or abnormal and long lasting and symptoms can be cognitive, behavioural and physiological.

(…)
Cognitive symptoms of anxiety include fear of making mistakes and feelings of inadequacy and worrying about things happening. Behavioural symptoms are not being able to do things, which normally happen naturally.

de aici.

***

altfel, vorba poetului “privitor ca la teatru/ tu in lume sa te-nchipui/ joace unul si pe patru/ tu mereu ghici-vei chipu-i” 🙂

1694
time obamaman of the year … ce invatam din cover story

man of the year … ce invatam din cover story

time si-a desemnat ca in fiecare decembrie Man of the year, in 2012 in persoana lui Barack Obama.

pentru toti cei care au votat in Romania lui 2012, pentru toti cei care s-au uitat la campaniile electorale (referendum sau alegeri parlamentare), dar si pentru cei care au lucrat la aceste campanii (ca prezentatori tv sau strategisti), o mare mare rugaminte.

luati-va o jumatate de ora si cititi Cover story-ul din Time.

(…) the nation’s changing demographics and Obama’s unique ability to capitalize on them. When his name is on the ballot, the next America — a younger, more diverse America — turns out at the polls. In 2008, blacks voted at the same rate as whites for the first time in history, and Latinos broke turnout records. The early numbers suggest that both groups did it again in 2012, even in nonbattleground states, where the Obama forces were far less organized. When minorities vote, that means young people do too, because the next America is far more diverse than the last. And when all that happens, Obama wins. He got 71% of Latinos, 93% of blacks, 73% of Asians and 60% of those under 30.

intregul articol e o minunata lectie pentru fiecare dintre cei care vor sa traiasca responsabil; daca vrei un electorat care sa voteze destept prezinta-i lucrurile in mod destept, nu urla la televizor;

si mai e si o lectie despre civilizatie; despre a fi conectat cu ce e nou.

si sa nu ziceti ca “asta e la americani, la noi nu se poate face asa ceva”.
sunt absolut sigura ca si in romania se poate face, doar ca noi, lenesi, alegem calea cea mai comoda. in orice. si ne manelizam.

2134
books3cartile lui 2012

cartile lui 2012

am scris despre filmele care mi-au placut in 2012, sa va povestesc si despre cartile acestui an.

nu e un top, nu sunt enumerate in vreo ordine…

intriga matrimoniala – jeffrey eugenides

geniala prima parte in care vorbeste despre teoria deconstructiei a lui Derrida si, dupa aceleasi reguli, deconstruieste iubirea personajului principal.

Open – Autobiografia lui Andre Agassi (scrisa de JR Moehringer, desi e la persoana I si pare a fi scrisa de Agassi.)

are cel mai bun prim capitol pe care l-am citit in ultimii 2 ani. e o carte pe care cred ca am cumparat-o deja in mai bine de 10 exemplare sa o fac cadou unor barbati care stiu ca ar aprecia-o, ca s-ar regasi in ea.
mi-a placut atit de mult incit i-am scris lui Moehringer sa-l felicit 🙂 mi-a si raspuns, dar asta e alta discutie.

Winter Journal – Paul Auster (nu e tradusa inca la noi)
autobiografia lui Auster scrisa la persoana a II-a singular ca si cum cititorul ar face actiunea. minunata.

Canta che ti passa – Virginia Zeani
o serie de interviuri cu una dintre cele mai mari soprane ale lumii – Virginia Zeani, realizate de Sever Voinescu

An improvised life – Alan Arkin (nici aceasta nu e tradusa la noi)
o selectie a discursurilor publice ale lui Arkin – actorul pe care-l stiti din zeci de filme (mai recent Argo, Little Miss Sunshine)

***

voua ce carti v-au placut in 2012?
poate descopar noi povesti de citit:)

legends_of_the_fall_-1legends of the fall

legends of the fall

printre cadourile de Craciun am primit si filmul Legends of the fall

“l-am vazut cind eram pustoaica”, am ris. “nu-mi mai aduc aminte daca atunci mi-a placut brad pitt, dar acum clar nu-mi place”

“nu-i nimic, te mai uiti o data la el”

“ma mai uit, sigur. dar de ce?”

“poate inveti ceva din el”

“ce?”

nu mi s-a spus ce…

m-am uitat. n-am avut rabdare pina la sfirsit (cit sa-l vezi pe Brad Pitt alergind cu calul prin niste peisaje frumoase?! da, bine, stiu ca filmul nu e doar cu/despre asta, dar are 2!!!! ore ), am mai dat pe repede inainte si-am abandonat cu totul cind moare EA.

acum nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din el… daca banuiti, please help… nu ma mai uit inca o data la el, nici sa ma impusti.

tre sa vad niste filme cu criminali, niste action, ca m-am saturat de printzesit …

3936
iesirea din parciesirea din parc – poveste de Craciun

iesirea din parc – poveste de Craciun

am scris aceasta proza scurta pentru un ebook cu povesti de Craciun care a aparut acum 2 ani. mi-am reamintit de ea de dimineata. mi-ar placea sa o (re)cititi. Craciun bun.

 

 

Celor care muncesc pentru ca noi sa ne distram de Sarbatori

Iesirea din parc

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Da-i incolo, o sa plece. Vor si ei un ban si nici nu mai stiu sa cinte. Zic Steaua fara nicio bucurie, ii vezi cum isi asteapta banii. Noi colindam pentru portocale si prajituri, pentru covrigi. Si pentru bucuria de a merge cu totii. Cu gasca, cum ar zice astia.

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Soneria asta. Trebuie s-o inchid macar pina trec Sarbatorile.

Isi puse cartea deoparte: Daca ma duc pina la usa sa ma uit pe vizor, ma vad copiii. Dar de ce insista?

– Nu primim!, urla din camera mare peste umar sa se auda pina in hol si dincolo de usa.

De ce dracu mai zic “primim”? Idiot batrin si cabotin ce sunt. Toti stiu ca sunt singur. Singur de 10 ani.

Ii trecura prin minte ca intr-un flashback mirosul de cozonaci, vocea ei bombanind usor ca trebuie sa toace nu stiu cite muraturi pentru salata boeuf, fetita in picioarele goale pe parchetul rece.

Ofta. Lua cartea si continua sa citeasca …

Multi ani isi dorise un Craciun sau un Revelion in care sa stea si sa citeasca. Sau sa se uite la televizor. Ce-ar mai fi ris lumea daca ar fi spus ca el isi doreste de Sarbatori sa stea acasa. Era ala care facea cea mai mare audienta la televizor si lua cele mai multe aplauze pe scena la orice sarbatoare: de ce-ar fi vrut acasa?

Daca ar fi sa fie sincer pina la capat, la inceput nici nu –si dorise sa stea acasa. Se hranea din aplauzele multimilor; adrenalina pe care i-o aducea energia salii si caldura care se intorcea catre el ii erau hrana pentru zile intregi.

In fata salii cu spectatori era ca un dirijor: putea recunoaste orice nota falsa a aplauzelor. Stia totul despre muzica lor: aplauzele din inima, cele plictisite, cele care pareau nebunesti – de la vreo fana care se dorea remarcata in multime si batea din palme tare, aritmic. Si stia sa le si conduca; sa scoata de la public tot “ce-i mai bun”.

O vreme i-a fost de ajuns asta, dupa care a aparut Maria care nu era ca fanele. Nu vroia nimic special, dar il intelegea ca nimeni altcineva. Inainte de a fi un cuplu, i-a spus despre ideea ei de iubire perfecta, printr-un citat dintr-o carte.

We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park.

Iar lui i s-a parut a fi descrierea perfecta a ce-si dorea.

*

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzz. Tzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

De ce naiba nu se opreste?

Se ridica, merse pina la usa, se apleca spre vizor. Prin cercul mic ii aparura doua mingi de carne, ca un fund de bebelus, inramate in dunga unui pulovar roz somon.

Push up, silicoane, natural?

N-avea fatza de colindatoare.

Descuie yala lent, indeparta lantzul, deschise usa. In fata o bruneta intr-un pulovar cu un decolteu mare, in V… Cum de umbli asa, crezi ca nu mai vreau la virsta asta?!

– Buna seara, spuse cu vocea lui oficiala, grava.

… jeansi mulati si cizme cu toc cui, lungi pina la genunchi. De ce sa stai in casa in tocurile astea?

– … si nu mai ajunge acasa la timp. Si va rog, stiu ca ati fost actor, ajutati-ma. Fiti Mos Craciun pentru ei.

Nu intelegea ce vroia femeia care vorbea agitat.

– Cine nu ajunge?

– Sotul meu. A trebuit sa ramina la munca, jos sunt copiii mei si inca doi. E seara de Ajun, asteapta darurile. Am haina rosie, sacul cu jucarii. Aveti barba. Ajutati-ma. Vin imediat si va aduc totul.

Femeia cobori in tropait marunt de tocuri pe scara spiralata, aratindu-i coapsele -jumatati de clepsidra – pentru care ar fi intors capul tot Bucurestiul.

– Sotul? Ce lucreaza sotul?, intreba doar ca sa o faca sa se opreasca putin.

– E reporter tv. E un incendiu si l-au trimis pe el. O sa ajunga cind copiii deja dorm. Vin imediat cu darurile si haina.

Si disparu in jos pe scari, lasindu-l in usa.

*

Pentru o vreme Maria a mers cu el la spectacole, in orice colt de tara ar fi fost. Dupa care a aparut Ana, a trebuit sa o alapteze, sa o duca la gradinita, apoi la scoala …

El continua sa sustina spectacole, sa faca ocolul tarii si, de fiecare care data cind mai pierdea cite un moment din viata lor comuna (primii pasi ai Anei, prima serbare la gradi, prima zi de scoala) isi spunea: “…but we would keep other’s route in mind.”

Pina intr-o seara cind Maria i-a spus ca gata, s-a terminat totul, il iubeste si n-are nicio problema sa-l imparta cu fanele lui, dar vrea pe cineva cu care sa petreaca Sarbatorile, cu care sa mearga la film, care sa fie acolo cind are ea nevoie, nu cind poate el.

Au divortat, Ana a ramas cu Maria, el a continuat spectacolele. Apoi spectacolele s-au imputinat, ca si fortele lui. Pe dinauntru a ramas acelasi, stie ca poate sa-i mai faca pe oameni sa rida si sa aplaude, dar lumea nu-l mai vede la fel. Si nu-l mai aplauda la fel.

Pina acum 4 ani Ana a venit la el in ajunul Sarbatorilor, apoi a plecat la Londra, la scoala.

*

– Iata sacul cu cadouri. Asta e haina. In sac e si caciula. Toti au pregatit cite o poezie. Incepeti cu fetitele, cadourile lor sunt deasupra. Barbi e pentru cea blonda, cea mai mica, Miruna. Cealalta, Irina, are laptopul mic, baietii, Vlad si Mircea, au masinile Bucsa si Fulger McQueen. Daca veniti intr-o jumatate de ora e perfect.

Decolteul disparu, iar el – cu sacul si haina atirnindu-i sterp in mina – inchise usa.

Le puse in living, se aseza pe fotoliu si se uita la ele…

La urma urmei, am fost de nenumarate ori Mos Craciun, ce mai conteaza o data? In 45 de minute termin…

***

– Mai ai?, o auzi pe Maria intrebindu-l soptit din bucatarie. Ana doarme deja. Vreau sa-ti pregatesc hainele pentru miine. Ce vrei sa porti? Culori deschise? Daca tot mergi la copii, eu asa as zice …

– Sigur. Jeans, o camasa colorata si un pulovar.

– Dar mai ai?, intra Maria in birou uitindu-se catre hirtiile pe care le avea in fata.

Le acoperi, reflex, cu cotul, Maria il saruta pe umar lasindu-i cana de lapte pe care o bea in fiecare seara.

– Nu-ti face griji, ai avut mereu succes la copii, o sa stii ce sa le spui, spuse zimbind in timp ce iesea.

Nu l-am facut prea libidinos pe mosul asta? O sa inteleaga copiii ceva din poveste?

Lua o gura din laptele cald care avea, ca de obicei, dozajul perfect de miere. Nici el nu nimerea la fel de bine combinatia. Se mai uita o data la hirtiile pe care scrisese timp de citeva ore. Isi pregatea intotdeauna in detaliu fiecare aparitie publica.

Dar cum dracu am ajuns sa scriu despre asta?

Mai lua o gura de lapte si dupa ce puse cana jos, cu un gest scurt mototoli hirtiile si le arunca la cos.

Copiii au nevoie de o poveste vesela. De asta m-a invitat Ana cu mindrie la serbare ca sa le spun ceva vesel. Asta se asteapta lumea de la mine…

Stinse veioza de pe birou si se indrepta catre dormitor.

O sa improvizez miine dimineata ceva… poate le spun povestea cind m-am ratacit de trupa in seara de Ajun si-am facut pe Mos Craciun pentru un sat intreg din Maramures ca sa am unde dormi si ce minca.

– Au venit de la curatatorie paltoanele tale. Poti sa -l iei pe care vrei in deplasarea de la Cluj, gata.

O auzea pe Maria explicind ce alte pregatiri administrative a mai facut pentru lungul lui turneu de Sarbatori, dar pastra in minte intrebarea care-i aparea in ultimii ani, in perioada asta:

“Si daca intr-o zi, drumurile noastre diferite nu se mai sincronizeaza ca sa ne intilnim la iesirea din parc?”

2837
tudor-turcu-x factorultimele 15 ore cu finalistii X Factor

ultimele 15 ore cu finalistii X Factor

duminica 23 decembrie, trei tineri s-au trezit cu gindul ca asta e cea mai importanta zi din viata lor. la miezul noptii unul dintre ei va cistiga mai multi bani decit cistiga unii intr-o viata.

e 10 dimineata si in casa in care au locuit concurentii X Factor Romania sezonul 2 e agitatie. Toti concurentii care au intrat in galele live au momentul lor in ultimul show si sunt prezenti la convocarea pentru repetitia zilei ca-n prima zi, ca si cum n-ar fi fost nicio eliminare.

Ioana Anuta (18 ani) sta in living alaturi de Natalia Salagean (25 de ani); prima o are alaturi pe Flavia (NordX), cea de-a doua pe Tudor Todut. Si Flavia si Tudor au parasit galele in urma cu citeva saptamini, asa ca momentele de asteptare de pe canapea au incarcaturi diferite: fetele finaliste cauta o alinare care sa le distraga atentia de la ce va urma, iar Flavia si Tudor vor sa se reimpregneze de energia casei care le-a lipsit cit au fost “afara”.

Celalalt finalist, Tudor Turcu (30 ani) e pe terasa, fumeaza alaturi de fetele de la RED.
Vine dupa o noapte in care a avut de infruntat o defectiune de la instalatia de caldura din camera lui si-a luat radiatoarele din sala de repetitii, dar e mai sanatos si mai sigur pe el ca inaintea oricarei alte gale (cind, fata in fata cu asteptarea verdictului, spunea ca ii este rau).

In microbuzul care-i duce la Castel Films unde urmeaza repetitia generala, cei trei se aseaza separat: Natalia cu Todut, in fata, pe scaunele din spatele soferului; Turcu la mijloc, linga Raduly, iar Ioana pe utimul rind, avind-o alaturi pe Flavia.

Le leaga multe: sunt in clasa a XII-a si se vor lupta in saptaminile urmatoare sa recupereze ce-au pierdut la scoala, amindoua vor sa faca actorie si vor veni la Bucuresti (Ioana de la Slatina, Flavia de la Satu Mare). Acum povestesc despre majorate aminate, despre lectii si, daca n-ai remarca imbracamintea Ioanei (pantofi cu toc, colanti cu tinte, bluza fara mineci, dar cu decolteu generos, plus geaca de piele cu tinte) in contrast cu zapada de afara, ai spune ca sunt doua liceence obisnuite. Ioana vrea insa ca pentru ultimele repetitii sa fie o aparitie sexy, asa ca s-a imbracat cum a crezut ea ca e mai bine. Seara, in gala, va fi imbracata de stilisti (echipa lui Catalin Enache).

Pe drum, Tudor Turcu vorbeste la telefon cu prietenii si rudele care vor fi acasa la el, la Medias, pentru transmisii live in timpul galei. Pe unii ii invita in clubul unde urmeaza sa cinte de Revelion, altora le da indicatii despre cum va fi show-ul.
“Nu, mai, acum mi-e bine, suntem pe drum catre studio. Atunci inainte ma apuca”, ii spune unui var care-l intreba daca ii mai e rau. Si cum varul intelege repede ca e in masina si cu alti concurenti, ii transmite salutari lui Todut cu care ar vrea sa bea o bere in Cluj.

Se fac aranjamentele viitoarei intilniri, in timp ce Todut ii imortalizeaza pe fiecare intr-un film realizat cu telefonul, intrebindu-i “ o sa va fie dor de mine?”

Natalia, linga el, e cea mai tacuta.

***

La 13.00 au terminat deja incalzirea vocala cu Crina Mardare; a fost special pentru cei trei finalisti, dar au stat si ceilalti in cabina concurentilor – unii au cintat, incalzindu-si vocea, altii nu. Un semn al disciplinei viitorilor artisti.

In studio au inceput sa vina juratii si prezentatorii. Ca de obicei, Cheloo e primul. Imbracat cu pantaloni lungi de culoare deschisa peste care are niste pantaloni negri trei sferturi, un tricoul negru cu trei capete de mort si o inscriptie cu alb – “Mortii ma-tii” -, plus o geaca neagra, groasa de iarna, are un look muult mai cool decit costumul negru pe care l-au obligat producatorii sa-l poarte in seara galei.

Razvan Simion e urmatorul. Poarta un fes cu un ciucure urias si pare ca e scos dintr-unul din rolurile pe care le interpreteaza de Craciun in Neata. Urmeaza Delia care are de cintat in show (va face un duet cu Tudor Turcu si-au repetat separat inainte), imbracata in negru si ea cu un fes de piticot in cap. Doar Bittman e in haine cu care ar merge pe strada fara sa fie remarcat; vine zimbitor, se saluta cu toti tehnicienii si se aseaza la masa juratilor pentru repetitia generala. Ultimul ajunge Dani Otil, dar asta nu e o problema pentru ca Razvan poate incepe repetitia fara el.

In gradene, cei trei finalisti s-au impartit in tabere: Natalia si Ioana stau una linga alta in primul rind, iar Ioana se sprijina, la propriu, din cind in cind, pe umarul Nataliei; Tudor Turcu e trei rinduri mai sus, singur, ascultind la casti muzica rock, cu volumul la maximum.

Elena Gheorghe (care va cinta cu Natalia) si Andrei Leonte, cistigatorul primului sezon X Factor (care va cinta cu Ioana) au venit si ei si stau cuminti in gradene.

– Baaai, ca n-ai dat si tu o bere pina acum, ride Razvan cind il vede pe Andrei Leonte.

– Pai daca nu-mi raspunzi la telefon?, se apara Andrei.

– Bine, nu mi-am luat nici banii pe pariul de anul trecut cind am zis ca o sa cistigi tu. Dar lasa ca l-am pierdut pe asta de anul asta, continua rizind Razvan.

– Si cine ai zis ca o sa cistige anul asta?, intervine ironic Nadir.

– Oooo, desigur, dumneavoastra, nimeni altul decit Nadir, vine replica prompta a lui Razvan.

***

E ora 16.00 si concurentii se impart intre a merge la cantina pentru prinz sau a se machia, coafa si pregati pentru gala.

Programul Ioanei, Nataliei si al lui Tudor e diferit de al celorlalti: au de facut un live pentru Observator, au de schimbat mai multe coafuri si costume. Merg mai intii la fitting (probeaza costumele din spectacol, se fac ultimele retusuri), apoi la masa. Toata echipa tehnica stie ca ei trebuie sa fie gata cu mai bine de o ora inainte de spectacol.

Dupa masa, in cabina concurentilor, Natalia repeta pentru ultima oara un colind din spectacol, avind-o pe Crina Mardare alaturi care-i ajusteaza modulatiile. Desi nu vorbeste despre asta, toata atitudinea Nataliei iti arata determinarea cu care-si joaca orice sansa pe care o mai are in concurs. Vine dupa o editie in care a fost la duel si, teoretic, nu e printre favoritii finalei mari: pentru locul 1 si 2.

Ioana face galagie pe holuri si spune ca tot ce vrea de la acest ultim show e sa se distreze; si-a atins obiectivul, a fost prezenta in fata telespectatorilor timp de 7 saptamini, in fiecare dintre galele live, a cistigat notorietatea pe care si-o dorea.

Tudor e zimbitor-increzator la coafor.

***

La 20.25 cind incepe show-ul nu mai au timp sa se gindesca la nimic altceva decit cintat, imbracat, refacut machiaj, schimbat coafura. Sunt intr-o alergare continua pentru ca in aparitiile lor sta intregul spectacol. In rarele momente de pauza (in momentele in care pe scena se afla invitatii speciali), fiecare sta cu sustinatorii lui: Tudor alaturi de baietii de la Station 4, Ioana cu Flavia si gasca NordX, Natalia cu Todut, Ioan Man si sora lui.

Putin dupa ora 22.30 primul vis se spulbera: Natalia iese din concurs si stie ca cei 200.000 de euro nu vor fi ai ei. Ramin Ioana si Turcu. Fiecare cinta o noua colinda si-l priveste pe celalalt de la marginea scenei in timp ce e in concurs. Apoi zimbitori – si cu juratii alaturi – isi asteapta verdictul.

La 0.20 numele cistigatorului X factor sezonul 2 e anuntat: Tudor Turcu.
Tudor pleaca in dreapta scenei, in partea opusa mentorului lui, se apleaca in genunchi si isi prinde capul ii miini. Vin ceilalti concurenti din culise care-l felicita si-l imbratiseaza.

In stinga scenei, Cheloo e felicitat de Bittman, Delia si o parte din concurenti. Turcu continua sa se bucure la mare distanta de el. Primeste cecul cu cei 200.000 de euro si, la mai bine de 10 minute de la anuntarea victoriei sale, isi aduce aminte sa-i stringa mina si sa-i multumeasca celui despre care spunea in declaratii ca ii e ca un frate sau ca tatal pe care nu l-a avut.
Cheloo ii stringe mina barbateste, il felicita si-l incurajeaza inca o data.

Cistigatorul X factor Sezonul 2 incheie show-ul cintind pentru ultima oara, concurentii fac o hora in jurul lui, printre confetii si stropi de sampanie.

In lateralul scenei, departe de camerele de luat vederi, Cheloo ii imbratiseaza pe Razvan si Dani si le multumeste pentru colaborare. Mai devreme trecuse pe la membrii tehnici al echipei si le daruise cite un CD cu albumul de care se simte atit de apropiat incit si-a cumparat tot returul de la GSP, publicatia cu care l-a lansat: CELCAREURASTE.

***

Aproape de ora 1.00, la mai bine de un sfert de ora de la iesirea din direct, cistigatorul Tudor Turcu inca acorda interviuri, da autografe. Ioana si Natalia sunt felicitate de sustinatorii lor din sala, baietii de la Station 4 sunt vinati de pustoaice, Raduly e mai vesel si mai sociabil ca niciodata (are deja concerte la Sfintu Gheorghe), la fel si Tudor Todut (care in ultima saptamina din an cinta in fiecare seara in alt club), Laurentiu din trupa 2B e nostalgic, fetele de la RED sunt – ca de obicei – galagioase, Iulia e discreta printre ei, Man si Udila beau sampanie.

Acestea sunt ultimele lor momente pe scena X factor; citeva zile vor mai trai cu amintirea adrenalinei pe care le-a adus-o un show live saptaminal, apoi vor realiza ca, de fapt, cistigator a 200.000 de euro sau nu, nu s-a schimbat nimic pe “dinauntrul” lor si in viata lor. In esenta ei.

Vor realiza ca nu-i mai recunoaste nimeni pe strada,vor trece prin depresii, vor da vina pentru nereusitele lor pe sistem, pe tara, pe soarta, pe orice altceva decit pe ei.

Si abia atunci, daca vor dori sa faca pe bune cariera in muzica, vor trebui sa-si aduca aminte lucrurile pe care le-au vazut la mentorii lor: disciplina/militaria si determinarea lui Cheloo (care l-au adus unde este fara sa aiba niciun sprijin in industrie), deschiderea, volubilitatea si curiozitatea activa a Deliei (care o fac sa incerce sa invete ceva nou tot timpul – de la dansurile baletului pina la limbajul rapperilor), eleganta si diplomatia lui Bittman (care poate spune cele mai dure lucruri, zimbindu-ti politicos).

Deocamdata concurentii X Factor simt inca adrenalina prin vene.

P.S. Sunt gata sa pun pariu ca dintre toti cei care au fost in acest sezon de X factor, doar despre maxim doua nume vom mai auzi peste citiva ani; si printre ele nu e numele cistigatorului.
N-are legatura cu talentul, ci cu aluatul din care sunt facuti.

2828
urareit’s about presence, not presents

it’s about presence, not presents

In loc de urari cu sarbatori bla bla…

 

americanii au o vorba “iti about presence, not presents” ; va doresc sarbatori (si un an intreg) in care sa va aduceti aminte de vorba asta.

sa fiti onesti cu voi insiva. sa faceti doar lucrurile in care credeti. si sa SIMTITI.

am mai spus-o, de la minutul 6.50 in clipul asta, se simte omul, ala care nu e doar in astisti, ci si in noi:)

P.S. la anul, ati putea cauta sa cititi textul lui sarah kane , purificare, e acolo replica asta “daca nu simti, n-are niciun rost” 🙂 )

2719
birousi biroul meu Craciuneste

si biroul meu Craciuneste

Nu-i e in fire pentru ca e sobru si nu trebuie sa distraga atentia cu nimic, dar…

si biroul meu Craciuneste…

pe partea cealalta a tablei sunt post it-uri scrise pe bune, aranjate pe zile, pentru un proiect, dar cum am luat brad in forma de crengi ca sa le pun intr-o ceasca uriasa, a aparut aici un alt brad 🙂

si-am instalat niste turta dulce cu beteala/ globuri in niste borcane (n-am foto de la asta ca se reflecta lumina in geam)

cu asta, eu – acest Grinch al decoratiunilor de sarbatori – mi-am facut treaba pt acest an.

 

Craciun linistit.

 

P.S. ei sunt renii Toto si Luna, locuiesc pt citeva zile in parcarea de linga mine, la statui la Universitate. cind nu au treaba, vara mai ales, am auzit ca Mos Craciun ii lasa sa se joace in sectorul 2 la o ferma. si-am mai auzit ca sunt tare mincaciosi. (Luna e f timida, daca o sa mergeti sa o cunoasteti, veti vedea ca se rusineaza repede. fetita cu bun simt)

2058
sleuth_lsleuth – de vazut :)

sleuth – de vazut :)

prima data am vazut filmul asta in cinematograful de la MTR, cred ca era parte dintr-o editie Anonimul, in sectiunea actori regizori…

mi-am adus aminte de el astazi, cind faceam curat in Ipod. am intreaga lui coloana sonora care e geniala.

daca nu l-ati vazut, va rog. e o demonstratie minunata cum 2 actori (michael caine si jude law), un director de imagine si un regizor genial pot sa te tina cu sufletul la gura timp de o ora si jumatate. desigur, cu o poveste buna (harold pinter e autorul povestii care a fost mai intii o piesa de teatru.)

1890
A-Separation-Wallpaper-01A separation – mi-nu-nat

A separation – mi-nu-nat

nimic nu se compara cu un film pe care-l vezi simbata dimineata, in mijlocul patului, cu cafea fierbinte si placinta de mere calda alaturi.

tocmai am terminat de vazut A Separation, cistigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain de anul trecut.

stiu ca l-am vazut tirziu, nu mi-am facut curaj pentru el gindindu-ma ca o sa ma incarc negativ cu drama unei familii aflate in divort.
asa era prezentat filmul, dar nu despre asta e vorba;

daca nu l-ati vazut, cautati-l. e o poveste despre nuantele de gri ale adevarului, despre micile compromisuri pe care le faci chiar si cind ai un sistem solid de valori. e despre cum, dupa ce ti-ai invatat copilul sa fie bun, curajos si corect, il vezi ca minte ca sa-ti fie tie bine. si nu mai poti sa-i spui nimic.

nu e atit de dramatic pe cit imi imaginam (credeam ca ma va durea stomacul dupa ce-l vad), dar e un film care spune asa de multe despre viata pe care ne-o dorim corecta, dar care nu poate fi asa; pentru ca, pur si simplu, nu exista doar bine si rau.

acum caut adresa de mail a regizorului Asghar Farhadi (care e si scenarist) ca sa-i multumesc pentru filmul asta. sa-i fac o bucurie, dintr-un capat de lume opusa lumii lui, cum mi-a facut el mie in aceasta dimineata.

sa vedeti filmul. va rog.

2421
peronice am facut in 2012

ce am facut in 2012

2012 a fost un an in care am alergat mult, la propriu. iata un scurt bilant

ianuarie am inceput anul la new york, unde l-am cunoscut pe Steve McCurry, fotograful cunoscut pentru “fata Afgana” si-am facut un interviu cu el; m-am bucurat ca a cistigat Andrei Leonte primul X Factor din RO (ce nebunie a fost prin gasca mea cu asta); am facut parte din juriul care a stabilit cel mai bun reporter european al anului si am votat pentru most dateable bloggers.

 

In februarie, m-am si intilnit cu cel pe care l-am votat, Andi Moisescu, pentru ca am prezentat impreuna ceremonia care-i premia pe cistigatori. am fost, la invitatia lui Vlad Petreanu, sa le povestesc unor pusti simpatici de liceu cum, daca vrei cu adevarat sa reusesti – in blogging sau altceva – trebuie sa muncesti sustinut. Apoi am lansat Zonga – o aplicatie de muzici care e o amenintare serioasa pentru radiouri, am fost in culisele Cirque du Soleil si-am provocat oamenii din internet sa-si arate obiectele care le aduc confortul. (colectia impresionanta aici)

in martie am fost la NexT si-am facut cursuri de scenaristica (aici prima mea secventa scrisa pentru un scenariu:) ), l-am reintilnit pe Radu Mihaileanu si am vazut bucuria lui de film, Izvorul femeilor si-am dat o fuga la Barcelona la invitatia Nokia cu 4 fete simpatice ( Miruna Siminel, Cristina Chipurici si Denisa Birgau)

 

in aprilie am fost in culisele de la Te cunosc de undeva si-am descoperit-o pe doamna Gigi, unul dintre cele mai spectaculoase personaje din istoria televiziunii noastre. am vorbit la Women on web, am ajuns pina la Ibiza la lansarea uneia dintre cele mai dragalase masini: Twizy ; am obtinut acces in spatele tejghelei la McDonald’s si-am stat trei zile printre cei care lucreaza acolo ; am intrat in campania internationala Live Inspire Intessa San Paolo (pe care peste o luna si putin am si cistigat-o); am fost la repetitii Vama si am asistat cind compuneau un cintecel pentru noul album, 2012. erau cit pe ce sa-l porecleasca, in faza de lucru, “bazavan”; am dat o fuga pina la Milano la lansarea noului Ford Kuga si la tirgul de design

in mai am vorbit la 11even- la cluj – despre curaj si oamenii care m-au inspirat in viata, am fost in cea mai tare (si mai premiata, la nivel international) aventura : Siemens Race. am iesit pe locul 3 cu colega Cristina Chipurici, dar ne-am distrat f f tare cu toata gasca. cind m-am intors am incheiat colaborarea cu Ca-n filme (Digi 24) , am fost pe coperta revistei Biz intr-un proiect multimedia, prima coperta care beneficia de tehnologia Aurasma.

in iunie am participat la un proiect genial, Collaborationi Peroni si-am fost martora (ca nu pot zice ca am creat alaturi de ea) cum Ana Wagner a creat o super decoratiune pentru o cina minunata, l-am convins pe Mihai Bendeac sa se arate lumii asa cum nu-l stie, fara glume, fara risete, concentrat pe tehnica meseriei lui. (un interviu de care sunt mindra), am iesit in strada pentru ICR, am vazut-o la doi pasi de mine pe Geraldine Chaplin la TIFF, am tinut un seminar despre branding personal pentru actorii tineri la TIFF si m-am reintilnit cu Irina Pacurariu, pentru un mic interviu.

 

in iulie, am plecat la Severin intr-un team building cu Bloggeri si-am descoperit o rezervatie de broaste testoate detinatoare de cip-uri:); i-am intilnit pe tinerii care au initiati miscarea NEAM SATURAT si-am facut un reportaj despre ei, am fost la primele auditii X Factor, sezon 2. am povestit la lansarea unei noi carti a lui Eric Emmanuel Schmitt despre de ce cred eu ca are succes acest scriitor; am vazut-o de aproape pe Jessie J si mi-a placut f mult, desi nu ma asteptam la asta:)

 

in august v-am facut cunostinta printr-un interviu cu una dintre campioanele speciale ale Romaniei la Jocurile Paralimpice, am trait minunata experienta Tara lui Andrei (mi-ar fi placut sa am si eu asa ceva cind eram copil), am fost pentru nici nu mai stiu a cita oara la Anonimul, am dat un premiu unei regizoare in al carei talent cred si-am petrecut cu oameni frumosi (aici secvente din Anonimul meu 2012) si-am fost la Stockholm unde am vazut-o la doi pasi de mine pe Demi Moore (cum e, dincolo de cuvinte, aici)

 

septembrie a fost luna in care, la Roma, am intilnit unul dintre oamenii pe care eu ii apreciez cel mai mult pentru talentul lor artistic, Akram Khan si-am ascultat o poveste despre ingerii nostri pazitori, plina de intelesuri, am facut parte dintr-une xperiment care seamana cu Big Brother – ApartIKEA, am fost la Londra la Jocurile Paralimpice si m-a socat diferenta dintre forta pe care o aveau sportivii in arena competitionala si neputinta din afara ei, l-am cunoscut pe Eduard Novak, campionul roman la Jocurile Paralimpice, si i-am dat un premiu din partea Samsung, am vorbit la Social Media Summit Timisoara despre ambasadorul de brand,m-am alaturat  campaniei Kaspersky: Safeguarding me care a incearcat sa atraga atentia – inca o data – ca e important sa ne protejam computerele cu softuri anti virus specializate si-am tinut un seminar pentru simpaticele cistigatoare ale bursei Scolii de Beauty Blogging by L’Oreal si-am ajutat la promovarea unul film al carui personaj principal, Tom Sawyer, l-am iubit in copilarie. tot in septembrie am reinceput sa vorbesc zilnic la radio, la Europa FM.

 

in octombrie, am facut un interviu cu dl Victor Rebengiuc si cu fiica sa din filmul In deriva, Crina Semciuc, am facut un interviu cu una dintre cele mai mari soprane ale lumii, Virginia Zeani, un alt interviu cu Genny Tartakovski – regizorul unor serii de desene animate care au schimbat industria sa , am inminat premiul pentru Best Female Artist la Media Music Awards (chiar de ziua mea)

 

in noiembrie, am intilnit-o – si am facut un interviu – cu Lynne Tolley , nepoata lui Jack Daniel (domnul cu whiskey-ul , da) si m-a marcat mult povestea ei, am fost la lectii de box (nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi ajunge intr-o sala de box:) ) , am scris pentru  antologia lui Eugen Istodor “101 carti romanesti de citit intr-o viata”, am lansat o carte amuzanta la Gaudeamus (a lui Dan Radoiu, nu a mea:) ): Cum sa cuceresti pe mail, messenger sau Facebook, am scris despre Brandul Casei Regale pentru Revista Biz, am vorbit despre etica in Social Media la SMS Cluj si despre marketingul cultural la Zilele Biz, am fost la Paris si-am vazut un concert privat No Doubt, am participat la un proiect social foarte drag mie: donatii de echipamente Xerox catre asociatiile care au nevoie;

 

e decembrie si mai muncesc in spatiul public pina duminica 23 , inclusiv,  cind merg la finala X Factor. din septembrie am tot mers la X Factor. luna asta am participat la un frumos proiect Piraeus in care am promovat evenimente culturale pe pagina lor de Facebook, am pus bazele unor activitati de CSR care , sper, ca vor schimba ceva in viata unor actori/muzicieni/dansatori incepind de anul viitor, m-am alaturat echipei de comunicare a Festivalului International de teatru de la Sibiu (puteti da un like paginii noastre de FB🙂 ), am vorbit despre brandul personal la Social Media Snow Camp. si mi-am facut mie o bucurie vinzind cozonaci la Chocolat, alaturi de Razvan si Dani, plus Cristina Stanciulescu.

cam asta e, va multumesc ca ati trecut pe aici anul asta.

sa ne vedem cu bine si la anul.

 

 

 

 

3041
Poster oficial Dupa dealuriDupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Dupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Iată cele 9 filme finaliste la Oscarul pt film strain 2013, conform Variety :

  • Amour, Michael Haneke (Austria)
  • War Witch, Kim Nguyen (Canada)
  • No, Pablo Larraín (Chile)
  • A Royal Affair, Nikolaj Arcel (Danemarca)
  • The Intouchables, Olivier Nakache si Eric Toledano (Franta)
  • The Deep, Baltasar Kormákur (Islanda)
  • Kon-Tiki, Joachim Rønning si Espen Sandberg (Norvegia)
  • După dealuri, de Cristian Mungiu (Romania)
  • Sister, Ursula Meier (Elvetia)

astea-s filmele din care se vor alege cele 5 nominalizate. e cea mai mare performanta la Oscar pentru un film romanesc. pe 10 ianuarie aflam nominalizatii, dar chiar si mentionarea in aceasta lista de 9 (din 71 de filme eligibile) inseamna IMENS!

 

Bravo Cristian Mungiu. astazi ar fi trebuit sa inceapa jurnalele de stiri cu vestea asta!

1562
poster_placiTrei expozitii de iarna

Trei expozitii de iarna


text de Noemi Revnic

Pentru cei care isi vor petrece urmatoarele zile in Bucuresti, ii invit sa admire trei expozitii care se asorteaza perfect cu aceasta perioada a anului.

Pe prima am vazut-o chiar aseara, la vernisaj si este vorba despre un proiect extrem de cool, de care am aflat de la talentata Andreea Macri, care este unul dintre artistii expozanti. „Ne PLACA ce faci” inseamna o serie de placi de skateboard customizate de 70 de creativi din Romania, personaje de care ati auzit cu siguranta, care au realizat adevarate „pieces of art” din aceste accesorii indispensabile iubitorilor sporturilor de iarna. Initiatorii sunt Ollie Gang Shop și burn, sub palaria “Creativity is the voice of your soul”. Merita sa mergeti la Club Modern din Strada Mihai Eminescu 127 ca sa admirati placile super cool si care odata vandute, toti banii vor fi donati unor copii ce au nevoie de ajutor. Mi-a placut mult placa cea calatoare, cu bilete de check-in, a Andreei Macri, la fel si o placa animal print (realizata de un make up artist, va las sa ii aflati singuri numele). Alti artisti implicati in proiect sunt Andi Moisescu, fotograful Alex Galmeanu, Dan Amariei de la Omul cu Sobolani, Smiley si echipa HaHaHa Production iar pe restul va las sa ii descoperiti singuri.

Cand mergeti la Carturesti dupa cadourile de Craciun, va recomand expozitia de la Cafe Verona, cu fotografiile realizate de Andreea Macri (The One & http://www.andreeamacri.com) in satul Tarlungeni de langa Brasov. Expozitia poate fi vizionata pana in 31 decembrie si este strans legata de un proiect drag mie si pentru care am lucrat acum multi ani (in perioada mea publicitara la Saatchi & Saatchi), pentru Asociatia OvidiuRo, infiintata de o mare doamna, Leslie Hawke.

Iar apoi mergeti la Muzeul Taranului Roman, la o noua serie din cadrul Muzeului Copilariei. De aceasta data este vorba despre „De-a Facerea Lumii. Jocuri si jucarii”, vernisata pana in 30 ianuarie in sala irina Nicolau. Mai multe detalii gasiti aici,

.
Va urez sarbatori frumoase si ne revedem intre Craciun si Revelion.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1615

filme de vazut la Apocalipsa :)

miine dimineata trebuie sa vorbesc la Europa FM despre filme pe care le-as recomanda sa le vada lumea inainte de apocalipsa.

daca aveti sugestii, lasati-le in comentarii

 

va multumesc:)

2528
Andre Agassiobiceiuri

obiceiuri

de fiecare data cind termin un text lung pentru care am lucrat zile, mi se pare ca sunt nu doar mai desteapta, ci si mai slaba. in acest sens, acum ca am terminat un nou text maninc macarons.

 

apoi, ca sa-mi scot din cap detaliile personajului despre care am scris, incep sa vad compulsiv filme sau sa citesc carti.

ma reapuc de citit una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit anul acesta _ Open – Andre Agassi; categoric cel mai bun capitol dintr-o carte citit in ultimii ani. super structura, super emotie, super detalii

 

uite un fragment:)

“The afternoon shower is for encouraging myself, coaching myself. Tennis is the sport in which you talk to yourself. No athletes talk to themselves like tennis players. Pitchers, golfers, goalkeepers, they mutter to themselves, of course, but tennis players talk to themselves–and answer“.

(…)

“Tennis is so damned lonely. Only boxers can understand the loneliness of tennis players–and yet boxers have their corner men and managers. Even a boxer’s opponent provides a kind of companionship, someone he can grapple with and grunt at. In tennis you stand face-to-face with the enemy, trade blows with him, but never touch him or talk to him, or anyone else. The rules forbid a tennis player from even talking to his coach while on court. People sometimes mention the track-and-field runner as a comparably lonely figure, but I have to laugh. At least the runner can feel and smell his opponents. They’re inches away. In tennis you’re on an island. Of all the games men and women play, tennis is the closest to solitary confinement, which inevitably leads to self-talk and for me the self-talk starts here in the afternoon shower”.

1957

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!