Monthly Archives : January 2013

Kay McConaughey 1Oscar pentru cel mai bun director de casting

Oscar pentru cel mai bun director de casting

text de Noemi Revnic

In urma cu cateva seri am vazut filmul “Bernie”, cu Jack Black, Shirley MacLaine si Matthew McConaughey in rolurile principale.

In afara de jocul perfect al acestor actori, am savurat filmul (inspirat dupa un caz real) mai ales datorita personajelor secundare, multe, in marea lor majoritate doamne texane extrem de originale; majoritatea nu sunt actrite, dar superbe, toate trecute de 60 de ani.

Si atunci m-am gandit ca ar trebui sa existe o noua categorie la Oscar, premiul pentru cel mai bun director de casting al unui film. Castingul lui “Bernie” a fost impecabil, un adevarat regal. Daca vedeti filmul, sa urmariti jocul lui Kay McConaughey (mama lui Matthew, o fosta invatatoare). Este geniala.
Iata o scena din film cu distinsa doamna:
http://movieline.com/2012/03/13/exclusive-kay-mccabe-a-k-a-matthew-mcconaugheys-mom-has-tough-words-for-an-odd-couple-in-bernie/

 

Aici este un material interesant despre directori buni de casting in filme.

http://www.deadline.com/2012/12/oscars-the-role-of-casting-director/

Un weekend minunat va doresc, cinematografic si boem!

sursa foto: http://movieline.com

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

4110
Afis_Teatrul_Ion_Creanga _ Mofturiaveti un domn Goe? duceti-l la teatru!

aveti un domn Goe? duceti-l la teatru!

aveti un copil care seamana cam cu ce am invatat noi in copilarie ca era Domn Goe din schitele lui Caragiale?

 

daca da, hai cu el la teatru.

am de facut cadou 2 invitatii duble la spectacolul – premiera “D-l Goe, Vizita, Pedagog de scoala noua – Mofturi”, in regia lui Chris Simion si dedicat adultilor si copiilor de peste 8 ani. Miercuri, 30 ianuarie, de la ora 18.00, la sala Rapsodia a Teatrului Ion Creanga de pe Lipscani.

 

acum sa nu credeti ca le primiti chiar degeaba. povestiti o intimplare demna de Domn Goe a copilului vostru si intrati la tragerea la sorti. cistigatorul il stabilim marti seara.

 

succes

2005
expo anca poterasuNoutati artistice

Noutati artistice

Text de Noemi Revnic

Am adunat pentru voi cateva specialitati de final de ianuarie.

La MNAC avem doua expozitii: “Passage to the Future: Art from a New Generation in Japan”, din 23 ianuarie si pana in 28 februarie.

Veti avea ocazia sa admirati 42 de lucrari ale unor artisti niponi reprezentativi pentru secolul 21. A doua expozitie este “Utopia/Dystopia” a artistilor Dorin Stefan si Augustin Ioan, iar curator este Ruxandra Balaci. Pana in 17 februarie. Veti descoperi o serie de artisti si arhitecti cu proiecte valoroase care nu au fost apreciate din pacate in “cetatea” Bucuresti. “Utopiile” lor merita omagiul vostru.

Celor care isi redecoreaza casa le recomand albumul cu interioare lansat de curand de revista Igloo. 13 proiecte de amenajare made in Romania.

La Anca Poterasu Gallery avem expozitia “Weavin Memory” a artistei finlandeze Eava Kukkonen, din 1 februarie si pana in 15 martie. (Strada Plantelor 56).
Iar la MTR avem expozitia de fotografie a lui Artan Korenica, “Nu ma privi de sus”, din 25 ianuarie si pana in 1 februarie. La Sala Acvariu.

Pentru pasionatele de shopping, va recomand colectia “IT Girl” a Mariei Marinescu, disponibila pe www.molecule-f.com.  

Un weekend minunat!

 

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1516
JulieTaymorJulie Taymor se intoarce la teatru

Julie Taymor se intoarce la teatru

Cei mai multi o stiti drept doamna care a regizat doua dintre cele mai frumoase filme facute vreodata Frida si Across the Universe

ea este insa si o foarte talentata regizoare de teatru, opera si musical.

Julie Taymor se intoarce la teatru, in New York, dupa 2 ani de pauza cu un musical dupa Visul unei nopti de vara (Shakespeare, preferatul ei). premiera va fi in toamna cind se va si inaugura teatrul pentru care monteaza…

***

 Julie Taymor a fost in Bucuresti acum 2 ani si am avut privilegiul sa o intilnesc. Pastrez amintirea unei femei cu un melange straniu de putere si fragilitate.

conversatia noastra de atunci s-a incheiat asa:

– Cind ati plins ultima data?

S-a uitat drept in ochii mei, incruntindu-se, nu a suparare ci a cercetare. Ochii ei pareau ca ma intreaba “de ce vrei sa stii asta?”, in schimb rostit altceva.

– Daca as fi fost un barbat regizor, m-ai mai fi intrebat asta?

– Da, intreb adesea asta.

N-a parut convinsa, dar a continuat…

– Am plins mult anul acesta. Cred ca femeile au acest avantaj de a plinge pentru ca e o forma de relaxare, de liniste.

– Imi puteti spune pentru ce?

A miscat capul catre dreapta, zimbind, si-am inteles ca nu.

 

***

puteti citi intregul interviu aici

1617
helpsa nu faceti niciodata asa ceva

sa nu faceti niciodata asa ceva

ieri am primit via facebook, mesajul de mai jos de la o asociatie umanitara. mi s-a parut de o prostie teribila si i-am raspuns “sa nu mai faceti niciodata asa ceva, va faceti de ris”, iar cine se afla in spatele id-ului de pe facebook mi-a raspuns “de ce?”

asa mi-am dat seama ca e rau. foarte rau. si am sa scriu pas cu pas aici in dreptul fiecarei cerinte din mesaj ce transmit ele de fapt. am scos numele asociatiei, intentia mea nu este sa-i fac rau, am scos orice alt detaliu care ar identifica asociatia.

tot ce vreau e sa va arat de ce sa nu faceti asa ceva niciodata. si vorbesc din ipostaza celei care s-a implicat in multe actiuni umanitare, dar si din perspectiva celei care a organizat/colaborat pentru evenimente umanitare.

***

Buna ziua. Indraznim sa va facem o oferta: dorim sa ne sustineti cauza Asociatiei xxxxxx pentru a face cat mai publica aceasta initiativa in schimb va putem oferi:

in primul paragraf comunicati ca asociatia dvs nu are o clauza atit de puternica incit oamenii sa vina sa o sustina din credinta. daca vreti o asociatie viabila, care sa se sustina pe propriile picioare, cauza dvs trebuie transpusa in cuvinte atit de puternice, incit oamenii sa va urmeze -VOLUNTAR – oriunde. dar nu ne spuneti care este CAUZA.

 

– posibilitatea realizarii de venituri din activitatile noastre.

adica avem o asociatie care face bani, nu fapte bune. aici comunicati indirect ilegalitatea asociatiei.

– Imagine – toata lumea stie ca in online si nu numai imaginea conteaza, s-a dovedit dealungul timpului ca sustinerea acestor cauze aduc plusuri de imagine pentru oricine si orice.

aici il jigniti pe cel caruia ii trimiteti mesajul; il considerati suficient de cabotin sa faca o fapta buna doar de dragul imaginii
– Prestigiu – sigur veti fi apreciat de oameni sustinand o organizatie non-profit

tot jignirea adresantului e si aceasta afirmatie. cine face actiuni umanitare ca sa caute prestigiu este , sa fiu diplomata, cabotin.
– Recunostinta din partea oamenilor care beneficiaza de serviciile Asociatei noastre.

ok, asta e corecta, dar suntem deja cu 7 rinduri mai jos de debutul mesajului si nu ati spus nicaieri cu ce se ocupa asociatia dvs, cine sunt beneficiarii, de ce aveti nevoie ca sa-i ajutati si, mai ales, cum ii ajutati dvs.
– Puteti fi in pas cu vedetele si firmele care sustin si ele astfel de cauze

ooooo, aici faceti destinatarul mesajului snob. credeti ca va face o fapta buna ca sa fie in pas cu vedetele. minunat, destinatarul  e o persoana de mare calitate umana, in opinia dvs.
– Dragoste si prietenie din partea celor care observa efortul dumneavoastra.

pe bune? asa obtine cineva dragostea si prietenia celor din jur? aici, faceti destinatarul prost.
-Poti primi resurse materiale și financiare pentru organizarea de activități in orasul/comuna unde locuiești.

Poti primi resurse materiale și financiare pentru organizarea de concursuri pe pagina ta.

cu asta va repetati, ati mai anuntat destinatarul ca poate sa faca bani daca se asociaza cu dvs, inca din prima motivatie. si am spus mai sus ce transmite de fapt aceasta motivatie.
Posibilitatea coordonării unui grup de voluntari din regiunea ta.

aici faceti destinatarul, inca o data, orgolios: are sansa sa fie sef, daca e in parteneriat cu dvs.
Publicitatea pe blog-ul nostru și pe toate bannerele unde vom avea activitați.

Pulțumiri transmise prin presa pentru cei care ne susțin.

ambele motivatii vorbesc din nou despre ego si despre superficialitate; faceti din nou destinatarul superficial, snob…

 

Daca te incanta ideea intra pe acest link – xxxxxx – si actioneaza butonul de jos .

Va multumim pentru atentie!

eu va multumesc ca ati citit pina la sfirsit observatiile mele. si dupa ce ma injurati ca am avut tupeul sa le disec, ginditi-va bine. oamenii trebuie sa vi se alature din CREDINTA, CU TOT SUFLETUL.

ca o persoana sa-si ocupe din timpul sau (cel mai valoros lucru pe care-l avem) ca sa faca ceva pentru ceilalti si, mai ales, sa o faca constant, trebuie sa CREADA in acel lucru.

nicaieri nu scrie cu ce se ocupa asociatia dvs. nicaieri nu e o descriere a beneficiarilor, a nevoilor lor pentru ca destinatarul mesajului sa decida daca ar vrea sa vi se alature sau nu.

tot ce spuneti sunt despre beneficiile superficiale ale unei persoane care ar vrea sa vi se alature.

credeti-ma, nu vreti sa vi se alature persoanele care sunt interesate DOAR de cele pe care le-ati mentionat mai sus.

 

 

 

 

4444
HouseofCardsposterKevins Spacey se intoarce

Kevins Spacey se intoarce

Imi place Kevin Spacey. mult. e un actor cu capul pe umeri, foarte foarte talentat. si un manager minunat pentru teatrul Old Vic din londra.

Spacey se intoarce pe micile ecrane in citeva zile (in America, pt ca la noi va mai trece ceva vreme pina va cumpara cineva filmul) cu serialul House of cards in care e un politician dur si machiavelic.

mai jos trailerul, dar inainte de asta uitati-va putin la afis… cam frumos si puternic, desi foarte simplu

am avut orivilegiul sa-l vad pe Spacey in Richard III-lea in teatrul lui Old VIc. cum a fost, puteti citi aici

2767
dan mihaescuNenea Dan al lui Bendeac

Nenea Dan al lui Bendeac

azi noapte a murit Dan Mihaescu.

nu l-am cunoscut decit prin povestile altora, in special ale lui Mihai Bendeac. stiu ca avea o carisma teribila, un umor care clocotea, ca a facut istorie in televiziune. si ca i-a marcat viata definitiv lui Mihai Bendeac.

anul trecut am facut un profil al lui Bendeac si, pentru da Dan Mihaescu insemna mult in viata lui Mihai, am dedicat un spatiu amplu prieteniei dintre ei…

fragmentul e mai jos. e singura forma prin care stiu sa arat ca-mi pare rau ca a murit: sa va fac citeva minute sa va ginditi la el

***

Era la „Mondenii”, cauta un scenarist cind l-a intilnit prima data, dar stia totul despre el si-l iubea de multa vreme: ii citise povestile in cartea cu Toma Caragiu. Mihaescu a scris celebrele cuplete cu „Sopirla” sau „Asa-i in tenis” si l-a legat de Caragiu o prietenie construita in zeci de ani de colaborari, o prietenie petceluita de un mesaj scris pe staniolul unui pachet de Dunhill: „Daca posteritatea se va întreba cine a fost cel mai iubit dintre prietenii mei, te rog sa fii amabil, sa arati hirtia aceasta. T.Caragiu”.

La prima intilnire, acasa la Mihaescu, au purtat o conversatie rece despre o posibila colaborare. Asta pina cind Bendeac a cerut, politicos, sa vada mesajul scris de Toma Caragiu si, desi era incredibil de emotionat, a avut nevoie de doar citeva secunde ca sa ridice glasul.
– Dar cum de tineti lucrul asta asa, intr-o carte oarecare?! E o chestie istorica. Se poate rataci oricind cartea! Puneti-o intr-o rama. Sau dati-o la un muzeu!

O saptamina mai tirziu cind Bendeac s-a intors ca sa inceapa colaborarea, autograful lui Toma Caragiu era intr-o rama, pe un perete.

E un schimb minunat intre ei pentru ca fiecare ii da celuilalt acces la o lume noua. Mihaescu ii spune povesti despre tineretile tumultuoase ale celor mai importanti autori de cuplete si ale actorilor anilor 60-70-80. Bendeac i-a facut lui Dan Mihaescu o rubrica pe blogul lui pentru ca generatia MTV sa-l cunoasca si, dincolo de colaborarea cu el, il ajuta oricind are ocazia. „In momentul asta, nenea Dan este exact pe acelasi palier emotional cu bunicii mei. Am o grija fata de el… Poate si prin prisma ca acea carte m-a determinat sa fac ceea ce fac, am simtit ca este de datoria mea ca eu sa-l ajut pe acest om.”

Coincidenta face ca acum, cind isi ia din nou cu totul viata in miini si porneste de la capat, sa se intoarca – la fel ca in adolescenta – la vremurile de demult ale teatrului si divertismentului romanesc: a primit de la Dan Mihaescu textele tuturor productiilor de televiziune la care acesta a lucrat, originalul cupletelor spuse de Toma Caragiu, Dem Radulescu. O comoara cu o valoare emotionala imensa pe care Mihai Bendeac o cerceteaza fila cu fila – dintr-un maldar imens – zi si noapte.

Se va incarca de acolo cu parte din energia pe care lumea i-o considera nebunie: intrasingenta fata de ceea ce inseamna a fi performer indiferent de virsta si va spune si mai patimas „showbiz-ul nu e azil de caritate. Nu ma intereseaza ce maninca oamenii din industrie daca nu-si fac treaba bine. Cel care plateste bilet ca sa ne vada e important.”

2805
OnteachingJournalism1Such Stuff as Dreams – The Psychology of Fiction

Such Stuff as Dreams – The Psychology of Fiction

dupa ani in care am citit cum fac unii sa ajunga cit mai eficient cu cuvintele in mintea oamenilor (structuri narative, tehnici de scris etc), de astazi schimb macazul.
citesc… “a book about how fiction works in the minds and brains of readers, audience members, and authors”.

cartea se numeste Such Stuff as Dreams – The Psychology of Fiction, e scrisa de Keith Oatley
si… o am in pdf. adica o pot imparti si cu alti doritori.

cred ca e util acelor care vor sa invete sa scrie mai bine. daca aveti asemenea preocupari, lasati un comentariu (si lasati-va la comentariu adresa corecta de mail, nu va fi publia, o vad doar eu) .

bale_aChristian Bale – un om bun

Christian Bale – un om bun


iubesc oamenii care isi folosesc notorietatea ca sa le faca bucurii nepretuite altora.

Christian Bale e unul dintre acestia.

agentul lui i-a spus ca un copil de 8 ani, Zack, din Seattle, crede ca poate sa invinga leucemia pentru ca e Batman. si ca pe pagina lui de facebook s-a pozat in costum Batman. ce-a facut Bale?

a cerut numarul de telefon al familiei copilului si l-a sunat in spital. va imaginati bucuria copilului? si cite zile o sa se gindeasca cum a vorbit el cu Batman la telefon, trecind mai usor peste tratamentul greu pe care-l face?

mintea umana e cel mai spectaculos si mai puternic lucru, iar oamenii care-i motiveaza pe altii sa-si depaseasca limitele, cred ca sunt ingerasi pe pamint. l-am iubit tare pe Bale pentru asta

mai jos conversatia cu pustiul – de aproape 10 min – adica n-a fost una de complezenta.

se aude greu asa ca iata citeva dintre lucrurile pe care Bale i le spune copilului

“I don’t know if you can hear it in my voice, but I wasn’t born in America. I was actually born in a country called England. A lot of people tell me that Seattle is a lot like England, because it’s kind of rainy.”

“The whole point of the movie is anybody can be Batman. Anybody can be as strong as that and help people and put good out into the world.”

“The evil Bane …even though he was not a good guy in the film, the man who played him is a very good guy. I’ll tell him…and the director as well. He loves to hear when I speak to someone who is a big fan of the movies. It makes us all so happy.”

3693
CooperArmstrongcum face lobby Bradley Cooper ca sa-l joace pe Lance Armstrong

cum face lobby Bradley Cooper ca sa-l joace pe Lance Armstrong

de fiecare data cind vorbesc cu actori romani aud cum nu sunt ei chemati la castinguri, cum nu ii baga lumea in seama. intreb adesea “dar tu l-ai sunat pe regizor sa-i spui ce ai vrea sa dai o proba pt filmul lui?” si aud scincete “aa, mmm”

la casele mai mari, casele foarte mari, unde teoretic actorul primeste prin agentul lui multe propuneri de roluri (plus ca-i mai cauta si agentul) actorii fac si ei lobby pentru rolurile pe care si le doresc.

 

cum e  bradley cooper care in ultima vreme trece de la comedioare la roluri tot mai serioase. profitind de nominalizarea lui la oscar si de interesul jurnalistilor pentru ce spune, Bradley a dat un interviu la BBC unde cel mai tare s-a concentrat sa povesteasca despre rolul pe care si-l doreste cel mai mult: Lance Armstrong – intr-un film inspirat de viata ciclistului.

cum americanii simt potentialul unei povesti, sunt deja in pregatire doua filme la hollywood despre viata lui Armstrong – de unul are grija JJ Abrams (domnul care a creat LOST), de altul Matt Damon.

Cooper si-a facut insa treaba, iar agentul lui de presa a scos imediat un montaj foto ca sa arate cit de mult seamana cei doi… asta ca sa intelegeti cam cum se lucreaza la altii:)

(pt traducere, ca -din comentariile pe FB – vad ca nu s-a inteles: aici e si o miscare f f smart de a te asocia cu un eveniment cu un mare impact media pt a obtine free press, intr-un context frumos. cum ziceam, asa se face la altii)

 

1955
madonna-mdna-tour-vienna-0008vogue – madonna cinta cel mai scump cintec din lume

vogue – madonna cinta cel mai scump cintec din lume

de ieri stiu o veste simpatica, utila pentru noi pt ca putem invata multe lucruri din ea.

 

povestea e asa.

in turneul ei mondial, Madonna a cintat piesa ei Vogue, iar pe ecranele de pe scena au rulat fotografii cu actori raposati, printre ei Marlon Brando.

fundatia care se ocupa de imaginea lui Marlon Brando post mortem a dat-o in judecata pe Madonna cerind drepturi de autor de 20.000 euro pentru fiecare spectacol in care a aparut chipul lui Brando.

cum versurile cintecului sunt “Greta Garbo, and Monroe / Deitrich and DiMaggio …”.. iar Madonna folosea in timpul show-ului imagini si cu Garbo si Monroe,  a fost un prim proces cind reprezentatii acestora au obtinut cite 5000 de euro pentru fiecare concert in care le este folosita imaginea. daca va cistiga fundatia lui Marlon Brando, toti ceilalti vor primi si ei cite 20.000 de euro, ceea ce va face ca Vogue sa fie cel mai scump cintec de cintat din toata istoria.

***

dincolo de asta, ginditi-va cit de organizati sunt americanii in materie de drepturi de autor si cit de multe ne lipsesc in aceasta directie.

(acum, in acest context, nu mai stiu ce fotografie sa folosesc, ca sa fie cu drepturi de autor:) o fotografie de presa, oficiala)

 

3184
jurnalismmutatiile media…

mutatiile media…

… sau cum fiecare il ia de prost pe celalalt

v-ati gindit ca prin  titlurile cu SOCANT, INCENDIAR, ULUITOR jurnalistii le spun cititorilor cum trebuie sa se simta dupa ce citesc creatia lor?

(sigur ca nu e nimic socant, incendiar sau uluitor acolo, ca nici cititorii nu sunt virgini la impactul cu informatia, dar jurnalistii incearca )

in cinematografie tehnica aceasta cu “sa-ti spun ce sa simti cind te uiti la creatia mea” e rezolvata cu muzica de fundal – dramatica, inaltatoare, amuzanta.

in televiziune , mai ales la serialele de comedie la care nu ride nimeni, problema e rezolvata cu risetele din fundal; se minuneaza spectatorul o data ca nu a ris cu aia, dar a doua oara zimbeste, a treia oara o sa si rida.

 

deci jurnalistii ii iau de prosti pe cititori si le explica, in avans, sentimentul pe care trebuie sa-l experiementeze odata cu stirea pe care o vor citi/viziona/ asculta.

 

partea amuzanta este ca, in epoca facebook, si cei care sunt sursa stirilor – politicienii sau artistii (de orice fel ar fi ei) – ii iau de prosti pe jurnalisti: nu mai vorbesc cu ei despre problemele importante pentru ca vor sa aiba controlul informatiei, asa ca scriu pe Facebook sau pe blogul lor ceea ce au de anuntat.

jurnalistii preiau din spatiul 2.0 declaratiile si se dau cu capul de tastaturi sa le aseze intr-o forma SOCANTA, INCENDIARA, ULUITOARE.

e un cerc vicios aici, ies din el cei care-si fac meseria. si la artisti, politicieni, si la jurnalisti.

2039
europa fmGustul victoriei echipei Europa FM

Gustul victoriei echipei Europa FM

de multi ani nu ma mai interesau audientele radio.

a fost o vreme cind le asteptam ca o mincare dupa 3 zile de foame si le desfaceam in bucatele, analizind in detaliu cine asculta, ce asculta. as fi fost in stare sa incerc sa aflu si citi bruneti asculta radioul, atit eram de concentrata pe a analiza audientele radio.

cind am plecat de la europa fm, am incetat sa ma mai uit pe audiente. voiam sa fac altceva n-avea sens sa ma mai preocupe detaliile care pot schimba programul unui radio.

***

ieri, dupa niste multi ani, am cautat audientele radio. de cind e director de programe, George Zafiu a facut multe modificari in grila (asa m-am si reintors la radio, pt ca Zaff – care mi-e prieten – avea nevoie si de micul meu ajutor) si ieri, odata cu noul val de audiente, putea fi validata munca lui.

80.000 de ascultatori in plus pentru Europa FM din toamna si pina acum.

Momente bune din matinal (Desteptarea cu Vlad Petreanu, Monica Anghel si George Zafiu) cind Europa FM e lider national.

cind zic lider national inseamna ca bate toate celelalte statii radio. toate.

 

***

sunt foarte foarte bucuroasa de bucuria echipei Europa FM. Stiu ca au muncit mult pentru asta, dar – daca se intimpla sa citeasca asta – as vrea sa stie ca nu doar munca i-a adus aici, ci spiritul de echipa pe care l-am (re)simtit la ei; de gasca, de familie, de complicitate si de bucurie. de oameni vii.

spiritul pe care si l-au recistigat si asta e, de fapt, marea victorie a echipei europa fm.

si ei simt ca victoria asta are un gust bun.

 

Bravoooooooo!

2898
familieMamele vorbesc pre limba lor

Mamele vorbesc pre limba lor

text de Sorana Savu

Mamele vorbesc pre limba lor

Și cred că trec toate pe la o școală secretă unde un profesor nemuritor (sau niște profesoare nemuritoare) le pun să recite cu intonație, până ies bine, propozițiile astea:

“pune-ți papucii în picioare”/ “nu umbla prin casă în picioarele goale”

“nu sta cu spatele gol”

“te-ai îmbrăcat bine?” / “nu ieși din casă așa dezbrăcată”

“vezi că afară e frig”

“ți-ai pus ceva pe cap?”/ “pune-ți ceva pe cap”

“ai mâncat?”/ cu întrebarea de follow up “ce-ai mâncat?”

“ți-e rău?” “ai fost la doctor?/ du-te la doctor”

“nu sta pe străzi până noaptea târziu”

 

Lista este, cu siguranță, mult mai lungă, și știu că, citind rândurile de mai sus, și vouă v-a sunat în cap vocea mamei, cu tot cu intonație. Am făcut deja exercițiul la birou și cele de mai sus rămân valabile fie că suntem născuți/născute în anii ’70, ’80, ’90.  Așa că zic: sigur au fost la aceeași școală, sigur le-a predat același profesor. Sigur vorbesc pre limba lor…

 

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

3170
ohata-4picturi 3D

picturi 3D

in nebunia modei 3D – filme, televizoare etc – nici arta n-a iesit din linie. pictura, de exemplu.

e un artist japonez  Shintaro Ohata care a realizat primele picturi 3D. cum sunt astea? un fel de instalatii intre pictura si sculptura.

personajul e sculptat, cu o parte din decor, iar restul e in spate pictat pe o pinza.  mai multe din creatiile sale aici

 

 

 

 

 

 

expozitia lui Ohata mi-a adus aminte de David LaChapelle. am vazut acum 2 ani o expozitie a sa la Praga si am fost uimita sa constant ca inca din anii 90 el intuia tendinta 3D si o executa cum se pricepea la momentul acela: fotografiile lui erau prelucrate, colate pe cartoane in montaje 3d

 

(fotografiile sunt facute de mine, din expozitie, ma iertati pentru calitatea lor redusa)

 

 

 

 

 

3952
tarantino 2coperti cu tarantino

coperti cu tarantino

cum face tarantino un nou film, cum ajunge pe copertele revistelor de nisa din toata lumea:)

ma rog, cind face spielberg un film, ajunge pe coperta time

n-am vazut inca django, saptamina asta vine rindul lui si al tuturor filmelor restante

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2480
dvd despre oameni si melciconcurs si o fapta buna

concurs si o fapta buna

am de daruit 3 dvd-uri cu unul dintre cele mai simpatice filme ale anului 2012, Despre oameni si melci.

intrati in tragerea la sorti pentru un dvd cu acest film daca spuneti o poveste amuzanta din vremurile de imediat dupa revolutie, anii 90

***

mai am un dvd cu acelasi film, cu totul si cu totul special, are autografele actorilor din rolurile principale: Andi Vasluianu, Dorel Visan si Monica Birladeanu. il primeste primul care face dovada unei donatii de cel putin 25 euro in contul unei asociatii umanitare.

 

puteti alege aceasta asociatie (Copii suflete sperante care stringe bani pentru un centru care sa-i ajute pe copiii cu deficiente neuro motorii) , pe care o promovezi gratie Mariei Coman de la Antena 3, sau puteti alege ce asociatie umanitara vreti voi.

succes

 

Lance Armstrong Oprah WinfreyArmstrong – despre control

Armstrong – despre control

stiu ca toata lumea e emotionat incintata de interviul lui Lance Armstrong in emisiunea lui Oprah… sau curioasa…

am vazut acum interviul si, desi imi place Armstrong f mult (n-are legatura cu ciclistul din el, ci cu invingatorul din el; in orice conditii), tocmai lucrurile care ma fac sa-l iubesc, au contribuit la a minti teribil in acest interviu.

 

Amstrong stie ce inseamna controlul; traieste ca sa controleze – trupul si mintea lui, pe cei din jur. Drama lui acum nu este ca si-a pierdut sponsorii ( 75 milioane de dolari – toti pierduti intr-o zi jumate, cind au sunat rind pe rind sponsorii ca sa-l anunte ca renunta la contractele cu el), drama lui e ca nu poate controla ceea ce se intimpla – reactiile care se tot rostogolesc intr-un bulgar urias.

De asta a acceptat interviul, e o forma de a incepe sa preia controlul. Si sunt absolut singura ca a negociat fiecare intrebare, cum si-a calculat si fiecare raspuns cu mult timp inainte.

imi place mult fotografia asta din timpul interviului pentru ca descrie, la nivel nonverbal, exact situatia de pe parcursul interviului: piciorul ridicat aproape la orizontal ca o bariera care sa-l protejeze; gesturile cu miinile care indica controlul – mina cu degetele strinse ca si cum ar prinde o minge e gestul care inseamna “control”

 

***

cel mai sincer raspuns din interviul lui Lance Armstrong cu Oprah din pacate nu se refera direct la el:

 

You said to me earlier you don’t think it was possible to win without doping?

“Not in that generation, and I’m not here to talk about others in that generation. It’s been well-documented. I didn’t invent the culture, but I didn’t try to stop the culture, and that’s my mistake, and that’s what I have to be sorry for, and that’s what something and the sport is now paying the price because of that. So I am sorry for that. I didn’t have access to anything else that nobody else did.”

 

in rest, tot dialogul lui cu Oprah a fost doar ca sa recunoasca dopajul, dar discursul e atit de bine controlat incit iti dai seama ce nervi incredibili are. nu zice nimic mai mult decit a fost in mintea lui sa spuna la inceput: accept dopajul si atit. iata citeva exemple:

 

For 13 years you didn’t just deny it, you brazenly and defiantly denied everything you just admitted just now. So why now admit it?

“That is the best question. It’s the most logical question. I don’t know that I have a great answer. I will start my answer by saying that this is too late. It’s too late for probably most people, and that’s my fault. I viewed this situation as one big lie that I repeated a lot of times, and as you said, it wasn’t as if I just said no and I moved off it.”

You were defiant, you called other people liars.

“I understand that. And while I lived through this process, especially the last two years, one year, six months, two, three months, I know the truth. The truth isn’t what was out there. The truth isn’t what I said, and now it’s gone – this story was so perfect for so long. And I mean that, as I try to take myself out of the situation and I look at it. You overcome the disease, you win the Tour de France seven times. You have a happy marriage, you have children. I mean, it’s just this mythic perfect story, and it wasn’t true.”

***

sau cind vorbeste despre nevasta unui fost ciclist care l-a acuzat de dopaj si el a dat-o in judecata si vezi cum si-a controlat urmele… au agreat sa nu vorbeasca mai mult despre acel lucru….

 

Have you called Betsy Andreu? Did she take your call? Was she telling the truth about the Indiana hospital, overhearing you in 1996? Was Betsy lying?

“I’m not going to take that on. I’m laying down on that one. I’m going to put that one down. She asked me, and I asked her not to talk about it.”

Is it well with two of you? Have you made peace?

“No, because they’ve been hurt too badly, and a 40-minute [phone] conversation isn’t enough.”

***

fragmentul meu preferat din interviu este despre drama pe care o traiesc copiii lui. e o situatie pe care el nu o poate controla.

copiii n-au nicio vina ca sunt implicati in acest scandal dar isi iubesc tatal, banuiesc ca e idolul lor si ca i-a dominat cu personalitatea lui foarte puternica. mai ales pe fiul lui.

You and Kristin have three children together, what do you tell Luke, he’s 13, you’ve been fighting this thing all his life. What do you tell him and the girls what’s going on?

“They know a lot. They hear it in the hallways. Their schools, their classmates have been very supportive. Where you lose control with your kids is when they go out of that space, Instagram, Facebook, Twitter, in the feedback columns.”

But what did you tell him?

“First I want to tell you what happened. When this all really started, I saw my son defending me, and saying that’s not true. What you’re saying about my dad is not true.

“That’s when I knew I had to tell him. And he’d never asked me. He’d never said ‘dad, is this true?’. He trusted me. I heard about it in the hallways…..”

What did you say to him?

“At that time, nothing, but that’s the time I had to say something. I heard he was defending me and it gets ugly and at that point I decided it was out of control and I had to have a talk with him here over the holidays.”

What did you say?

“I said there have been a lot of questions about your dad any my career and whether I doped and I’ve always denied it and been ruthless and defiant which you have seen, which makes it even sicker but I want you to know that it is true. Then there were the girls who are 11 and they didn’t say much. They just accepted it and I told Luke ‘don’t defend me anymore, don’t’.”

How did he take it?

“He has been remarkably calm and mature about it. I told him ‘if anyone says anything to you, do not defend me, just say ‘Hey, my dad says he is sorry’. He said ‘I love you, you’re my dad and this won’t change that’. I had expected something.

 

 

 

transcrierea integrala a interviului o puteti gasi aici, part 1 si part 2

7964857914_f0e0b40e30_zIntuneric, scris, lumina

Intuneric, scris, lumina

Scrisul e si el o forma de sport, iar disciplina este esentiala daca-ti doresti la un moment dat performanta. Asa m-am gandit cand m-am apucat de scris pe blogul Cristinei, in fiecare vineri, a fiecarei saptamani, indiferent de program, inspiratie sau suparari. De fapt pentru astea din urma chiar e bun scrisul. E o forma mult mai utila de detasare decat cititul pentru ca te scoate de par din culcusul tau cu ganduri negre si te trimite sa-ti modelezi golul sau tristetea in ceva placut vederii.

E un exercitiu bun pentru doi iubiti aflati la inceput de drum. Tu scrii si-l rogi pe el sa (te) citeasca, sa-ti spuna ce-i place si ce nu, sa-ti spuna ce ar mai adauga el acolo unde tu ai tratat cu superficialitate subiectul, iar tu te lupti pentru ideile care sunt bucati rupte din tine. Marturisesc ca n-am citit niciodata o carte scrisa de doi oameni care formeaza un cuplu, dar mi-ar placea sa o fac la un moment dat. Iar randurile scrise de fiecare in parte sau cuvintele modificate de unul sau de altul sa aiba cuvinte in culori diferite astfel incat pe tot parcursul ei sa-mi dau seama ce voce ascult.

Cand scrii e ca si cum te-ai hotari sa aprinzi o lumanare intr-o camera intunecata, in timp ce dintr-un colt se aude un zgomot suspect. Poate fi doar o pisica bagata pe sub asternuturile apretate care vrea sa-ti tina de urat sau ceva rau si amenintator. La un moment dat mi-a fost prea frica sa mai aprind lumanarea si am hotarat sa-mi iau o pauza. Nu-mi era frica atat de fiinta monstruoasa cat de posibilitatea ca s-ar putea sa nu fie nimic acolo. Acum m-am gandit ca a venit vremea sa aprind din nou lumanarea.

Text: Diana Marasoiu Foto: Brittany Markert

2149
desennu-i cunoastem pe oameni niciodata.

nu-i cunoastem pe oameni niciodata.

dupa o noapte de scris si analizat gesturi si declaratii ale subiectilor mei, m-am trezit cu o cumplita durere de cap si un gind.

 

nu-i cunoastem pe oamenii de linga noi, nici cind stam alaturi de ei multi ani.

le vedem niste fapte, daca avem noroc ne spun si citeva dintre gindurile lor, dar ceea ce avem seamana mai degraba cu un joc din acela pentru copii in care trebuie sa se uneasca mai multe puncte ca sa se formeze o imagine

la ceilalti noi vedem doar punctele…

liniile pe care le punem ca sa obtinem imaginea sunt, de fapt, gindurile noastre, din experienta noastra, despre ei.

prin urmare nu-i cunoastem niciodata pe ceilalti, ii stim cum putem noi sa-i vedem

ii cunoastem dupa cum suntem.

 

later edit: cineva a comentat pe facebook ca e “trist, dar adevarat”. nu e nimic trist aici;  doar ego-ul nostru ne face sa credem ca ii stim sau ar trebui sa-i stim. frumos ar fi sa luam cit ni se da. 

3938

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!