acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.

la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.

in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.

*

– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.

*

am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.

“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias

*

in foto, doamna victoria cocias si tudor, in noro