Category : culturale

oscar-1-300x300ce-au zis nominalizatii la Oscar

ce-au zis nominalizatii la Oscar

cel mai mult la oscaruri (nominalizari si ceremonie) imi plac reactiile celor implicati. pentru ca noi ne imaginam ca actorii, regizorii, producatorii sunt niste supra oameni si sunt neclintiti in succesul sau ratarile lor.

ei bine, si ei se imbraca la fel cu pantalonii – cite un crac pe rind – , iar reactiile lor fac toti banii.
sigur cau unii nu vor sa coboare garda jos in faza nominalizarilor si dau un comunicat politicos, dar o sa-i vedem la ceremonie in cele citeva secunde inaintea deschiderii plicului- sub presiunea emotiilor o sa fie cu sufletul la vedere.

ceremonia este pe 24 februarie.

iata reactiile pe care le-am gasit:)

Hugh Jackman, lead actor in ‘Les Miserables’

“I hadn’t planned to listen live to the announcements, but when I got into the car this morning to go to work, the driver had the nominations streaming as they were being broadcast. To be honest, it’s very exciting but all a bit surreal, and it hasn’t fully sunk in yet. This is a brilliant awards year that has been defined by an eclectic list of stories that have been told by incredibly talented and courageous filmmakers, and it’s an honor to be mentioned in the same sentence as the other nominees in the best actor category. Having hosted the show, I have seen so many different sides of the Oscars, but to be an actual nominee is something I never would have dreamed possible.”

Denzel Washington, lead actor in ‘Flight’

“‘Flight’ was one of the most challenging roles I’ve ever had in my career, and it was an honor to be directed by Robert Zemeckis. It’s always nice to be asked back to the show, and it will be fun to share the evening with our nominated screenwriter John Gatins.”

Alan Arkin, supporting actor in ‘Argo’

“I am, of course, very excited about the nomination this morning. Ben Affleck is an amazing director, and I am so happy that ‘Argo’ was recognized in seven categories!”

Jacki Weaver, supporting actress in ‘Silver Linings Playbook’

“I arrived here from Australia just yesterday and this was the last thing I expected. I turned on TV this morning – I couldn’t sleep from being jet-lagged – and couldn’t believe it and said something very unprintable to myself! I think the film is very identifiable even if you don’t have those exact problems. We know people, we are related people as neighbors who have them. There are issues we can all identify with — broken hearts, mental illness, sports as religion. I was recently interviewed by a British journalist, and he wanted to talk about the mental illness in the movie and. I wondered to him, ‘This film is very American. Do you think Brits and Australians are going to get it?’ He said, ‘Oh my God, yes. The themes are universal.’ I’m so proud of this movie.”

 Emmanuelle Riva -leading actress in Amour

“I am truly happy, touched, and honored to receive, today in New York, a nomination for the role of Anne in Amour by Michael Haneke. For me, it is an immense gift, at this stage of my life, to be chosen by my sisters and brothers, for what I do as an actress. I never thought, while working throughout the years in Europe and France, that one day, i would cross the Atlantic Ocean, come to the United States, and be nominated. It is quite surreal for me. Shooting Amour with Michael Haneke was a complete joy for me, as I felt an absolute trust in him and we were in complete synch. Michael is the very music of his own film.” –

Best Supporting Actress, Helen Hunt

“I was deeply deeply asleep when the news came in this morning and the dog was the first one to get celebratory love from me and my boyfriend! I’m really really happy and feel this is a good sign that people like the spirit this character embodies. This film is definitely counter-programming to a lot of the pain and harshness in the world. It’s too bad that John [Hawkes] wasn’t recognized, but that doesn’t take away from the brilliance of his performance one bit.”

Best Supporting Actor, Robert De Niro

“I am very pleased that the Academy has chosen to honor the many individuals who were a part of ‘Silver Linings Playbook.'” –

Best Actress, Naomi Watts

“This was a complete surprise. For the other announcements this season I was in NYC, no problem… I had a proper full night of sleep. There’s something about this one, being in L.A., that creates a lot of angst! I had interruptions of sleep all night because of the kids, as if I wasn’t restless enough, and each time I woke up I kept thinking, “It’s not going to happen.’ BAFTA didn’t give us love this week, and I thought they were making the Oscar announcements at 5 a.m. so at ten after, I thought, ‘They would have called by now right?’ But my publicist texted and said, ‘They haven’t made the announcements yet!’ I was super lucky too that my name was mentioned first. Usually I’m at the end of lists. Overall, it’s very thrilling, especially in a year with so many incredible performances.”

Best Supporting Actress, Anne Hathaway
“It’s a wonderful morning. I’m still jet-lagged on Europe time because I spent the holidays there, so I’ve been up for a few hours already unsuccessfully trying to fall back asleep. It’s such an honor to be a part of a piece of work that has spread so much love throughout the world. I worked with a fearless cast and was so inspired by them every day. I sent Hugh [Jackman] an email. It’s also a bittersweet morning for all of us because [Tom Hooper]’s our captain, and there’s no way I’m on the phone with you right now without his influence in my life. He’s really happy for us, which is a great feeling.” —

Best Actress, Jennifer Lawrence
“I thought I would wake up, but I didn’t. My parents spent the night at my house, and they came in and kissed me on the forehead and told me about all the nominations for Silver Linings.”

Tim Burton – Best Animated Feature, ‘Frankenweenie’
“Frankenweenie is a very personal film for me. The idea of telling a feature length version was in the back of my mind for many years. Stop Motion was the perfect medium for this project, and one I’ve always loved for its expressiveness and dimensionality. I’ve worked with so many incredible artists: animators, cast members, set builders, and puppet makers, all who have helped bring this film to life one frame at a time. I’m so honored that the Academy has recognized this film as one of its nominees.”

Best Director, Michael Haneke
“I am very happy and gratified by the Oscar nominations that “Amour” has received today, and that the voting members of the Academy have taken the film so strongly to their hearts. It is fulfilling to discover that a film has found the audience and critical acclaim that “Amour” has garnered. I have been very fortunate on both those fronts, but it is especially rewarding to discover that a film has found favor among one’s industry peers who know, in particular, the effort that goes into getting a film – any film – made. I am also especially happy for all the people who made “Amour” with me. It is a joyous occasion for us all. Many thanks.” –

Best Director, Ang Lee

“I am deeply honored and frankly a little overwhelmed by all of the nominations that ‘Life of Pi’ has received this morning. So many talented people gave everything they had to this film, both in front of and behind the camera, and to see all of them receive this kind of recognition is something I am incredibly grateful for.”

Best Director, David O. Russell
“I’m beyond grateful, since I didn’t know what to expect. I’m especially over the moon for my actors. The fact that Bob (Robert De Niro) and Jacki Weaver were nominated is amazing.”

Best Cinematography, -Seamus McGarvey for “Anna Karenina”

“The director of the film I’m currently working on just texted me. We had a $100 bet that I wouldn’t get nominated, but he texted me that he’s $100 richer! I’m over the moon!”

1757
22092_001_0664.tif22092_001_0680.tif22092_001_0710.tif22092_001_0745.tif22092_001_0746.tif22092_001_0771.tif22092_001_0813.tif22092_001_1554.tif22092_001_2286.tif22092_001_2303.tif22092_001_2464.tif22092_001_2471.tifla ce ati rivnit din Dallas?

la ce ati rivnit din Dallas?

de fiecare data cind vad la tv promo-ul noii serii Dallas (incepe simbata asta si imi imaginez ca va fi o isterie nationala. abia astept sa vad audientele), imi aduc aminte de copilarie.

eu n-am fost fana a serialului, aveam alte preocupari la virsta aceea, dar tot am citeva amintiri.
una e un cadru cu paharul cu care bea whiskey Sue Ellen (ma rog cred ca apareau des cadre cu paharele ei, dar asta e ce imi amintesc eu);

la mine la alexandria erau pahare drepte cu care se bea apa si vin si orice. in film erau pahare cum eu nu mai vazusem.

de dimineata mi-am dat seama ca am un set de pahare asemanator cu ala si-am inceput sa rid pentru ca acum doua zile cind am vorbit cu un prieten despre ce isterie va fi cu filmul asta odata inceputa difuzarea noii serii, am spus repede ca nu m-a marcat in niciun fel, pentru ca nu ma uitam la el.

mi-am revizuit parerea intre timp.

asa ca vin si va intreb pentru ca mi se pare foarte simpatica ideea: ce va aduceti aminte din Dallas ca semn de viata rafinata la care nu aveati acces pe vremea aceea?

pentru ca orice s-ar spune, la vremea difuzarii primei serii Dallas, ceea ce vedeau romanii de rind, aia care nu aveau pedigree, pe ecran erau semne de rafinament si prosperitate…

3435
drake-rihanna-take-care-music-video-1imi place

imi place

cultura mea in domeniu e spre minus, nu la zero. in plus nu-mi place rihanna, nici ca femeie, nici ca muzician.

dar imi place cintecul asta. mult. l-am descoperit astazi (da, stiu e vechi) si in ultimele 6 ore am scris insotita de el

ak4reportaj: Aplaudac la Akram Kahn

reportaj: Aplaudac la Akram Kahn

text de Adrian Telespan

Acum cateva zile, Cristina (Bazavan adica) mi-a trimis un link din care am inteles ca unii, care fac un film coregrafiat de Akram Khan, au nevoie de voluntari pentru o filmare duminica, 6 ianuarie. Tot ea, Cristina, mi-a impus sa ma duc (pentru conservatori, eu si C.B. avem o relatie care nu presupune rugaminti). Avand in vedere ca mi-a fost sefa vreo doi ani, am cam ramas cu reflexul de executant si m-am dus! Nu. Mint. Nu m-am dus de asta. M-am dus pentru ca este o persoana influenta si, mai devreme sau mai tarziu, sigur voi avea nevoie de ajutorul ei si mi-am propus sa-mi incep doleanta viitoare cu urmatoarele vorbe: “Mai tii minte cand m-am dus 80 de kilometri prin ploaie ca sa aplaud gratis pentru tine?”.*

Inainte de a trece la subiect am o mica atentionare destinata celor care au deschis postul pentru impresii hipstero-artistico-contemporane. Nu ma pricep conceptual la niciun fel de arta, asa ca va imbratisez cu drag.

Filmul despre care vorbeam mai sus se numeste “Desert Dancer” si este bazat pe povestea reala a lui Afshin Ghaffarian, un cunoscut dansator/coregraf de origine iraniana care si-a riscat viata pentru a putea dansa. In Iran dansul este interzis. Secventa in care am figurat eu are ca subiect fix momentul in care Ghaffarian, in timpul unui turneu de teatru in Franta, in mijlocul piesei, a inceput sa danseze si a spus, mai mult sau mai putin exact: “Numele meu este Afshin Ghaffarian. Sunt dansator. Vreau sa dansez! Libertate in Iran!”. Asta se intampla prin 2009.

“Desert Dancer” este regizat de Richard Raymond care, conform imdb, este la primul lungmetraj, iar protagonistii sunt Freida Pinto (Slumdog Millionaire), Reece Ritchie (Lovely Bones) si Tom Cullen (Weekend). Toate secventele de dans din film au fost coordonate de Akram Khan care a si repetat cu actorii timp de 14 saptamani.

Cum a fost ziua filmarii. M-am trezit. Recunosc, nu foarte devreme. Fiind duminica transportul in comun din Londra e mai lenes, iar echipa de filmare a tinut cont de asta si a chemat voluntarii in jurul orei 11.00. Am luat doua autobuze si doua trenuri din zona 2 pana in zona… 2 si am ajuns. Filmarea avea loc in teatrul unei scoli in curtea careia, pe o ploaie marunta, ceata si nor cat cuprinde, vreo 30 de copii jucau cricket in pantaloni scurti.

La intrare, o doamna m-a intrebat: “Are you here to be crowd?”. I-am raspuns ca da si m-a dus intr-o sala in care multimea deja ajunsese. Dupa vreo jumatate de ora identificasem trei categorii de oameni: hipsteri, asistati sociali (era si un pranz inclus in toata treaba asta, se justifica usor prezenta lor) si ceilalti.

Mai fac o paranteza. In mailul trimis de productia filmului, voluntarii erau rugati sa vina imbracati french chic. Ulterior, am aflat ca ma inselasem complet in privinta asistatilor sociali. Erau, de fapt, figuratia platita. Dar jur ca nu erau french chic imbracati. Mai degraba Ramnicu Valcea 1994. Probabil, costumierii fiind britanici, si-au zis: “Hai mah sa le dam o palma francezilor astora care pretind ca au inventat moda. In your face!”

In privinta hipserilor nu m-am inselat, insa! Discutii superbe ca la Bucuresti… “Tocmai m-am intors de la Berlin. Acolo nimeni nu spune La Multi Ani de Revelion. Nici eu nu ma mai obosesc sa spun acum. E redundant!” Pfoa! Mi-am pus castile. In fata mea, la masa, s-a asezat un baiat, hipster cu tot sufletul. A mancat un biscuit mic, din ala uscat gen de ovaz, iar apoi s-a lins pe degete 10 minute, cum fac eu cand mananc ostropel cu mana. Cred ca voia sa fie senzual sau, cine stie, chiar i s-o fi prelins biscuitul pe degete. Ulterior, am aflat ca mama lui se va casatori la vara. Am stat in sala de asteptare aproape trei ore, timp in care am si mancat, am baut, am fumat si am facut record dupa record la Chicken Invader. Nu pot sa ma plang ca m-am plictisit. Din 10 in 10 minute venea cate un membru al echipei de filmare sa ne multumeasca pentru rabdare.

Pe la ora 14.00 am fost condusi spre sala de teatru. Ni s-a spus ca putem sa ne asezam unde vrem noi, dar sa tinem minte locul. Pe scena, printre vreo 15 oameni de la productie, lumini, camera etc., Akram Khan si Reece Ritchie repetau impreuna. Nu ma omor dupa dansul contemporan, dar Khan chiar se misca bine, natural, cu lejeritate si, chiar si pentru un ochi necunoscator, diferenta intre miscarile lui si ale lui Ritchie era evidenta. Khan radea mai mereu, glumea, mai punea cate o piedica mica, facea cate o modificare in miscari. Si asta mi-a placut cel mai tare la el. Nu facea modificari dramatice. Se uita la actorul care dansa si vedea cum putea sa-l faca pe acesta sa arate si mai bine atunci cand danseaza. Genunchiul indoit cu un grad mai putin, degetul tinut altfel, umarul drept dat puuuutin mai in spate. Si ce era si mai misto era faptul ca toate aceste ajustari le spunea ca si cum ar fi fost sugestii, nu corecturi. Nu am putut auzi prea mult din ce vorbeau pentru ca in sala era galagie, iar pe scena se vorbea destul de incet. Si ce mi-a mai placut la el e faptul ca arata impecabil. La 38 de ani nu ii dai mai mult de 28. Cam asta a facut Akram Khan in toate cele trei ore si jumatate cat a durat filmarea. De fapt, in total, nu cred ca s-au tras mai mult de 7 minute de pelicula. Repetau foarte mult inainte, iar cand piciorul era unde trebuia, pumnul cadea unde trebuia, mana se ridica cu forta cu care trebuia sa se ridice, filmau. De doua ori au tras doua duble. O data cand s-a impiedicat actorul de cortina si a doua oara pentru ca publicul avusese o reactie usor exagerata. Si toti erau foarte calmi. Era genul de echipa de ardeleni pe Xanax comparativ cu ce traiam eu in Buftea.

La scurt timp dupa ce am intrat in sala de teatru a aparut si regizorul care s-a uitat in sala si a zis cu o mutra acra: “Baietii de la balcon, va rog eu… Scaunele alea se pot misca, dati-va mai in spate si mai aproape de balustrada si mai repede ca nu stam dupa voi!”. Mi-am zis: “Frate ce nesimtit, dupa ce ca au au venit gratis!”, mai ales ca baietii de la balcon erau doua doamne foarte dragute, aranjate si cochete si un domn in varsta cu o fata de om bun. Oamenii s-au ridicat, si-au tras scaunele s-au reasezat si n-au zis nimic. Zambeau, asa, a relaxare. Apoi regizorul a continuat: “Doamna blonda, mai aproape, nu vreti sa fiti in rand cu ceilalti, nu vedeti ca nu e simetrie??”. Imi venea sa-l pocnesc, norocul lui ca a mai zis ceva: “Doamnelor si domnilor, ei sunt mama, tata si matusa! Ii iubesc si-au venit sa imi umple sala. N-as putea sa vorbesc asa unor straini!”.

Ce mi-a placut mie cel mai mult si cel mai mult la ziua asta?:)) Mie imi place sa aplaud. Cand merg la spectacole, aplaud. Ca mi-a placut, ca nu mi-a placut, eu aplaud ca prostu’. Mai ales dupa un spectacol prost, mi se pare singurul moment emotionant. Jumatate din filmarea asta a insemnat aplauze. Asta mi-a placut cel mai tare!

*Pentru cititorii fara umor, am mers la filmare pentru ca m-a rugat Cristina si suntem prieteni.

***
Adrian Telespan este jurnalist freelancer, a fost producator de televiziune si locuieste la Londra.

5818
mihai malaimare jrMihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar

Mihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar

S-au dat premiile criticii americane de film (The National Society of Film Critics) si intre toate numele acelea mari – Haneke la regizor si cel mai bun film, Daniel Day Lewis,Matthew McConaughey, Amy Adams si Emmanuelle Riva la actori, la imagine e un roman cistigator Mihai Malaimare Jr pentru The Master.

asta e primul motiv de mindrie, dar daca te uiti mai atent la premii si la numarul de voturi din dreptul fiecarui nominalizat, indiferent de categorie, vezi ca Mihai Malaimare Jr a avut cele mai multe – 60, il urmeaza Daniel Day Lewis cu 59.

dragi colegi jurnalisti, cred ca trebuie sa incepeti sa pregatiti profile inteligente despre Mihai Malaimare Jr pentru ca pe 10 ianuarie el va fi nominalizat la Oscar, iar in februarie va cistiga statueta.

de mic ii placeau aparatele de fotografiat. iata dovada:)

cum am ajuns in posesia acestei fotografii puteti citi aici si v-as ruga sa o faceti pentru ca vorbeste simplu si emotionant de dragostea tatalui lui, dl Mihai Malaimare, pentru juniorul sau.

4535
daniela nanefrumusete, timp si prejudecati

frumusete, timp si prejudecati

de cind eram mica am crezut ca oamenii frumosi simt lumea altfel. la fel ca si oamenii cu ochii verzi sau albastri care , eram sigura – si am gasit mai tirziu cercetari care demonstreaza asta – vad culorile, deci si lumea, altfel.

 

cred ca, de obicei, oamenii frumosi primesc mai usor ceea ce-si doresc si lucrurile le ies mai repede, dar, in acelasi timp, pentru ca nu trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina ceva, sunt mai comozi.

 

tocmai am descoperit o exceptie. marturisesc cu mina pe inima ca aveam prejudecati legate de Daniela Nane. cu exceptia rolului scurt, dar genial, pe care-l face in Orient Express nu mai stiu nicio alta performanta actoriceasca pe care sa o fi tinut minte.

stiam ca e om bun, ca acorda o mare parte din timpul sau educarii copiilor prin actorie si pentru asta a avut aprecierea mea dintotdeauna : un copil care invata actorie cind e mic capata incredere in el, se dezvolta altfel si-are mult mai multe sanse sa se integreze in societate fara sa acumuleze frustrari.

am vazut acum interviul pe care l-a acordat despre frumusete si trecerea timpului in cadrul proiectului “momente insufletite de Silva Dark” si-am remarcat cit bun simt are si ce frumos gindeste.

“frumusetea complica lucrurile” spune undeva si eu m-am simtit vinovata pentru ca aveam prejudecati legate de ea.

si mai zice undeva ca “timpul e acelasi, noi trecem prin timp” ceea ce mi s-a parut minunat.

luati-va o pauza de 5 minute si uitati-va la acest interviu f frumos

2368
sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

Roberto-Bolle_Vanity_Fair-378x500de ce merg femeile la spectacole de balet:)

de ce merg femeile la spectacole de balet:)

stim ca voi barbatii va plictisiti ingrozitor si vi se par oribili baietii aia in colanti.

stim ca nu aveti rabdare mai mult de 10 min sa urmariti povestea si oricum in alea 10 minute ati urmarit cu totul altceva: formele balerinelor.

dar iata un mare secret. noi avem calmul interior sa traim povestea de pe scena, ne emotionam, ne visam si noi balerine elegante, gratioase cu glezne atit de fine incit par sa se rupa la orice miscare, dar cu o forta nebanuita.

 

stiti de ce?

balerinii arata cam asa.

 

 

Roberto Bolle- unul dintre cei mai mari balerini ai momentului, daca nu chiar cel mai mare – tocmai il interpreteaza pe Romeo intr-o montare in coregrafia Sashei Waltz la Scala din Milano, iar Vanity Fair din Italia ii dedica o coperta . (despre Sasha Waltz, o minunata coregrafa de origine germana, veti auzi multe anul acesta, multe in legatura directa cu Romania:) )

doamnelor, luati-va cafeaua alaturi si urmati 5 minute din Aida in care domnul Bolle e aproape nud:)

3501
PAKISTAN-10003the battle between good and good

the battle between good and good

Classical tragedy was the war between good and evil. We wanted evil to be defeated and good to be victorious. But the battle in modern tragedy is between good and good. And no matter which side wins, we’ll still be heartbroken.

Asghar Farhadi , domnul care a facut “A separation”

 

cele mai frumoase cuvinte pe care le-am citit in zilele astea de vacanta.

 

 

 

 

am fotografia aceasta pe perete, linga birou. cu autograful autorului: Steve McCurry.

1421
Dhaniel NoraTalentatul Domn Nora

Talentatul Domn Nora

scrisoare de la Noemi Revnic

Draga Cristina Bazavan,

Sper sa te incante descoperirea pe care am facut-o saptamana trecuta. Un mare iubitor de teatru, Dhaniel Nora, despre a carui pasiune am aflat intr-o frumoasa seara de vineri, 21 decembrie. Tu ai postat in acea dimineata imaginea afisului piesei “E doar sfarsitul lumii”, in regia lui Radu Afrim, vizionata impreuna in iarna lui 2008. Iar eu am petrecut alaturi de prieteni dragi seara de 21 decembrie.

Printre acestia se afla si Dhani(el) Nora, pe care l-am cunoscut in primavara lui 2011, mai exact in prima zi cu soare de martie. La acea vreme tinea un butic superb de flori, DADOO, alaturi de partenerul sau in mica afacere, Darius si erau vecinii mei, pe strada George Calinescu. Am colaborat cu baietii la realizarea uneia dintre cele mai frumoase vitrine de la The Place, cu Lancel, in iunie al aceluiasi an, alaturi de Razvan Firea, tanarul designer si scenograf fashionist al magazinului si ulterior ne-am intersectat in alte frumoase proiecte floristice. Apoi Dhani si-a facut propriul business floristic, Purple Flowers & Events, alaturi de o buna prietena de-a lui, Roxana Blinder si anul acesta am lucrat mult impreuna, de la realizarea panoului din flori de la petrecerea aniversara Harper’s BAZAAR si pana la lansarea coltului cu aranjamente florale de la The Place.

Il laud pe Dhani, pentru ca merita, pentru ca are un suflet mare si se ofera de fiecare data sa faca o multime de lucruri si o face cu o daruire rar intalnita.

Revenind la seara de 21 decembrie 2012, la un moment dat am spus ca una dintre rezolutiile mele pentru 2013 este sa merg mai des la teatru. Si atunci dragul Dhaniel Nora s-a luminat tot la fata si timp de doua ore am discutat doar despre teatru. Ma rog, a fost mai mult un monolog al sau. .

Sibian, mi-a povestit cum nu rateaza spectacolele din cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu, cum a colaborat cu diverse trupe din frumosul oras. Si mi-am zis ca musai trebuie sa va fac cunostinta. Am gasit mai devreme si blogul sau, pe care ti-l recomand cu caldura.

Iar aici este link-ul de Facebook al atelierului sau floral.

In ianuarie iesim cu totii la un ceai, o sa-ti placa.

 

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2339
books3cartile lui 2012

cartile lui 2012

am scris despre filmele care mi-au placut in 2012, sa va povestesc si despre cartile acestui an.

nu e un top, nu sunt enumerate in vreo ordine…

intriga matrimoniala – jeffrey eugenides

geniala prima parte in care vorbeste despre teoria deconstructiei a lui Derrida si, dupa aceleasi reguli, deconstruieste iubirea personajului principal.

Open – Autobiografia lui Andre Agassi (scrisa de JR Moehringer, desi e la persoana I si pare a fi scrisa de Agassi.)

are cel mai bun prim capitol pe care l-am citit in ultimii 2 ani. e o carte pe care cred ca am cumparat-o deja in mai bine de 10 exemplare sa o fac cadou unor barbati care stiu ca ar aprecia-o, ca s-ar regasi in ea.
mi-a placut atit de mult incit i-am scris lui Moehringer sa-l felicit 🙂 mi-a si raspuns, dar asta e alta discutie.

Winter Journal – Paul Auster (nu e tradusa inca la noi)
autobiografia lui Auster scrisa la persoana a II-a singular ca si cum cititorul ar face actiunea. minunata.

Canta che ti passa – Virginia Zeani
o serie de interviuri cu una dintre cele mai mari soprane ale lumii – Virginia Zeani, realizate de Sever Voinescu

An improvised life – Alan Arkin (nici aceasta nu e tradusa la noi)
o selectie a discursurilor publice ale lui Arkin – actorul pe care-l stiti din zeci de filme (mai recent Argo, Little Miss Sunshine)

***

voua ce carti v-au placut in 2012?
poate descopar noi povesti de citit:)

legends_of_the_fall_-1legends of the fall

legends of the fall

printre cadourile de Craciun am primit si filmul Legends of the fall

“l-am vazut cind eram pustoaica”, am ris. “nu-mi mai aduc aminte daca atunci mi-a placut brad pitt, dar acum clar nu-mi place”

“nu-i nimic, te mai uiti o data la el”

“ma mai uit, sigur. dar de ce?”

“poate inveti ceva din el”

“ce?”

nu mi s-a spus ce…

m-am uitat. n-am avut rabdare pina la sfirsit (cit sa-l vezi pe Brad Pitt alergind cu calul prin niste peisaje frumoase?! da, bine, stiu ca filmul nu e doar cu/despre asta, dar are 2!!!! ore ), am mai dat pe repede inainte si-am abandonat cu totul cind moare EA.

acum nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din el… daca banuiti, please help… nu ma mai uit inca o data la el, nici sa ma impusti.

tre sa vad niste filme cu criminali, niste action, ca m-am saturat de printzesit …

3939
sleuth_lsleuth – de vazut :)

sleuth – de vazut :)

prima data am vazut filmul asta in cinematograful de la MTR, cred ca era parte dintr-o editie Anonimul, in sectiunea actori regizori…

mi-am adus aminte de el astazi, cind faceam curat in Ipod. am intreaga lui coloana sonora care e geniala.

daca nu l-ati vazut, va rog. e o demonstratie minunata cum 2 actori (michael caine si jude law), un director de imagine si un regizor genial pot sa te tina cu sufletul la gura timp de o ora si jumatate. desigur, cu o poveste buna (harold pinter e autorul povestii care a fost mai intii o piesa de teatru.)

1892
A-Separation-Wallpaper-01A separation – mi-nu-nat

A separation – mi-nu-nat

nimic nu se compara cu un film pe care-l vezi simbata dimineata, in mijlocul patului, cu cafea fierbinte si placinta de mere calda alaturi.

tocmai am terminat de vazut A Separation, cistigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain de anul trecut.

stiu ca l-am vazut tirziu, nu mi-am facut curaj pentru el gindindu-ma ca o sa ma incarc negativ cu drama unei familii aflate in divort.
asa era prezentat filmul, dar nu despre asta e vorba;

daca nu l-ati vazut, cautati-l. e o poveste despre nuantele de gri ale adevarului, despre micile compromisuri pe care le faci chiar si cind ai un sistem solid de valori. e despre cum, dupa ce ti-ai invatat copilul sa fie bun, curajos si corect, il vezi ca minte ca sa-ti fie tie bine. si nu mai poti sa-i spui nimic.

nu e atit de dramatic pe cit imi imaginam (credeam ca ma va durea stomacul dupa ce-l vad), dar e un film care spune asa de multe despre viata pe care ne-o dorim corecta, dar care nu poate fi asa; pentru ca, pur si simplu, nu exista doar bine si rau.

acum caut adresa de mail a regizorului Asghar Farhadi (care e si scenarist) ca sa-i multumesc pentru filmul asta. sa-i fac o bucurie, dintr-un capat de lume opusa lumii lui, cum mi-a facut el mie in aceasta dimineata.

sa vedeti filmul. va rog.

2422
Poster oficial Dupa dealuriDupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Dupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Iată cele 9 filme finaliste la Oscarul pt film strain 2013, conform Variety :

  • Amour, Michael Haneke (Austria)
  • War Witch, Kim Nguyen (Canada)
  • No, Pablo Larraín (Chile)
  • A Royal Affair, Nikolaj Arcel (Danemarca)
  • The Intouchables, Olivier Nakache si Eric Toledano (Franta)
  • The Deep, Baltasar Kormákur (Islanda)
  • Kon-Tiki, Joachim Rønning si Espen Sandberg (Norvegia)
  • După dealuri, de Cristian Mungiu (Romania)
  • Sister, Ursula Meier (Elvetia)

astea-s filmele din care se vor alege cele 5 nominalizate. e cea mai mare performanta la Oscar pentru un film romanesc. pe 10 ianuarie aflam nominalizatii, dar chiar si mentionarea in aceasta lista de 9 (din 71 de filme eligibile) inseamna IMENS!

 

Bravo Cristian Mungiu. astazi ar fi trebuit sa inceapa jurnalele de stiri cu vestea asta!

1564
poster_placiTrei expozitii de iarna

Trei expozitii de iarna


text de Noemi Revnic

Pentru cei care isi vor petrece urmatoarele zile in Bucuresti, ii invit sa admire trei expozitii care se asorteaza perfect cu aceasta perioada a anului.

Pe prima am vazut-o chiar aseara, la vernisaj si este vorba despre un proiect extrem de cool, de care am aflat de la talentata Andreea Macri, care este unul dintre artistii expozanti. „Ne PLACA ce faci” inseamna o serie de placi de skateboard customizate de 70 de creativi din Romania, personaje de care ati auzit cu siguranta, care au realizat adevarate „pieces of art” din aceste accesorii indispensabile iubitorilor sporturilor de iarna. Initiatorii sunt Ollie Gang Shop și burn, sub palaria “Creativity is the voice of your soul”. Merita sa mergeti la Club Modern din Strada Mihai Eminescu 127 ca sa admirati placile super cool si care odata vandute, toti banii vor fi donati unor copii ce au nevoie de ajutor. Mi-a placut mult placa cea calatoare, cu bilete de check-in, a Andreei Macri, la fel si o placa animal print (realizata de un make up artist, va las sa ii aflati singuri numele). Alti artisti implicati in proiect sunt Andi Moisescu, fotograful Alex Galmeanu, Dan Amariei de la Omul cu Sobolani, Smiley si echipa HaHaHa Production iar pe restul va las sa ii descoperiti singuri.

Cand mergeti la Carturesti dupa cadourile de Craciun, va recomand expozitia de la Cafe Verona, cu fotografiile realizate de Andreea Macri (The One & http://www.andreeamacri.com) in satul Tarlungeni de langa Brasov. Expozitia poate fi vizionata pana in 31 decembrie si este strans legata de un proiect drag mie si pentru care am lucrat acum multi ani (in perioada mea publicitara la Saatchi & Saatchi), pentru Asociatia OvidiuRo, infiintata de o mare doamna, Leslie Hawke.

Iar apoi mergeti la Muzeul Taranului Roman, la o noua serie din cadrul Muzeului Copilariei. De aceasta data este vorba despre „De-a Facerea Lumii. Jocuri si jucarii”, vernisata pana in 30 ianuarie in sala irina Nicolau. Mai multe detalii gasiti aici,

.
Va urez sarbatori frumoase si ne revedem intre Craciun si Revelion.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1618

filme de vazut la Apocalipsa :)

miine dimineata trebuie sa vorbesc la Europa FM despre filme pe care le-as recomanda sa le vada lumea inainte de apocalipsa.

daca aveti sugestii, lasati-le in comentarii

 

va multumesc:)

2529
robert-de-niroDe Niro invata box de la Stallone :)

De Niro invata box de la Stallone :)

Robert de Niro ia lectii de box de la Sylvester Stallone pentru un film in care vor juca amindoi si se vor intilni in ring.

ca sa aveti toate datele problemei: De Niro are 69 de ani, Stallone 66, amindoi au mai stat in ringul de box in filme.

noul film se va numi “Grudge Match” si va avea secvente cu cei doi in ring, intr-un meci de box, pe bune. De Niro s-a pregatit 6 luni cu un antrenor personal, iar in ultima luna a lucrat zilnic cu Stallone.

vor incepe sa lucreze la el imediat dupa Craciun.

mi se pare minunat ca la virsta asta, oamenii acestia mai fac sport si se iau foarte in serios cind e vorba de un rol care implica miscare.

***

altfel, de citeva saptamini tot vad partide de box pe net pentru ca incerc sa -mi fixez in minte miscarile, loviturile.

le-am invatat cum se numesc, am fost la lectii la Dinamo la domnul Dumitru Dorobantu, antrenorul care a scos multi campioni modiali si europeni, dar am nevoie de antrenament – vizual, desigur – ca sa le pot identifica in viteza unui meci.

(iata aici cum a fost la lectiile de box🙂 )

imi trebuie pentru un articol.

***

v-ati gindit vreodata ca o parte importanta din conversatia noastra urbana – mai ales discutiile care sunt in contradictoriu – poate fi pusa in limbaj de box? ca si noi, prin vorbe, executam eschive, riposte, invatam sa tinem garda sus si dam cite o directa sau cite un croseu?

am sa scriu curind despre asta:)

1707
To-The-Wonder-Ben-Affleck-Rachel-McAdams-Terrence-Malick-600x314noul Terrence Malick – to the wonder

noul Terrence Malick – to the wonder

sunt unii regizori care, nu stiu cum, dar nu dau nici un rateu cu filmele lor.

le fac rar, dupa legile lor nu ale hollywood-ului (uneori sunt intimidant de lungi), dar vorbesc cu finete despre o lume pe care cei mai multi dintre noi nu stim sa o verbalizam, desi o simtim.

 

unul dintre domnii astia e Terrence Malick. a facut Thin Red Line (unul dintre cele mai frumoase omagii aduse camaradeniei dintre soldati), dar si minunatia de Tree of life.

azi the guardian a facut public in premiera mondiala trailerul noului sau film To the wonder.

de data asta diseaca, barbateste, iubirea.

cu Ben Affleck, Olga Kurylenko, RachelMcAdams si Javier Bardem

uitati-va 2 min la filmuletul de mai jos. o sa vreti, ca si mine, sa vina filmul asta cit mai curind:)


2725

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!