Category : culturale

atelier de miscare corporala

atelier de mişcare corporală-Performing The Body, coordonat de coregraful Florin Fieroiu.
7 – 10 oct la Teatrul Ion Creanga

Atelierul este structurat pe 3 etape :

1) exerciţii de stimulare a creativităţii limbajului corporal
2) exerciţii de subordonare a acţiunilor unor reguli care nu sunt cunoscute dinainte
3) exerciţii de disociere a actului teatral în 3 roluri şi spaţii distincte: Generatorul, Dramaturgul şi Performerul:

Atelierul se adreasă tuturor actorilor interesaţi de a-şi redescoperi expresivitatea şi de a învăţa noi tehnici de comunicare non-verbală

Înscrierile se fac Secretariatul teatrului, Bd. Gheorghe Magheru nr 27, etaj 1,sector 1, Bucureşti , între orele 10 şi 15, pe baza unei cereri, până la data de 30 septembrie sau prin email : [email protected]

1421

citeva foto by radu afrim

radu afrim a fost la gala tinarului actor unde a fotografiat lebede:)

glumesc.
au cistigat in gala actritele care i-au placut si lui, agnes benedek si eliza tuturman. cronica lui delicioasa e pe facebook

altfel, s-a intors la braila unde mai are putin si are premiera cu o piesa – titlu provizoriu sufletul.puncte de vedere. e in plan sa fie premiera pe 29 sept, iar cu doua zile inainte, la piatra neamtz, e o alta premiera by afrim, herr paul.

pentru ca nu ne-am conversat de ceva vreme, am compensat in seara asta, in felul nostru, cu un schimb de fotografii: el a dat, eu am primit cu drag.

iata -o pe andreea gavriliu intr-o ipostaza care-mi aminteste de fata cu cercel de perla a lui j. vermeer

si o fotografie care-mi place mie f f tare

altfel, in octombrie monteaza la odeon, so it will be fun for us.

*
toate fotografiile by radu afrim
daca vreti sa stiti ce mai lucreaza/monteaza/ fotografiaza vizitati-i site-ul

1842

experienta intima: Leonard Cohen, Bucuresti, 2009

Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om.

Sergiu Celibidache

*

Un baietel blond, de 2-3 ani, fuge printre scaune si prinde viteza catre prima zona mai luminata de pe stadion. Un patrat pe pista de atletism, atins de un spot de lumina. Mama alearga si-l prinde cind el incepe sa danseze in spotul de lumina. Pe scena se cinta In my secret life.

Pe iarba, linga scaune, un domn leagana usor un carucior albastru. Un bebelus doarme linistit acolo. Nico, de linga mine, exclama “cred ca e singurul concert la care poti veni linistit si cu copiii”. Ascultam Waiting for the Miracle.

O doamna foarte in virsta, imbracata complet in alb, cu o atitudine care aminteste de Olga Tudorache, merge sprijinindu-se in baston pina in fatza scenei. Acolo se cinta: Halelluiah.

Senzatia clara, palpabila, ca notele muzicale sunt atit de bine asezate la locul lor incit vorbesc si ele ca niste versuri. Din nou gindul la vorbele lui Celibiache despre transcenderea emotiilor si despre faptul ca inregistrarea pierde o dimensiune a sunetului. Tower of Song

Smiley o invita pe Laura Cosoi la dans. Ea, imbracata cu o salopeta neagra cu spatele gol, face doua piruiete in timp ce se pregatesc sa iasa de pe gazon. Pleaca inaintea bis-ului, ca sa evite aglomeratia. Pe scena se cinta Take this Waltz.

Gindul pe care l-am avut si la concertul trecut ca va veni o vreme, probabil curind, cind ni se va spune ca a murit si fiecare isi va aduce aminte ceva legat de senzatiile pe care le-a experimentat direct in stomac, frontal, fara sa se poata apara. Cum mi s-a intimplat mie la concertul trecut cind ma dusesem sa nu-mi placa (“e pentru fetele suferinde, ce sa caut eu aici?!”) pina m-a lovit un cintec, nici macar nu stiu care e, si-am inceput sa pling fara voia mea.
Webb Sisters cinta If it Be Your Will si eu imi zic “daca asa am gindit si anul trecut si n-am auzit vestea trista, poate il vedem si la anul”

Si luna. Plina. Rotunda si din ce in ce mai aproape de scena. Pina la Halleluiah a fost in spatele nostru. A urcat ce-a urcat si de acolo, in timp ce se auzeau rind pe rind I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You , ne-a luat-o inainte. Era in fatza noastra.

Luna, in toata rotunjimea ei, fatza in fatza cu Cohen.

super foto de la concert la cristian radu pe blog. el a fost fotograful oficial al concertului

*
Cu toate ca mi-am promis ca n-o sa mai fac, la concertul asta am plins de doua ori. In ambele situatii lacrimile au avut legatura directa cu gesturile de pe scena, nu cu muzica sau versurile. Desi au fost conduse de ele.

3043

de ce / cum m-am distrat la/cu Madonna

la show

n-am stat la coada la bere, am luat in mai putin de 10 min, pentru ca n-am ales calea de acces dinspre Metrou Izvor care era evident ca va fi cea mai aglomerata.

am vzt scena mica si pe Madonna si mai mica (ce-i drept), dar am avt un ecran mare linga mine. am avt parte de un sunet perfect, inclusiv cind Madonna a mai iesit din portativ.

m-am bucurat de dansatorii ei. bunutzi rau.

am inhalat praf cit cuprinde, dar am fost atit de gisca incit initial am crezut ca ma deranjeaza lumea care fumeaza in jurul meu.

mi-a fost f f rusine cind publicul a huiduit. stiu ca gradul nostru de toleranta fata de tigani e spre zero, dar femeia aia tocmai despre asta spunea. ne-am mai spalat un pic rusinea ca am aplaudat la indemnul de toleranta fata de gay.

mi-a plct structura show-ului, cu momente destepte in care sa-si traga respiratia, cu o constructie in mesaje plecind de la calea accesibila – sexualitatea- ca sa ajunga la ce e greu de digerat – militantismul.

am ris foarte tare de o duduie – TUTA PERFECTA – care nu s-a miscat o ora, dar a inceput sa-si bitziie cerceii cu bile de lemn cu diametru de 10 cm, impreuna cu decolteul generos la momentul cintecului sirbesc pe care l-a identificat vesela “uite ca si ea stie manele”, drept si pt care a prins curaj si pina la sf a dansat in miscari de manele pe orice, suparata ca-i intrau tocurile de la saboti in smocurile de iarba de pe jos.

am fotografiat tocuri: simple, cu funditze, cu platforma. insotite de genti scumpe. (le postez curind)

m-am uitat cu drag la doamnele trecute de 50 de ani care dansau optzecist linga mine.

am zimbit la fetitele de 10 ani care au exclamat “uite danseaza ca andreea balan”

n-a fost nici pe departe cel mai tare show la care am fost, nu intra nici in top 10, dar m-am distrat pt ca m-am dus sa ma distrez. sa ma simt bine cu prietenii, sa rid, sa dansez, sa beau o bere si sa ma bucur de show.

dupa show
am ajuns acasa si-am citit pe twitter si pe bloguri cum oameni, care recunosteau ca NU si-au cumparat bilete, dar au vnt sa auda concertul din strada, sunt suparati ca “ nu s-a auzit bine si nici nu s-a vzt bine”. nu e funny?

am vzt la tv (stiri, A3) o duduie care a povestit o jumatate de ora cum a fost concertul si ce a simtit publicul, ce a gindit Madonna si de ce crede ca nu a fct bis, desi nu fusese la concert si habar nu avea ce zicea. stiu ca am putea spune ca era o relatare pe surse, pentru ca marturisea senina ca-si sunase prietenii sa-i spuna cum a fost, dar tot a fo halucinant si extrem de amuzant.

o precizare: am platit bilet si am stat ca majoritatea lumii, in multzime, in picioare.

later edit: experienta lui tibisor mereu surprinzator. ea se afla si la comment, dar este mult prea delicioasa ca sa nu stea aici

Buna Cristina,

Si eu m-am diXtrat aseara.
Am stat pe Gazon A, chiar la bara.
N-am avut pe nimeni in fata si s-a vazut / auzit FABULOUS!!!
Ca sa-ti dezvalui un secret… Andrew a fost la Izvor cu toti colegii lui de birou, de la 13:30, asa ca am intrat printre primii 100 de oameni.
Altfel eram in spate de tot, ca eu am ajuns la 17:30 acolo.

Sa-ti povestesc ce-am patit cu o duduca de langa noi.
Ooooooohohohohooooooooo…
Initial am crezut ca ma gaseste irezistibil, si vrea un copil cu mine… acolo!!! Altfel nu mi-am putut explica de ce avea picioarele incolacite de ale mele, si de ce ma pipaia din cand in cand pe rotunjimi.
I-am spus mai intai cu frumosul, sa-mi dea macar putin spatiu daca vrea ca relatia noastra sa aiba o sansa… sa putem sa trecem la un alt nivel.
Nu a inteles. A inceput sa ma calce… din 3 in 3 minute… incercand sa ajunga pe scena, sau chiar in spatele ei (cred).
Asa ca a trebuit sa-i adresez alte cuvinte, mai convingatoare.
Mi-a spus ca si ea a dat aceiasi bani pe bilet, si ca vrea sa fie in fata… I-am raspuns ca asta nu justifica relatia noastra – aproape sexuala, insa nu s-a lasat induplecata.

Mie mi-a placut concertul mult mai mult decat cel de anul trecut, de la Vienna. Mi s-a parut ca a performat mai bine aici.
Cu toate astea, cred ca omuletii care au dat banii pe bilet, ar fi putut fi mai “alive”.

Madonna ne arata cum suntem ca natie

Da, Madonna ne arata cum suntem ca natie, desi nu cred ca si-a propus asta.
Dar noi, fata in fata cu un star pe care nu l-am mai vzt vreodata, ne aratam in toata splendoarea.

Suntem provinciali.

Indiferent de locul unde ne-am nascut, ne comportam ca niste tarani. Suntem complexati de succesul femeii asteia, ii aducem osanale intrecindu-ne in superlative si ne plecam capul, asezindu-ne in genunchi.
In niciun alt oras unde a concertat Madonna pina acum in acest turneu, televiziunile n-au fct breaking news, elicopterele n-au urmarit din inalturi masinile trupei ei aflate in trafic, iar viceprimarii nu s-au prezentat la stiri ca sa vbsca despre cintareata “ e o mare diva nu ati auzit ce cuvinte la superlative s-au rostit in ultimele zile?!”

Supremul in stadiul nostru de maimutza scoasa la plimbare e reactia unor distinsi bucuresteni care astazi s-au inghesuit sa se pozeze cu scena unde va cinta Madonna.
Care scena nu e la fel de mare ca aia de la Rolling Stones, dar…


Nu stim meserie

Despre jurnalisti vorbesc. Suntem la stadiul in care dam stiri despre ce flori si ce perdele a solicitat artistul in raidul tehnic. Daca am fi progresat un pic, am fi aflat ca aceste solicitari nu sunt fitze, ci o cautare a confortului pe care ti-l da familiaritatea.
Cind esti in turneu de citeva luni bune, cind in fiecare zi esti in alta camera de hotel, ajungi ca atunci cind te trezesti dimineata sa nu mai stii de unde se aprinde lumina in camera si nici in ce oras esti. Iar in culise, pe teritoriul unde trebuie sa performezi, ai nevoie de confort si familiaritate. Ca te fericeste un prosop alb din bumbac sau un trandafir, un aparat de sport sau o canapea neagra, asta e. Fiecare artist cu intimitatea si confortul lui.

Si un gind extra, pe care n-o sa-l digere multa lume:

Daca ne uitam la calea pe care a ales-o/parcurs-o Madonna ca sa devina celebra si aruncam un ochi si la noi in pravalie, vom vedea ca gasim asemanari. Mai intii o bresa de atentie cu scandaluri si controverse (daca se poate si sexuale), mai apoi – daca te tin curelele – adaugare de credibilitate peste notorietate.
Asta au incercat sa faca si Elena Udrea, si Elena Basescu. Au crescut in notorietate pe scandaluri, iar acum incearca sa –si cladeasca credibilitatea.

Doar ca si croitoreasa din colt, si Chanel croiau cite o rochie. Fiecare o executa insa dupa talent.

Ne vdm diseara la concert,pun pariu ca o sa vdm o colectie generoasa de tocuri si cocuri. daca le vedeti, fotografiati-le pt mine🙂

curs de scenaristica pt incepatori

daca vreti sa deveniti scriitori, daca vreti sa scrieti la reviste altceva decit texte in care sa va dati cu presupusul simtindu-va editorialisti, tre sa invatati tot timpul lucruri.

uite unul dintre ele; care va poate ajuta sa vedeti un subiect din alta perspectiva si va poate dezvolta noi aptitudini/tehnici de scris

*

Asociatia Culturala Control N organizeaza in perioada 15 septembrie – 3 noiembrie 2009 a treia sesiune a workshopului de scenaristica First Draft.

Cursul se adreseaza amatorilor si incepatorilor in domeniul scenaristicii de film si prezinta in detaliu elementele de baza in scrierea unui scenariu de scurt metraj – premisa, personaje, conflict, structura dramaturgica, dialog etc., precum si elemente de formatare si limbaj specifice scenaristicii de film.

Cursul este interactiv, fiecare dintre participanti putand sa aiba in portofoliu, la finalul celor 8 saptamani, un prim scenariu de scurt metraj. Fiecare curs dureaza doua ore si este compus din discutii si vizionari de filme.

Cursul este sustinut de Ana Agopian (scenarist de film si televiziune) si Iulia Rugina (regizor de film). Primele doua sesiuni s-au desfasurat cu sprijinul Fundatiei Calea Victoriei in prima jumatate a anului.

Cea de-a treia sesiune va avea loc in parteneriat cu Libraria Carturesti, incepand cu 15 septembrie ora 19, in fiecare marti, timp de 8 saptamani la sediul Librariei Carturesti din strada Arthur Verona nr. 13-15, Bucuresti.

Numarul maxim de participanti la curs este de 15. Nu exista limita de varsta. Taxa de participare este de 500 de ron, respectiv 400 de ron (pentru elevi si studenti).

Cei interesati se pot inscrie la adresa [email protected] pana in data de cel tarziu 5 septembrie, in limita locurilor disponibile. Taxa de participare se va achita la sediul librariei Carturesti in data de 10 septembrie.

Mai multe informatii se pot afla pe site-ul www.controln.ro sau la numarul de telefon 0721261736.

1540

Along the Enchanted Way: A Romanian Story

britanicul William Blacker si-a propus sa exploreze tarile fost comuniste din estul europei.
a ajuns si in romania, prin moldova, unde a revenit de-alungul a citiva ani.

dupa cum scrie spectator.co.uk pare ca de data asta nu ne -am fct de ris, caci Blacker a scris o carte – Along the Enchanted Way: A Romanian Story- in care ne prezinta frumos si emotionant.

In the village of Breb, Blacker was directed to the house of Mihai and Maria, an elderly couple who, having no children of their own, ‘might have room for me to stay’. He stayed for several years, on and off. While his gentle, self-deprecating tone reveals that he never presumes himself to be anything but a foreigner in their midst, his love for the people and the environment is so evident that one can see why he was accepted. Wishing to join the villagers scything the meadow, he goes to market, where someone helps him choose a scythe blade. Back in the village, a man measures him, ‘noting especially the distance between the ground and the tip of my chin’, and then makes a handle for him from ‘curved pieces of plum wood … selected and cut from the tree the year before.’ There are marvellous descriptions of going courting with ‘the lads’, which Mihai urges him to do, of going to church and to the fair on a hillside with the snow-capped Carpathians in the distance. It is a medieval society which makes its own clothes, grows its food, follows the seasons and operates according to traditions developed over 2,000 years. But, delightful and impressive as Blacker finds it, he is close enough to resist sentimentality.

via mr P

1744

culise despre Jeremy Irons si Festivalul de teatru de la Alexandria

iata detalii de culise de la ceva ce ar trebui sa fie printre primele stiri la jurnale diseara: Jeremy Irons le vorbeste unor copii din Alexandria incurajindu–i cu festivalul lor de teatru.

cum s-a ajuns aici?

Angela Gheorghiu – un nou sustinator al festivalului in acest an – era la New York unde Jeremy Irons juca pe Broadway. a vorbit cu el, i-a povestit cit de minunati sunt copiii si i-a propus sa le trimita un mesaj.

mesajul pe care sper sa-l vedeti diseara si la stiri a fost inregistrat in pauza spectacolului lui Jeremy Irons, in teatru. a iesit mai mult de un mesaj, e o marturisire emotionanta si personala despre efortul pe care-l fac actorii ca sa invete toata viata meserie.

cotidianul a pus deja filmuletul pe site-ul lor asa ca il puteti vedea aici

*
cind am citit ce am scris dintr-o suflare, mi-am adus aminte de gindul meu de la conf de presa “de ce si ei, si toata lumea, se gindeste la andreea si la alex ca la niste copii. e adevarat ca au putin peste 18 ani, dar sunt MARI.”

1436

citeva birfe – Festivalul de teatru de la Alexandria

pentru mine orice intilnire cu andreea bortun si alexandru ion e ca o gura de energie pozitiva.

i-am vzt azi din nou la conferinta festivalului national de teatru tinar, festivalul minune (in cel mai pur sens al cuvintului) si o sa am un zimbet cald pentru toata ziua.

s-au lasat greu convinsi sa spuna ca au batut din usa in usa la toti oamenii cu bani din alexandria ca sa stringa mai putin de jumatate din bugetul festivalului de anul trecut . culmea e ca fac festivalul chiar si cu banii astia putini, au sufletelele asa de pline incit pe durata evenimentului cred ca sunt in stare sa se hraneasca si cu aer numa’ sa le iasa bine festivalul.
*

let’s have some fun cu un pic de birfe profesionale despre citiva dintre membrii juriului.

marius manole arata brici. cind povestea despre energiile care se aduna in jurul acestui festival, pun pariu ca se gindea la energiile pe care le-a simtit si trait in atelierul lui andrei serban de la horezu.
inainte de conferinta de presa mi-a pove – pe fastforward – ca, la atelierele lui AS, erau impartiti in grupe si aveau cite doua zile sa faca o piesa, cu decor, cu miscare, cu tot.
“de ce dracu lucram noi 6 luni la o piesa in bucuresti?” se intreba mirat cind povestea despre lucrurile frumoase pe care le-a simtit/fct acolo.

arata chiar bine, odihnit, relaxat. mi-e tare drag de el, e poate unul dintre cei mai constinciosi si mai workalcoolici dintre actorii pe care-i cunosc.

*
mihaela michailov tocmai ce s-a intors de la o bursa la londra. era si ea zen dupa experienta londoneza unde a vzt-o si pe anamaria marinca in 4:48 Psychosis, piesa laudata cu super cronici in ziarele britanice.
“singura, nemiscindu-se deloc din loc, doar mutindu-si privirea si gesticulind cu miinile, m-a tinut acolo 70 de minute de text”
cine stie textele lui sarah kane (doamna cu replica pe care eu o iubesc profund “daca nu simti, n-are niciun rost”, Purificare), stie ca e f f greu sa faci asta.

*
cea mai simpa faza a fost ca a vnt bumbutz la conferinta de presa. stia povestea cu jeremy irons care ii sustine pe copiii astia simpatici, ii stie si pe andreea si pe alexandru pt ca i-a fotografiat pentru tabu, dar nici eu nu ma asteptam sa vina. cel putin aseara pe la 9 juma cind am plecat de la un meeting la care era si el, habar nu aveam ca vine.

*
nice people (si la masa vorbitorilor, si in sala), nice energii.
vinerea ailalta ma gindesc sa merg la alexandria pt ca e ziua cea mai hot a festivalului (care se desfasoara intre 15 si 22 august)

1629

Jeremy Irons stie de orasul meu natal, Alexandria

sunt happy. nu e vorba de alexandria din egipt ci de oraselul ala mic, fara teatru si fara cinematograf, cu 40.000 de locuitori din sudul tarii.

ca de obicei cei care fac cea mai frumoasa publicitate acelui oras, cei care dau aripi oamenilor care au cumva legatura cu orasul ala or ii intilnesc, sunt andreea bortun si alexandru ion, de la IDEO Ideis, initiatorii Festivalului de teatru tinar.

mor de dragul lor si daca ma mai duc in juriul la Gala Oameni pentru Oameni si anul acesta, ii premiem din nou:)

care-i treaba cu Jeremy Irons si ce tare e conectat el cu Festivalul de teatru de la Alexandria aflati miine la conferinta de presa de la Carturesti, ora 11.00.
n vdm acolo:)

1926

Sharon Stone topless pe coperta Paris Match

ok, sunt multe trucuri folosite in aceasta fotografie (pozitia bratelor care ridica sinii, unghiul de fotografiere care alungeste picioarele, ceva photoshop), dar sharon stone arata incredibil pentru cei 51!!! de ani din buletin.

1766

Festivalul Anonimul 2009 – 4 dintre lung metrajele din concurs

astea sunt filmele care mi-au atras mie atentia; ultimul e preferatul meu- o poveste despre inocenta.
(in cazul in care nu ajungeti la Anonimul care incepe luni, sa stiti ce sa cautati sa vedeti:) )

199 RECETAS PARA SER FELIZ/ 199 TIPS TO BE HAPPY in regia lui Andrés Waissbluth, Chile
Premiul Juriului, Festivalul de Film Valdivia, 2008
Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2009

STELLA in regia lui Sylvie Verheyde, Franta
Nominalizare Cel mai bun actor in rol secundar pentru Benjamin Biolay, Premiile César 2009
Cel mai bun scenariu, Festivalul International de Film de la Flanders, 2008

UNA SEMANA SOLOS/ A WEEK ALONE in regia Celinei Murga, Argentina
Cel mai bun regizor, Festivalul International de Film de la Salonic 2008
(Celina Murga a castigat Premiul pentru cea mai buna regie la prima editie a Festivalului de film ANONIMUL, 2004 cu filmul Ana y los otros/ Ana si ceilalti)

TREELESS MOUNTAIN in regia lui So-Yong Kim, Coreea de Sud
Premiul Netpac, Festivalul International de Film de la Pusan, 2008
Premiul Juriului Ecumenic, Forum – Berlinale 2009

1332

Politist Adjectiv pe drumul catre Oscar

Filmul lui Corneliu Porumboiu, Politist Adjectiv a fost desemnat de CNC sa reprezinte Romania in selectia pentru Oscar.

Ar fi una din cele mai frumoase intimplari, daca filmul ar ajunge intre nominalizati. Pina atunci e cale lunga: trebuie sa ruleze 7 zile in LA intr-un anume cinematograf, sa intre pe un short list, sa fie votat de membrii Academiei.

Uneori calatoria e la fel de importanta ca si destinatia, alteori e mai important punctul terminus, dar, poate vine in sfirsit si o nominalizare la Oscar pt Romania.

A.-M.O.: Revenind la Poliţist, adjectiv: cum împaci părerea tatălui tău despre film cu cea a unor critici profesionişti de la Cannes? Sînt lumi diferite.
C.P.: Foarte diferite. Filmul i-a plăcut mult tatei. Mi-a spus lucruri interesante, fine şi bine punctate. Uite, a spus, stai cu un personaj, îl urmăreşti şi îl vezi atîta timp şi la final îţi dai seama că totul a fost pentru nimic. Pe de altă parte, sînt conştient că fac cinema pentru un public care consumă genul ăsta de cinema. Nu fac mainstream şi nu mă aştept ca omul să intre în sală şi la urmă să întrebe: “Ce-ai făcut tu acolo? Că am adormit…”

dintr-un interviu pt Dilema, cu Corneliu Porumboiu fct de AnaMaria Onisei

1270

putin sex cu Tom Ford – A single man


Minunatul Tom Ford s-a apucat de regie si se duce la festivalul de la Venetia cu filmul lui de debut A single man.
*
“I hate talking about sex. Thing is, people look much better naked. They’re all the same colour and they can’t screw up. You see someone at the gym and they look great. Then they put on their clothes.” a declarat domnu’ Ford care stie f bine cum e cu hainele ca de aia e designer, dar il inteleg perfect cind ma uit ce figuratie are in film:)
*
altfel, in rolurile principale sunt Julianne Moore si Colin Firth.
Firth e, in film, un profesor gay caruia ii moare partenerul si trebuie sa faca fatza rutinei omului singur, Moore e prietena profesorului.
*
Tom Ford o sa se intilneasca cu Bobby Paunescu si Monica (Barla)dean(u), care au in festival pelicula Francesca.

***
Later edit: la citeva minute dupa ce am pus pe twitter link la acest post, am primit pe mail mesajul de mai jos si am exclamat: wtf??

Hi, cristina bazavan.
Tom Ford (TomFordSale) is now following your tweets on Twitter.

A little information about Tom Ford:
(…)
You may follow Tom Ford as well by clicking on the “follow” button on their profile.You may also block Tom Ford if you don’t want them to follow you.

1846

concurs Un Ipod pt o carte – via Humanitas

Concurs LibHumanitas: Face a Book / Confruntă-te cu o carte
Perioada: 28 iulie 2009 – 15 septembrie 2009

Participă, în perioada 28 iulie 2009 – 15 septembrie 2009, la concursul “Face a Book / Confruntă-te cu o carte” şi scrie o recenzie despre orice produs de pe site-ul www.libhumanitas.ro. Se premiază cea mai bună recenzie postată pe site-ul nostru şi cea mai bună recenzie scrisă pe blogul propriu cu câte un iPod nano, la pachet cu 3 audiobook-uri în format mp3 (recenzia de pe blogul personal trebuie anunţată la adresa [email protected], iar participantul are obligaţia de a posta coperta cărţii recenzate şi un link către pagina că rţii de pe site-ul nostru).

Se acordă 20 de premii constând în audiobook-uri în format mp3 la alegere pentru cele mai multe şi interesante comentarii postate pe www.libhumanitas.ro.
Succes!

2115

coperta noului album madonna

un best of, care va include „Everybody”, „Express Yourself”, „Vogue” si „4 minutes”.

Celebration va fi pe piata de pe 3 august.

coperta e desenata de Mr. Brainwash:)

1917

carla bruni in concert la NY 2009

mmmmm

carla bruni cu dave stewart cover dupa bob dylan la niversarea lui nelson mandela… si cu un domn sarkozy iesindu-i dragostea prin ochi.

cred si eu cu o asemenea “prima doamna”

1999

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!