Category : culturale

concertul Mika – super tare

f f f tare concertul Mika de la Orange Summer Party.

stiti bucuria copiilor cind fac lucruri care le plac f mult? zimbetul ala incremenit pe fatza?
asta a fost Mika: un copil care s-a jucat in fata a 10.000 de oameni, constient de cit de important e ca acei oameni sa-l inteleaga.

a vorbit in romaneste la fiecare moment important, a “dat din casa” (doar in mexico si in romania au putut veni prietenii lui la concert; aici au vnt pt ca e distanta mica fata de londra si era primul concert pe plaja din cariera lui), a cintat de a rupt si si-a dozat bis-urile in asa fel incit sa lase impresia ca a iesit din play list si a cintat mai mult, de dragul publicului.

multi multi prieteni la concert si foarte multe vedete. inclusiv elena basescu ai carei bodyguarzi au mutat niste prieteni de la masa ca sa-i faca ei loc:)

miine aflam cine sunt prietenii artistului care au vnt in romania si cum s-au distrat pe aici:)

1420

Backstage Cranberries la Bucuresti

Pina ieri n-am mai fost in backstage la zone arena, desi am bifat multe backstage-uri la concertele de la noi.

Andreea Andreescu de la Events mi-a facut turul culiselor, aseara inainte de inceperea concertului Cranberries.

Din spate, scena aia mare e si mai mare. 500 mp inseamna mult si pe hirtie, dar in realitate, din spatele scenei pare ca nu vezi pe nimeni din public. Mai tirziu , in concert, m-am prins ca artistii vad in detaliu lucruri: Dolores a remarcat-o pe cea mai tinara spectatoare, o fetita de 3 ani si i-a daruit colierul ei negru.

(fetita aceea a fost remarcata de organizatori inca de la intrare, cind li s-a atras atentia parintilor ca va trebui tinuta in brate, pentru siguranta ei. Tatal a raspuns: “Stim, pentru ea am venit. Are 3 ani si stie toate cintecele cranberries.)

In spate, se vorbeste in soapta in unele zone. Ca in perimetrul considerant living – sau loc de masa pentru artisti – o masa lunga cu mai mult de 12 scaune, citeva canapele de la ikea, albe, frigidere, usi catre cabine. Plus niste paravane negre un pic transparente care marcau “pe aici nu e voie”.

Ca sa va faceti o idée, in caz ca nu ajungeti vreodata in backstage, lucrurile sunt aranjate cam asa:

– cum te uiti la scena, de pe teren, in partea stinga sunt cabinele, locul de masa, birourile echipei de productie. In centru sunt camioanele cu marfa, iar undeva in lateral sunt niste mese lungi de lemn cu bancute tot de lemn unde se odihnesc cei din echipa tehnica.

Toate cabinele au toaleta, plus un dus separat. Inclusiv cele care sunt folosite drept birouri pentru echipa de productie. Si… peste tot e internet☺

Cite ceva din culisele concertului Cranberries care a fost – pentru toata lumea – o mi-nu-na-ti-e.

Trupa a ajuns in Romania de duminica seara. Luni s-au plimbat pe Lipscani si le- aplacut f mult Bucurestiul.
Baietii s-au plimbat, distrat mai mult decit Dolores, ba chiar au acceptat sa mearga pe la radiouri sa dea interviuri. (au fct-o in ziua concertului, au mers la Guerrilla)

Dolores a avut un program special si toata lumea a avut grija sa o protejeze.
In urma cu citeva saptamini, Dolores a suferit o complicata interventie la corzile vocale si se afla in perioada de recuperari. Din aceasta cauza, in unele zile, performantele ei vocale nu sunt la nivelul la care isi doreste; asa ca – daca nu e ziua norocoasa – anuleaza concertul.

Pe perioada cit a stat in Bucuresti, Dolores a vorbit extrem de putin pentru a-si proteja corzile vocale. Pe scena a fost magnifica si niciun spectator n-a stiut cit effort si cite sacrificii au fost in zilele din urma.

Noi am vazut doar bucuria ei de a cinta si cit de bine stia sa antreneze publicul.
A cintat demential si, dupa bis, in timp ce baietii au mai ramas in backstage pentru relaxare, ea s-a suit in masina care trebuia sa o duca la hotel, cum a coborit scarile scenei.
Urmeaza un concert la Instabul si trebuie si acolo sa dea tot ce-i mai bun.

***
Azi am avut un sigur regret legat de concertul asta. am vazut ceva in comunicatul de presa si am exclamat “Eu de ce nu am stiu de asta???”

Berea Redd’s, partener al concertului, a incantat publicul feminin cu surprize “Too Tasty For Men”: evantaie colorate, posibilitatea de a vedea concertul de “la inaltime”, pe durata unei piese, pe umerii baietilor din echipa Redd’s si, desigur, bere fresh cu aroma naturala de lamaie.

Io n-am intilnit niciun baiat Redd’s. mrrrrrrrr

smiley & next generation pop symphony

desi e veche de aproape 1 an, aceasta inregistrare face azi ocolul twitterului plecata de la diana stoleru. fara sa isi fi propus, diana face o demonstratie exemplara, din perspectiva publicului, a ceea ce povesteam aici

ador in clip, cum danseaza pe scaun instrumentistii care in conditii de muzica simfonica ar fi sobri si impunatori. sa speram ca primaria capitalei mai face si anul acesta un asemenea spectacol pentru ca si eu, ca toti cei care vad acum inregistrarea, regret ca nu am fost acolo.

2284

de ce nu am pus-o pe coperta revistei pe Madalina Manole?

Zilele astea m-au chemat si RTV si A3 sa comentez de ce Madalina Manole nu mai era difuzata la radio si tv, de ce nu am pus-o pe coperta revistei.
Am spus-o clar si raspicat, dar simt nevoia sa punctez aici ca sa ramina.

Radio

Madalina Manole era difuzata. De Radio Romania Actualitati, statia care are in format muzica pe care ea o compunea.
Acolo sunt ascultatorii care sunt interesati de acest gen de muzica.
Conform targeturilor statiilor radio din Romania, MM ar mai fi putut fi difuzata – dar nu la fel de des si mai mult cu piesele vechi – la Magic FM, Gold FM si Romantic FM. (plus National FM care are in play list numai muzica romaneasca)

Ca aceste statii nu au audienta la care ea (si cintaretii din aceeasi zona) si-a dorit-o, asta e cu totul alta discutie. Toate celelalte statii au formate comerciale axate pe un public pina in 35 de ani. In play listul acestor statii sunt cintecele pe care lumea doreste sa si le puna in IPod. (citi oameni din Romania au in IPod melodiile noi ale Madalinei Manole, ale lui Adrian Enache sau Adrian Daminescu?)

Print
Pentru publicul caruia i se adresau creatiile ei, in presa scrisa putea obtine coperte de la Formula AS, Femeia, Flacara. Iar in divizia glossy – cel mult Tango care vizeaza un public mai batrior. (de altfel cind Alice Nastase conducea Tabu si realiza o revista asemanatoare cu Tango, a avut-o pe coperta si pe MM).

Pentru ca avem o cultura media (si de producator, si de consumator) de doar 20 de ani, nu avem toate nisele de public acoperite in presa scrisa.

In Romania nu exista o revista glossy up market pentru publicul de peste 40 de ani.
Si nici nu e timpul sa apara pentru ca cei care au 45-50 de ani nu au in obisnuinta sa citeasca reviste glossy, nu exista produse targetate special pentru ei (deci nici publicitate) si- cel mai important – in Romania sunt categoria cea mai defavorizata financiar.
Va trebui sa treaca inca 20 de ani pentru ca actualul public al revistelor 25-35 ysl sa ajunga la 45-55 cu obiceiurile de consum de acum si cu un venit mai mare decit cel al parintilor lor. Ma rog, intre timp cred ca printul nu va mai exista (de unde o concluzie rapida ar fi ca vor trebui sa apara site-uri si pt public “matur”)

Daca am fi avut background-ul francezilor sau americanilor, cu toate nisele acoperite cu publicatii, o artista ca MM si-ar fi gasit publicatia unde sa se exprime. (categoric una 40+)

TV
Acelasi comportament de consumator este urmarit si la statiile tv: ce face si ce e de interes pentru publicul intre 25-35 de ani, pentru ca in acest target sunt oamenii care dispun de cei mai multi bani, prin urmare sunt de interes pentru advertiseri.
Din acelasi motiv (un background foarte tinar de televiziune privata) nu avem foarte multe canale de televiziune care sa vizeze publicul peste 40 de ani. (poate Acasa tv, Romantica – din zona televiziunilor private, plus TVR-ul). Dar din nou – cu exceptia Acasa tv- celelalte televiziuni nu au audienta la care rivnesc artistii maturi. (dar, pentru ca producatorii de tv stiu ce au de fct, artisti ca MM se regasesc si la Acasa Tv si la TVR. Romantica nu mai are productie proprie, din cite stiu)

Artistii maturi vs cei tineri

E foarte usor ca “batrinii” sa dea vina pe “tzitze, craci si cururi” ca sa justifice de ce ei nu mai apar la tv sau la radio/reviste.
Din pacate e o idée falsa: in ultimii 5 ani (grosso modo) cele mai difuzate cintece in Romania apartin urmatorilor artisti Loredana, Directia 5, Stefan Banica Jr, Holograf, CRBL, Smiley.

Nici argumentul cu “adevaratele valori care umpleau stadioane in anii 80-90 “ nu tine.
Nu mai e acelasi context al consumului: in anii 80, in lipsa accesului la informatiile din categoria divertisment – ceea ce aveam in materie de muzica, film, teatru etc era acceptat ca unica unitate de masura si evaluare.
In lipsa oricaror altor concerte/show-uri, spectacolele pe stadioane era unica distractie asa ca accesul publicul in numar mare avea alte motivatii.

Astazi, piata divertismentului s-a diversificat si nisat; nu doar in Romania ci peste tot in lume. Si la nivel international, artistii sunt toti mai nisati iar nume care umpleau stadioane, astazi cinta in sali. Cei care cintau in sali, astazi incearca clublurile sau petrecerile private.
Promovarea nu se mai face pe stadion decit in cazul trupelor “legendare”, pentru ca nu mai este cost effective. Astazi show-urile pe stadion nu mai sunt shushe ca in anii 80, sunt adevarate spectacole de sunet/lumini/coregrafie si costa foarte mult.

la noi, indiferent de ce scuza/acuza s-ar rosti, televiziunile/radiourile si presa glossy se comporta la fel ca la nivel internaional cind e vorba de alegerea artistilor pe care ii promoveaza. Artistii de dinainte de anii 80 sunt promovati – in locurile unde se regaseste publicul care e interesat de ceea ce faceau ei atunci.

Si nu, nu suntem un popor de manelisti.
Si asta e o scuza ca sa nu ne uitam mai bine in “ograda noastra”.
Toti artistii maturi au ramas incremeniti in proiectele lor muzicale si comunicationale din anii 80.

Au aceiasi manageri de turnee care le organizeaza aceleasi shushe pe litoral – si dupa ce am vazut Rolling Stone sau Aerosmith in concert, de ce as merge la o astfel de shusha daca am 30 de ani?

Au comunicarea cu publicul aproape inexistenta. In epoca emailurilor se asteapta sa primeasca scrisori timbrate. Artistii maturi daca au o cit de mica activitate online e o minune, oricum nu sunt updatate zilnic site-urile lor, nu sunt dinamice paginile personale, nu sunt “actuale”.

Lucreaza cu aceiasi compozitori din anii 80 si cu aceiasi producatori.
Cu exceptiile mentionate mai sus, plus VH2 si Iris, nu stiu trupe cu artisti maturi care au incercat si reusit sa se “reinventeze”.

Sigur ca e schizoid si al dracului de greu ca mintea ta (si trupul) sa inainteze in virsta, dar sa trebuiasca sa fii conectat la actual & tinerime si, mai mult, sa creezi pentru ei. Dar asa e in meseria asta cu muzica.
Iti iese si place publicului, sistemul – asa precar cum e el – te ridica la suprafata si ai succesul la care rivnesti. Dar mingea e in terenul artistului. Ma rog, in capul si-n talentul lui.

*
Zilele astea i-am revazut (pt a treia oara fiecare) in concert pe Faithless si Pink Martini.
Maxi Jazz de la Faithless are 53 de ani. In concert a dominat si “dresat” publicul care i-a stat la virful degetului. Cu o seara inainte fusese intr-un club si cintase/mixase cu baietii de la Urma intr-un jam session.
Cam asa se tine spiritul tinar. Dar si asta e o lectie pe care o inveti intr-un mediu concurential cu vechime.

China Forbes de la Pink Martini e proaspata mamica, are 40 de ani si s-a mai ingrasat de la ultima vizita in Romania. Dar pe cuvint ca a cintat dumnezeieste, iar publicul era in urale. Poate o avea legatura cu faptul ca are ceva scoala (a terminat Harvard).

vama veche merge mai departe. (me) happy

am crescut in acelasi timp in care crestea si Vama veche.
si, desi pot intelege motivele care duc la destramarea unei trupe, in acest caz, mi se parea o aberatie maxima faptul ca Tudor Chirila nu mai putea sa cinte cintecele pe care le-a compus.

Vama Veche merge mai departe.
Membrii fostei trupe Vama veche au anuntat astazi ca au ajuns la un acord si pot cinta in concertele trupelor Vama si Trupa Veche cintecele compuse pe cind erau o familie, pina in 2006.
Ba chiar vor scoate un DVD cu cele mai misto cintece din concertele Vama Veche.

Nu stiu cine a fost inteleptul care i-a adus la aceeasi masa ca sa cada la pace, dar sunt happy.

Au fost o gasca misto (s-a intimplat sa-i vad si “pe dinauntru” in pregatirile concertelor pentru Europa FM) si, chiar daca relatia dintre ei s-a consumat, pentru ce au creat in anii in care au fost impreuna, trebuia sa fie asa cum e acum.

me happy.

1414
6981_iadul-este-amintirea-70femeia care as vrea sa fiu

femeia care as vrea sa fiu


Cind eram pustoaica si imi cautam repere in femeile de-care-“soi”-as-fi-vrut-sa-fiu, mi-am ales-o pe ea drept model.

Am vazut-o intr-un film si mi s-a parut cea mai frumoasa persoana din lume, cea mai rasata, cea mai eleganta. O femeie oximoron: fragila dar ferma, fina dar cu asperitati ascunse, cu inima pe tava fara sa o dea insa oricui.

Nu stiam sa verbalizez trasaturile astea atunci, dar ma fascina cu ochii ei albastri, cu chipul ei ireal si cu focul pe care – habar n-am cum – i-l simteam cum tremura pe dinauntru. A fost actrita revelatie de la sfirsitul anilor 80.

Am revazut-o aseara intr-o piesa de teatru, la 20 de ani distanta de la premiera filmului a carui secventa cu ea imbracata in alb stind in barca pe lac ma urmareste de atunci.

Aseara, la finalul piesei, pentru prima data de cind merg la teatru, am plins pe aplauze.
De la cap la coada.
O simteam cum tremura si plinge, cum se bucura ca joaca; era la doi pasi de mine si energia pe care o transmitea apasa pe ceva din interiorul meu, asa ca tisneau lacrimile.

La finalul piesei cind spectatorii ii dadeau flori, ii lua in brate cu totul, parca agatindu-se de ei, iar mie gestul mi s-a parut o frumoasa metafora.

Acum are aproape 50 de ani si daca e sa-mi iau un model despre cum vreau sa fiu cind o sa fiu mai mare, tot ca ea as vrea sa fiu.

Fina, filiforma, vibrinda pe dinauntru si cu o energie interioara cu care ar muta si muntii dintr-o privire. Si cu toate astea, incredibil de delicata, de calda. impacata cu sine si bucuroasa ca (RE)traieste cu pasiune bucuria de a juca un rol care sa-i impinga limitele emotionale dincolo de ce-si doreste orice om obisnuit.

Si cu aceeasi ochi albastri magici care poarta acum cu ei amintirea lucrurilor traite.

*
“Nu va suparati, cum o cheama pe actrita care a jucat-o pe Agnes?” m-a intrebat o doamna pe strada.

Eram la intersectia Batistei cu Calderon, iar teatrul Odeon unde se jucase piesa era la destul de mare distanta, asa ca intrebarea mi s-a parut stranie. (Poate a auzit dialogul nostru, m-am linistit in gind)

“Diana Gheorghian. Si noi am mers la piesa asta pentru ea”, am spus eu atingind femeia pe urmar, ca si cum mi-as fi confirmat ca exista.

“Incredibil a jucat. N-am mai vazut-o pina acum.”

“Da, e minunata. N-a fost in tara”, am adaugat sigura pe mine. Citeva minute mai tirziu, cautind pe internet, am descoperit ca a fost foarte in tara, dar ca n-au mai distribuit-o regizorii in roluri mari.

*

Ne despart 15 ani. Fix. Am descoperit aseara ca avem aceeasi zi de nastere.
Oare cind o sa fiu (mai) mare o sa pot sa fiu macar un pic ca ea?

*
Diana Gheorghian joaca la Teatrul Odeon in piesa Iadul este amintirea (fara puterea de a mai schimba ceva), un rol principal, greu si minunat, dupa foarte multi ani.

4 femei, nevoia de dragoste si mutatiile care apar in lipsa ei.
O piesa in regia Marianei Camarasan ( Cui ii e frica de Virginia Woolf, de la Act).

Cind se reia stagiunea in toamna, am sa va bat la cap sa mergeti sa o vedeti.

5443

cu dragoste pt cinema: 6 replici – 5 filme diferite

pentru ca tot ziceam putin mai devreme despre implicarea lui ridley scott in proiecte alternative cinema-ului, m-am gindit sa va arat ceva genial.:)

ridley scott asociates a creat 5 filmulete plecind de la aceleasi 6 replici.
o demonstratie ca “exista milioane de feluri prin care poate fi spusa o poveste”.
parte din campania philips ambilight.
proiectul se numeste parallel lines

what is that?
it’s a unicorne
never seen one up close before
beautiful
get away, get away
i’m sorry

5 filme diferite cu aceleasi dialoguri

exista si un concurs valabil pina la 8 august. daca va tin puterile, faceti un film cu aceleasi replici si aveti sansa sa va intilniti cu ridley scott. regulamentul si premiile aici.

1781

life in a day – super proiect al lui Ridley Scott

domnul Blade Runner, Gladiatorul, GI Jane sau, mai recentele, A Good Year si Robin Hood e din ce in ce mai prezent in new media.

noul lui proiect: life in a day

in urma cu 2 ani, scott a anuntat ca va face un film din fotografiile realizate cu un telefon sony ericsson:), acum vrea o continuare de la Alien in 3D.

1326

pt o simbata dimineata linistita

toata saptamina am ascultat Scala& Kolacny Brothers

*
in 1996, 2 frati belgieni – Kolacny – au pornit cu 18 fete un cor. fratele mai mare, Steven -pianist, a avut ideea de a prelucra aranjamentul unor cintece pop rock pentru orchestratie de cor, iar fratele mic, Stijn – dirijor- le-a instruit pe fete.

astazi Scala & Kolancy Brother concerteaza in lumea intreaga si au vindut milioane de albume.
corul are acum 200 de membre.

ce minunat ar fi sa-i vedem si la Bucuresti.

(via Mihai Stanescu)

just a perfect day

with or without u, cover dupa u2

enjoy the silence, cover dupa depeche mode

1359

…, inainte de toate (Mihaela Iancu)

Îţi aminteşti primul Crăciun în care le-am cumpărat noi lor cadouri? Cum pusesem pachetele dincolo de uşa de la camera în care ne stăteam şi ei au ieşit de trei ori afară, au văzut cadourile în prag, s-au speriat, au întors privirea miraţi şi au făcut pasul mare peste ele. Au intrat înapoi ruşinaţi şi fără să pomenească o vorbă. Cred că dacă nu le-aş fi zis până la urmă că sunt pentru ei, aşa cum credeau, nu ar fi îndrăznit să le atingă. Şi acum mă mai gândesc la tine, în curte, în Crăciunul ăla în care eu n-am fost, iar tata şi bunicul s-au certat atât de tare că parcă nu veniseră să omoare un porc, ci să se omoare între ei… Eu n-am fost acolo. Mai bine, nu? Da, o fi mai bine, dar am senzaţia că timpul ăsta pierdut ne costă pe toţi.

Mihaela Iancu pe Liternet.ro intr-o Scrisoare catre acasa, replica la filmul Felicia, inainte de toate.

absolut minunat textul. am plins de la prima pina la ultima litera.
si chiar asa “Din ce Dumnezeu o fi făcut neamul ăla al Feliciei că parcă nu se mai termină, parcă suntem toţi în el.”

1812

„Cele zece porunci” ale secolului XXI, după Irvine Welsh

„Cele zece porunci” ale secolului XXI, după Irvine Welsh

1 Lăsaţi cartierele să bubuie de petreceri. Îmi place propriul meu ipod, dar vreau să aflu ce ascultă ceilalţi şi vreau s-o aflu din stradă, nu online.

2 Nu lăsaţi pe nimeni să intre în biserică decât dacă a făcut sex de dimineaţă.

3 De fapt, hai să transformăm toate bisericile în discoteci.

4 Nu votaţi dacă partidul, sau candidatul, respectiv nu vă reprezintă.

5 Susţineţi clubul de fotbal „Hibernian” şi mergeţi în pelerinaj anual la ei acasă.

6 Aveţi încredere în Yogi.

7 Nu alegeţi niciodată pe cineva care are peste treizeci de ani într-o funcţie publică.

8 Trimiteţi obezii să muncească în agricultura Lumii a Treia pentru vreo două boluri de orez pe zi şi câteva legume.

9 Rebotezaţi locurile plictisitoare. De exemplu, Lacul Michigan – „Cel Mare”, ar putea să se cheme… Lacul „Cerânjeştibă Fasolea”.

10 Amendaţi pe loc indivizii care poartă genul ăla de încălţăminte în care doar ce-ţi bagi picioarele, fără alte mecanisme de închidere.

obtinute de Ana Maria Onisei pentru Adevarul literar si artistic

*
ana e in forma maxima, zilele viitoare mai are un genial interviu tot in adevarul. n-am voie sa spun despre ce si cu cine, dar tocmai ce l-am citit si e mi-nu-nat!

1795

Felicia, inainte de toate & blogg-erii romani

cind ne-am parteneriat pentru lansarea filmului Felicia, inainte de toate, le-am spus celor care reprezentau casa de filme ca facem ORICE.

am un mare respect pentru ce scrie Razvan Radulescu si, chiar daca nu vazusem filmul, as fi vrut sa-l sprijinim cu ce putem la debutul sau regizoral.
dupa aia am vzt filmul, am cunoscut-o pe Ozana Oancea (mi-nu-na-ta!) si n-am regretat nicio secunda implicarea noastra. ba chiar am fo foarte foarte happy.

le-am propus atunci sa aleaga 5 dintre bloggerii invitati la avanpremiera carora Razvan sa le acorde interviuri in exclusivitate. le ofeream astfel ocazia bloggerilor sa aiba continut propriu exclusiv si sa se comporte ca jurnalisti.

n-au existat nicio clipa si-au spus: ok, alegem 5 si facem interviurile.
astazi am aflat cine sunt cei 5 Ina Hofnar, Cristi Sutu, Cristi China, Adrian Ciubotaru si Alexandru Negrea.

n-am avut nicio treaba cu alegerea lor, dar sunt f f happy pentru ca ii stiu pe toti, stiu ca sunt oameni misto si meritau o intilnire de genul asta.
*

Mi-a placut mult avanpremiera Tabu cu Felicia, inainte de toate. cred ca a fost cea mai buna vizionare din cei 5 ani de cind lucrez la Tabu.
Ne-a ajutat filmul desigur, dar cel mai tare ne-au ajutat regizorii (Razvan Radulescu & Melissa de Raaf, actrita din rolul principal Ozana Oancea si producatoarea – dna Ada Solomon) pt ca au fost extrem de deschisi si au raspuns la toate intrebarile invitatilor bloggeri.

In seara aia am fost tare tare mindra ca pe cei mai multi din sala ii invitasem eu personal. Pentru ca se comportau ca niste mega jurnalisti (unii si sunt:) ); aveau intrebari smart, erau documentati, aveau observatii fine.

a fost asa o atmosfera misto ca mi-e teama ca la urmatoarea vizionare nu o sa ne mai ridicam la nivelul asta.
saptamina viitoare incepem sa ne gindim (impreuna cu Catalin Anchidin din “echipa lor”) la ce vom face la noua vizionare. cu aceeasi casa de productie, HiFilm🙂

so, ne revedem curind la un alt film:)

1751

Iris Murdoch by Antoaneta Ralian

Am fost prietenă foarte bună, timp de 25 de ani, cu scriitoarea britanică Iris Murdoch. Am şi corespondat, am şi petrecut vacanţe împreună, la Londra sau aici. Exista şi o empatie colosală între noi. Şi ţin foarte mult la cărţile ei. De exemplu, “Marea, marea” mi se pare una dintre cele mai reuşite traduceri ale mele pentru că am făcut-o din dragoste pentru Iris Murdoch şi pentru cărţile ei.
La Iris Murdoch m-a uimit simplitatea ei: oamenii foarte mari şi talentaţi sunt extrem de simpli. Emana, în momentul când am cunoscut-o într-o cârciumioară englezească, căldură umană şi curiozitate. Îmi aduc aminte că odată, într-o cârciumioară, unde erau mese lungi şi bănci, s-a aşezat în faţa noastră un tânăr. Iris a început cu întrebări domoale, cine, e cum e şi până la urmă l-a făcut să-şi povestească întreaga viaţă, a făcut din el un personaj de roman. Cu întrebări foarte meşteşugite, dar foarte umane. L-a făcut să povestească lucruri colosal de intersante din prima, deşi era un tânăr străin… M-a făcut să mă gândesc că aşa se scriu romanele, cu frânturi din viaţa adevărată.

aceasta este descrierea integrala pe care doamna Antoaneta Ralian i-a facut-o lui Iris Murdoch pentru Adevarul Literar si artistic. din considerente de spatiu, Ana Maria Onisei, cea care a realizat minunatul interviu cu doamna Ralian, a mai scurtat textul in ziar.

am rugat-o sa ma lase sa pun integral declaratia pentru ca o iubesc tare tare pe Iris si mi se pare ireal ca a fost in Romania, ba chiar a avut o prietena romanca.
o super doamna, de altfel

cum se lupta cei mai talentati traducatori romani cu mintea autorilor faimosi si scrierile lor?

1771

Iris Murdoch prietena cu Antoaneta Ralian

am avut acces in seara asta la un text care va fi public saptamina viitoare.
am descoperit astfel ca doamna Antoaneta Ralian, traducatoare faimoasa, a fost prietena timp de 25 de ani cu Iris Murdoch.

si ca faimoasa scriitoare britanica a fost in vacante in romania.

eu o iubesc pe Murdoch. mult. si filmul despre viata ei m-a facut sa pling in hohote vreo ora.
de dragul textului pe care l-am citit asta seara, voi reciti Marea, Marea a lui Iris Murdoch, tradusa de doamna Ralian

1198

am iesit din sala la Sex AND THE CITY 2 – tragic, nu?

cind am mers sa vad la cinema SATC 2, mi-era foarte foame. stiu ca n-are legatura cu filmul, dar a fost hotaritor.

stiam ca merg pentru rochite, bluzite, fustite si muuulti pantofiori si ca filmul nu o sa-mi ofere vreo revelatie artistica sau intelectuala. ma gindeam ca o sa maninc dupa ce ma distrez la film.

dupa 5 minute de film, personajele luasera masa de 2 ori.
timp in care eu remarcasem ca toate actritele au imbatrinit (lucru normal), dar ca nu vor sa accepte asta. si, ca sa nu li se vada pielea imbatrinita, au fost supra bronzate si date cu uleiuri.

o reclama de 2 ore juma la cancerul de piele.

*

dupa o jumatate de ora (si ale 3 mese pline cu de toate), Carrie si Mr Big au ajuns in pat ( nu, nu fac sex, dar asculta ce face Samantha in camera alaturata). iar in pat, Mr Big este ceea ce va insemna in viitor obsesia barbatilor metrosexuali-ubersexuali simamalordesexuali: sta la bustul gol, cu pieptul impins in fata ca sa ne arate ca e lucrat, e mai bronzat decit carrie si…. are un strat generos de ulei pe el.

de unde si blestemul: vedea-te-as in pat cu un barbat asa de uleiat.

*
dupa o ora si 15 min, plus cam 10 mese copioase (pe ecran, la mare distanta de mine), Carrie l-a intilnit cu Aidan intr-un bazar din abu dabi. pe cuvint ca avea o rochie minunata si tocmai ce isi cumparase niste pantofi foarte misto (care, apropo! erau pe noul trend: cu toc mic:) ), dar intilnirea lor a fost pusa pe pelicula in relanti.
ea alergind cu pletele in vint printre oameni, el venind bucuros catre ea – tot spatiul din jur miscindu-se in reluare – cam ca in telenovelele pe care le-am vazut io pe la 14 de ani (pina atunci a fost comunism, n-am avut telenovele)

mi-era foame. la secventa asta am clacat emotional. am iesit din sala si m-am plantat intr-un restaurant unde am comandat vinete pane cu sos gorgonzola, ciuperci la gratar cu orez si legume.

aaaa, cind am iesit de la film, in spate s-a facut rumoare. sala aia plina de femei n-a inteles de ce poate cineva sa iasa de la SEX AND THE CITY 2.

tragic, nu?

*
dar oricit ar fi de frumoase hainele, ele sunt in foarte mare contradictie cu stomacul gol.
si pe ecran, si-n viata.

*
o sa vad filmul cind iese pe DVD, pentru ca voi putea sa dau forward la secventele gen alergare in relanti

2664

Vizionarea Felicia, inainte de toate

foarte buna atmosfera de la vizionarea din seara asta a filmului Felicia, inainte de toate.

in sala ma gindeam, inca o data, cit de diferita e experienta vizionarii impreuna cu prietenii in fata unui ecran mare, fata de cea a vizionarii pe computer.
pentru ca am fct un interviu legat de acest film (cu minunata Ozana Oancea, e in tabu de iunie), am primit filmul pe dvd sa-l vad inainte de a ajunge pe ecrane.

atunci, la prima vizionare, l-am urmarit cu incrincenare. n-am putut sa rid de niciuna din fazele scoase ca din Ionesco, era mult prea dureroasa povestea pentru ca era si povestea mea.

in seara asta am ris mult, pentru ca si in stinga si in dreapta mea, spectatorii se recunosteau in Felicia.

iar la sfirsit, la sectiunea de intrebari si raspunsuri, am fost si emotionata dar si mindra: generatia asta noua de bloggeri (care nu scriu – inca! – la publicatii oficiale) au bun simt, au curaj si inteligenta de a analiza de la egal la egal filmul cu realizatorii lui.

m-a emotionat tare sinceritatea cu care fiecare din membrii echipei a raspuns la intrebari punindu-si viata pe tava (Ada Solomon, producator; Razvan Radulescu & Melissa de Raaf, scenaristi – regizori; Ozana Oancea, actrita)

cind am ajuns acasa, aveam deja in inbox mesaje despre cit de mult le-a placut filmul unora dintre spectatori. mesaje in care se dezvaluiau din nou detalii foarte intime. iar pe twitter se crease deja hastag-ul #felicia – ceea ce inseamna imens in materie de reactie/promovare pt un film

asa ca m-am gindit ca, desi nu cred ca si-a propus asta, filmul acesta indeamna la marturisiri grele. si e o MARE VICTORIE.

Felicia, inainte de toate intra in cinematografe din 11 iunie.

vizionare tabu – Felicia, inainte de toate

miine vedem intr-un cadru special unul dintre filmele mele preferate de la TIFF: Felicia, inainte de toate.

5 dintre voi primesc aici pe blog cite o invitatie dubla la vizionarea la care participa si regizorii si actrita din rolul principal.

regula e: primul venit, primul servit. inscrieri numai pe blog, la comments

detalii despre vizionare

Parada Film si revista Tabu va invita miercuri, 9 iunie, ora 20:00, la Cinemateca Union din Bucuresti, la o proiectie speciala a filmului de lungmetraj “Felicia, inainte de toate”, in regia lui Razvan Radulescu si a Melissei de Raaf.

Dupa proiectie va invitam si la o discutie cu regizorii filmului, cu actrita din rolul principal, Ozana Oancea si producatorul filmului, Ada Solomon.

Dupa publicarea recenziilor voastre, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf vor alege 5 bloggeri carora le vor acorda un interviu in exclusivitate.

***
„Felicia, inainte de toate“, un film despre relatii familiale si despre felul in care timpul influenteaza comportamentul oamenilor, reprezinta debutul in lungmetraj al celor doi regizori. In rolurile principale ii regasim pe Ozana Oancea (Felicia Mateescu), Ileana Cernat si Vasile Menzel (parintii Feliciei). De asemenea, in roluri secundare apar, printre altii, Victoria Cocias, Gelu Nitu, Clara Voda si Serban Georgevici.

***

Pentru mai multe informatii, vizitati site-ul: www.feliciafilmul.ro. Pe site veti gasi si pagina de “Download” (http://www.feliciafilmul.ro/Ro_First_of_All_Felicia/Download.html), de unde puteti folosi orice material pentru blog-urile voastre.

Tiff 2010 ce (nu)mi-a placut

A fost un an cu multe filme romanesti bune care ne-au facut sa spunem: “heeey, chiar avem o industrie de cinema”

Mi-a placut spiritul de gasca dintre cei tineri

Corneliu Porumboiu mentionat in filmul lui Radu Muntean,
Razvan Radulescu & Tudor Lucaciu – echipa in 2 filme cu regizori diferiti ( Felicia, inainte de toate si Marti dupa Craciun)
admiratia sincera a lui Radu Aldea (imagine la Buna ce faci) pentru toata partea tehnica de la Marti, dupa Craciun;
cuplul tata fiu dl Victor Rebengiuc si Mimi Branescu din doua filme diferite – Marti dupa Craciun si Medalia de onoare;
Clara Voda minunata in doua filme – Aurora si Eu cind vreau sa fluier, fluier
sotia lui Mimi Branescu in viata reala, Mirela Oprisor, care e si sotia din film a personajului lui Mimi din Marti dupa Craciun. (un rol exceptional face doamna Oprisor)
amanta din Marti dupa Craciun, Maria Popistasu, care e mama fetitei nenascute inca a lui Alex Baciu (scenarist la acelasi fiim)

mi-a placut ca a cistigat Ozana Oancea premiul de interpretare si cel de debut. e o femeie foarte foarte misto, are un caracter minunat si a jucat in Felicia foarte foarte frumu.

mi-a mai placut ca avem de unde sa alegem filme romanesti de vizionat

ca avem productii de toate genurile – de la documentare despre Ceausescu sau Revolutie (chiar daca, aparent, sunt despre masini sau afaceri post decembriste), trecind prin filme metafizice greu de digerat pentru cei care nu apartin cercului select de rafinati estetzi (Aurora) sau filme care reincadreaza fapte in istorie – Portretul luptatorului la tinerete, Manusile rosii, ajungind pina la filme despre viata – drame sau comedii – Felicia inainte de toate, Marti dupa Craciun, Buna ce faci, Medalia de onoare.

Cu aceste 4 ultime filme mentionate as merge pina la capatul pamintului. Nu au cum sa nu va placa. Spun povesti adevarate, va recunoasteti in ele; sunt jucate incredibil de bine si arata tehnic impecabil.

Acum am o singura problema: ce naiba aleg la anul la premiile Gopo cind tre sa votez dintre ele? Ca-mi plac toate.

*
sigur ca privit la scara macro, noi ne bucuram acum pentru putin, dar e un minunat semn de viata cinematografica adevarata si-n Romania. De industrie pe bune; case de productie care au mai multe filme premiate, producatori care isi ingrijesc regizorii ca pe familie.

*

momentul meu, extrem de personal si de subiectiv, dintre toate filmele vazute e o secventa cu Dl Rebengiuc in Medalia de Onoare.

Sta in autobuz, e trist ca trebuie sa predea medalia pe care statul i-a dat-o – din greseala – la comemorarea celui de-al doilea razboi mondial, are fata cazuta nu doar de virsta ci si de dezamagire. Si priveste in gol. Iar pe fundal se aude muzica lui Phillip Glass.

Nu e nicio vorba in secventa aia. Arata impecabil si poate sa stea oricind alaturi de oricare alt film mare. Nu s-ar prinde nimeni ca e din Romania.

*
ce nu mi-a placut?

Falia din ce in ce mai adinca intre regizorii “in virsta” si “cei tineri”. Banuiesc ca “maturii” cinematografiei noastre nu inteleg de ce nu au succes la fel ca tinerii. Imi pare ingrozitor de rau pentru domnul Sergiu Nicolaescu, cred ca traieste o drama teribila de care nici macar nu e constient.

Si-mi pare rau si pentru alti regizori “maturi”, dinsii muncesc poate cu si mai mult efort decit in anii de dinainte, dar nu mai au mijloacele emotionale si tehnice de a tine pasul cu nebunii tineri.

Si nu mi-a mai placut ca protagonistii spotului festivalului – cei doi Florin Piersic – n-au fost la Cluj pe toata durata festivalului. Jr-ul a venit in ultimele 2 zile, dar – asa de dragul magiei care e filmul – ar fi fost frumos sa-i vedem in fiecare seara, pe amindoi la proiectiile importante in timp ce pe ecran Seniorul ar fi strigat “sunt tatal tau!”

*
La Tiff 2010, Ursus a fost promotorul filmelor romanesti.

1763

tiff 2010 – Happy

la tiff2010 au cistigat preferatii mei:
Ozana Oancea si Victor Rebengiuc, premiul pentru cea mai buna interpretare.

Ozana pentru Felicia, inainte de toate, dl Rebengiuc pentru Medalia de Onoare.

ma bucur f f tare pentru aceasta victorie, dar si mai tare ma bucur ca Ozana a cistigat si premiul Zilele Filmului Romanesc – debut.

*
cind am cunoscut-o (la momentul la care am facut interviul pe care-l puteti citi in Tabu de iunie), mi-a spus ca daca ar putea sa o ia de la capat ar face o alta meserie: una care sa lase urme, care sa faca lucruri care sa conteze/importante.

n-am putut sa o conving ca, pentru multi dintre noi, actorii au una dintre cele mai frumoase si mai importante meserii din lume: dau chip si glas emotiilor-iluziilor- bucuriilor-tristetilor noastre.
pe care le traim mai usor pentru ca o facem prin procura – cu ajutorul lor, al actorilor,

ma bucur ca a primit 2 premii, le merita din plin. sper ca acum stie si simte ca a lasat o urma prin niste suflete.

(de-a lungul timpului domnul rebengiuc a sapat transee in sufletele noastre, pe alocuri ne-a si invatat sa ne ascundem in ele)

*
la tiff, ursus este promotorul filmelor romanesti

1536

Cistigatorii TIFF 2010

• Trofeul Transilvania în valoare de 10.000 de euro – Poveste anodină / Mundane History (R. Anocha Suwichakornpong, Tailanda, 2009)

• Premiul pentru cea mai bună regie în valoare de 5000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român – Călin Peter Netzer (Medalia de onoare, România-Germania, 2009)

• Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Institutul Cultural Român – Last Conversation/ Ultima conversaţie ( R. Noud Heerkens, Olanda, 2009)

• Premiul pentru Cea mai bună Interpretare, oferit de Vitrina Advertising – ex-aequo Ozana Oancea (Felicia, înainte de toate) şi Victor Rebengiuc (Medalia de onoare)

• Premiul pentru Cel mai bun scenariu, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Evenimentul Zilei – Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf pentru scenariul Felicia, înainte de toate

• Premiul pentru Cea mai bună Imagine, oferit de Kodak Cinelabs România – Magnus Nordenhof Jønck, pentru imaginea filmului R (R. Michael Noer, Tobias Lindholm, Danemarca, 2009)

• Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Asociaţiei Presei Străine de Film – Navidad/ In ziua de Crăciun (R. Sebastian Lelio, Chile-Franta, 2009)

• Premiul Publicului, oferit de Mastercard – Gordos / Graşii (R. Daniel Sanchez Arevalo
Spania, 2009)

• Premiul de Excelenţă, oferit de Mercedes-Benz – Liviu Ciulei

• Premiul pentru Întreaga Carieră, oferit de Banca Transilvania – Dorina Lazăr

• Premiul pentru Întreaga Carieră oferit unei personalităţi din cinematografia europeană – Wim Wenders

• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea lung metraj, în valoare de 2.000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român – Eu când vreau să fluier, fluier (R. Florin Şerban)

• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea scurt metraj, în valoare de 1500 de euro, oferit de Mediafax – Colivia (R. Adrian Sitaru)

• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut, oferit de URSUS – Ozana Oancea (pentru rolul din Felicia, înainte de toate)

• Premiul pentru Cel mai bun scurt metraj din secţiunea Umbre – Les bessones del Carrer de Ponent/ Gemenele de pe strada Apusului ( R. Marc Riba, Anna Solanas, Spania, 2010)

• Premiul Let’s Go Digital!, pentru cel mai bun film realizat în cadrul LGD!, oferit de UPC – TREI CARTOANE, realizat de: Alexandru Cristian Savescu, Diana Ciobanu, Eduard Pârvu

• Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariu de lung metraj din cadrul Concursului Naţional de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Tion Lucian, pentru scenariul Ronaldo si Iuliana

• Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariu de scurt metraj din cadrul Concursului Naţional de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Veronica Niculescu, pentru scenariul Curierul

• Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariu de documentar din cadrul Concursului Naţional de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Pavel Cuzuioc, pentru scenariul Doina groparilor

• Premiul cititorilor Adevărul de Seară, ediţia de Cluj-Napoca, pentru cel mai bun film românesc, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Cotidianul Adevărul de Seară – Marţi, după Crăciun ( R. Radu Muntean)

*
la TIFF 2010, Ursus este sustinatorul filmelor romanesti

1347

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!