Category : diverse

rasarit-de-soaredimineata de dupa

dimineata de dupa

cum va arata dimineata de 30 iulie?
luni – o zi in care unii vor merge fericiti la munca, altii plini de nervi.

dar conducatorii astia ai nostri mareti care se injura si sa porcaiesc inclusiv de la tribuna prezidentiala, care ne arata noua ca o disputa – politica, sau de alta natura – se rezolva cu jigniri grave (pentru care, pe vremea mea – o tempora – la scoala erai pedepsit grav), conducatorii astia cum se vor mai privi in fata, unii pe ceilalti, luni, 30 iulie?

viata va merge mai departe, dar cind tu – politician, care ar trebui sa fii diplomat si elegant, pentru ca politica adevarata inseamna a rezolva lucruri cu rasa si clasa – tu esti simbolul invectivelor si al jignirilor fata de adversarul tau ( e valabil pentru ambele tabere), cum ai sa-i mai poti privi in ochi a doua zi? cum veti mai face echipa sa construiti lucruri pentru tara in lunile care urmeaza?

astazi nimeni nu se gindeste la dimineata de dupa. daca lucrurile au eleganta pina acolo, dimineata aceea poate fi altfel. si viata de dupa ea.

1962
dunareBloggers Inc – sau cum nu am stiut ce m-am bagat

Bloggers Inc – sau cum nu am stiut ce m-am bagat

acum vreo doua saptamini ma intreaba Chinezu daca nu vreau sa merg intr-o excusie cu oameni simpatici la Drobeta Turnu Severin, intr-o pensiune cu vedere la Dunare.

mie asta mi-a sunat a RACOAREEEE, LENEVEALA IN IARBA LA UMBRA, UNDE O SA SCRIU CE RESTANTE MAI AM, asa ca am zis: ok, merg.

ieri au inceput sa vina detaliile despre excursie si cu fiecare mail primit mi se invirt tot mai tare ochii in cap.

primul mail

– excursia se dovedeste a fi un teambuilding , iar in program avem sport extrem cu caiacul, ciclism prin padure si drumetii pe munte.

zic dupa ce am citit : nu ma sui in caiac ca ma rastorn sigur sigur, n-am mai biciclit din copilarie, nici nu cred ca imi mai tin echilibru pe drum drept, prin padure n-am nicio sansa. la drumetii, daca mergem usor si povestim mult, m-as descurca

mailul 2

Roxana Paun, Continental Hotels

aveti internet dar nu o sa aveti timp de el, pentru ca o sa stam foarte mult timp in natura la activitati.

bun, deci s-a dus munca mea, dar macar stau si lenevesc in iarba cit se agita lumea la activitati si, unde e mai usor, execut si eu

mailul 3

alex dumbrava de la aventuria.ro

– plimbarea cu caiacul va duce inevitabil la haine (cel putin) ude; va recomand sa aveti schimburi, in caiac se poate sta in short/ slip si tricou, descult; daca e soare mult recomand maneca lunga, crema de soare, ochelari si sapca/ palarie;
– vom avea veste de salvare atat pentru cei care nu stiu sa inoate cat si pentru cei care stiu; grupul va beneficia de un training legat de cum sa te urci in caiac, cum sa vaslesti, ce sa faci daca… cei curiosi pot arunca aici un ochi pentru partea teoretica;
– plimbarea cu bicicleta: vom avea biciclete MTB in stare buna si foarte buna.
– veti avea casti de protectie, va recomand sa aveti ochelari de protectie (praf, muste, crengi…) si manusi;

wtf????? imi trebuie  valiza mare pt  bagaje? stam doua zile; speram la un troller mic mic mic, dar unde sa pun si echipament, si hainele mele de relaxare. ochelari de protectie??? da’ ochelarii mei de soare, rotunzi, chic, ce au?! manusi? am albe si negre din satin, pina la cot; am de piele crem si verzi. pun pariu ca nu la genul asta de manusi se refera. brrr

mailul 4

make (marius matache care are baza de cercetare in zona si stie cite -n frunza si-n iarba despre pietrele si animalele din imprejurimi. si care, apropo, e doctor in chimie… d’ala cu doctorat, scris din greu, nu ca domn Ponta)

1. daca nu ati ajuns niciodata in zona, puteti vedea un film documentar la mine pe blog
2. este o zona cu climat cu influente SubMediteraneene, astfel ca in zona exista cateva specii mai speciale: Testoasa lui Hermann (specie de testoasa de uscat), vipera cu corn, o specie de scorpion (aproape inofensiva, nu se compara cu fratii lui periculosi din alte zone). O caracterizare completa (flora, fauna, specii protejate, istoricul zonei etc.) a zonei gasiti pe www.portiledefier.ro
3. Ne gasim intr-o arie protejata si anume Parcul Natural Portile de Fier, declarata pentru mentinerea resurselor de biodiversitate, dar si a diversitatii culturale (zona e un cocktail etnic, cu romani, sarbi, cehi, maghiari, germani, rromi).
4. Ne gasim intr-o zona de frontiera, astfel ca e obligatoriu sa aveti asura voastra in permanenta un act de identitate, fiind frecvente intanirile cu politia de frontiera care ne pot legitima.

scorpioni si vipere. s-a dus dracului si lenevitul in iarba!

si cind credeam ca nimic nu se mai poate intimpla vine mailul 5

loredana de la travelgirls.ro si ea in echipa de drumetie.

Celor ce v-ați gândit să-mi faceți viața grea zilele ce urmează pentru că eu nu știu să mă dau cu țoacla… Dar bocancii mei pot să urce pe stâncile alea cu vipere din zonă fără probleme. Și noi pe la Galați nu ne-am dat așa mult cu kaiacul da’ știm să vâslim bărci pescărești. Se pune?

si tu brutus? nici tu nu esti de-a mea?! aoleooo. bocanci. n-am bocaaaaaanci!

****

deci, ce caut eu in viata lor si ei in viata mea?
pina luni nu mai deschid niciun mail legat de excursia Bloggers Inc.

oricum am decis sa ma duc ca o printesa, sa lenevesc intr-un balansoar or hamac si… sa le zimbesc frumos cind se intorc de la probele sportive, informindu-i politicos ce preparate din peste au fost pregatite la bucatarie.

ma rog, daca ma mai iau dupa ce citesc asta. n-am stiut eu in ce m-am bagat, dar nici ei nu isi imagineaza cum pot fi eu in excursii de genul asta :))

**

partenerii aventurii la Drobeta sunt Continental Hotels, Aventuria.ro, Renault.

**

uitati-va cit de frumos si de linistit arata Dunarea, de ce vor ei sa-mi strice zen-ul?

5094
megane olympicamintiri de nepretuit de la Olimpiada 2012

amintiri de nepretuit de la Olimpiada 2012

inchipuiti-va ca locuiti in Vanju Mare, in judetul Mehedinti.
un orasel cu aproape 7000 de locuitori pe care, cu putina bunavointa, ii cunosti personal in mai putin de o luna.

cel mai important obiectiv din orasul tau e unitatea militara, remodernizata dupa ce localitatea a fost facuta oras in 1968.
din 1995 nu mai ai cinematograf, iar cea mai mare manifestare culturala din oras e festivalul viei si vinului, in octombrie.

sigur, ai alte avantaje, mincarea sanatoasa, o viata linistita, o comunitate in care traiesti ca intr-o familie… dar viata ta in orasul vanju mare nu e chiar ca intr-o metropola.

***
cum credeti ca se simte un domn din Vanju Mare care merge la Londra, la Olimpiada, ca spectator cistigator in Clubul Olimpicilor Renault (cistigatorii au fost anuntati aici) ?

satul olimpic are sportivi de citeva zeci de ori mai mult decit tot orasul lui, Londra e o metropola care vuieste de energia celor 8 milioane de locuitori si cind nu are olimpiada, darmite zilele astea; iar competitiile sportive…. competitii pe care tu le-ai vedea acasa la televizor si-ai comenta victoria cu vecinii…

***

imi place foarte tare campania Clubul Olimpicilor Renault ; mi se pare ca premiile sunt nepretuite si sunt niste amintiri incredibile pentru niste oameni care sunt rasplatiti pentru fair play-ul si excelenta lor. oamenii obisnuiti care poate n-au iesit niciodata din tara.

pe linga cei 3 cistigatori care merg la londra, toti cei care se inscriu in continuare in Clubul Olimpicilor Renault spunindu-si povestile despre fair play si excelenta pot cistiga o multime de alte premii – un city break la Londra, un album cu toti participantii la Olimpiada si, ceea ce e iarasi nepretuit – sansa de a merge la festivitatea de premiere la care Renault ii va rasplati pe medaliatii olimpici pentru efortul lor.

va puteti inscrie aici, pina in 12 august.

*
Renault este partener de traditie al Comitetului Olimpic Roman, iar fiecare sportiv care obtine o medalie olimpica primeste cadou o masina Twingo, Megane si Latitude pentru bronz, argint si, respectiv, aur. Daca un sportiv ia mai multe medalii, primeste mai multe masini:)

Renault a creat chiar o varianta in editie limitata pentru Megane- se numeste Megane Olympic si poate fi gasit in show room-uri. Adica ati putea avea o masina ca a campionilor, la propriu.

later edit: toti cei trei cistigatori sunt niste oameni minunati, cu povesti de viata inspirationale, adevarate modele de viata.

2298
10_lei_fatace faci intr-o luna cu 10 lei?

ce faci intr-o luna cu 10 lei?

mesajul acesta nu e pentru cei care 10 lei ar insemna mincarea pentru o zi sau doua. ma gindesc ca ei nu ajung aici decit printr-o mare intimplare.

*

deci tu – cel care citesti acum aceste rinduri – ai putea sa-mi raspunzi, la comentarii, ce faci cu 10 lei intr-o luna? cu ce te rasfeti din ei? sau in ce-i investesti?

primesc raspunsuri pina la 17.00, dupa care va dau o sugestie – ce sa faceti cu 10 lei intr-un mod unic, f f special.

multumesc pentru comentariile de aici, nu de pe facebook

3374
arta pt viatase da finantare pentru fapta buna

se da finantare pentru fapta buna

sigur ati fost o data in spital. daca nu ca pacient, macar ca insotitor.

ati vazut durerea si neputinta oamenilor care brusc, oricit de mari ar fi – in ani, bani, greutate – devin fragili si se agata cu putere de orice privire care -i incurajeaza si care le spune “va fi bine”

exista nenumarate studii care arata ca puterea mintii noastre in asemenea situatii e la fel de influenta ca un medicament puternic, ca moralul in lupta cu boala e ca o scara pe care, dupa ce o urci, ajungi la lumina.

tocmai de aceea, orice vorba buna din spital, orice intimplare care ridica moralul unui pacient inseamna enorm.

**

in cazul in care credeti acelasi lucru si stiti oameni care ar putea face proiecte pentru pacienti – teatru, muzica, pictura, magie etc – anuntati-i de competitia Arta pentru viata.

un sponsor pune la bataie 15.000 de euro pentru finantarea de asemenea proiecte si, i-am verificat, vor sa faca asta din credinta, nu pentru imagine.

cum i-am verificat… i-am intrebat: ce e mai important? sa se scrie despre actiune sau sa va fie mentionat numele?

si-au raspuns: sa se inscrie cit mai multi oameni cu proiecte.

***

asa ca, daca sunteti artisti si aveti un proiect care credeti ca va bucura pacientii din spitale, aplicati aici pentru finantare. proiectul nu e doar pentru Bucuresti, asa ca Iasi, Cluj, Sibiu, Timisoara si orice alt oras din tara, si voi aveti artisti . si voi puteti face fapte bune…

si dati mai departe vestea; cum spuneam pentru sponsor e mai important sa se inscrie proiecte si sa bucure pacienti, decit sa-si vada numele. de asta nici nu i l-am scris:)

astazi sunt rare cazurile cind cineva finanteaza fapte bune, profitati de ele.

3742
london2012medalgoldce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1

ce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1

in doua saptamini incepe Olimpiada. ne vom uita cu sufletul la gura la televizor, sustinindu-ne compatriotii sau sportivi pe care nu-i cunoastem, din cine stie ce colt de lume, pentru ca in citeva secunde am simtit dorinta lor de lupta, simtul victoriei.

Pentru ca e la Londra, mai mult decit in oricare an Olimpiada va fi si despre design. asa ca iata o parte din designerii implicati in cea mai mare competitie sportiva a lumii.

Uniformele si echipamentul sportiv

Armani pentru Italia – a creat peste 50 de piese pentru bagajul sportivilor, tinute pe care daca nu le poarta in terenul de competitie, le vor etala prin satul olimpic

Stella McCartney pentru Anglia. Stella are antecedente in designul echipamentului sportiv – acum citiva ani a creat o linie speciala pentru Adidas.

Ralph Lauren pentru SUA, cu niste uniforme care seamana mai degraba cu ale insotitorilor de bord, desi in varianta initiala de schita erau mai stilysh.

Cedella Marley pentru Jamaica. Da, e fiica lui Bob Marley si are o linie de design care se numeste Catch A Fire. Cedella a fost subcontractata de Puma sa-i imbrace pe Usain Bolt & co.

Romania – Olah Gyarfas pentru brandul Patzaichin. Olah e cel care se afla in spatele brandului Rozalb de mura, un designer care are pentru fiecare obiect creat o filosofie si un scop artistic. (o alegere minunata, din punctul meu de vedere, felicitari cui a decis asta)

Decoratiuni, medalii si designerul lui Lady Gaga

costumele hostesselor care vor inmina florile in ceremoniile de premiere, dar si cele ale voluntarilor au fost create printr-un concurs la Royal College of Art.
Palariile pe care le vor purta hostessele sunt create de Zara Gorman – cea care ii face si palariile lui Lady Gaga.

Medaliile au fost create de David Watkins, dupa un brief realizat in colaborare cu cel care are in grija colectia de medalii si monede de la British Museum, Philip Attwood, iar logo-ul competitiei a fost creat de firma Wolff Olins , aceeasi pe care Aneta Bogdan o adusese sa realizeze brandul de identitate pentru Romania si care, pentru noi, n-a fost suficient de buna:)

***
mai sunt multi alti designeri care au treaba cu olimpiada 2012 si care expun in londra pe durata olimpiadei, dar despre ei miine:)

1553
Obiect_Cristina1o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

merg rar la evenimente , chiar si cind e vorba de intimplari foarte exclusiviste: am tot felul de motive pe care le invoc – timpul, distanta, caldura etc – dar de fapt, de multe ori as putea sa trec peste toate astea si sa merg… daca as simti ca apartin lumii respective.

saptamina trecuta am mers la o asemenea cina fara sa stau pe ginduri (ma rog, am avut ceva dubii la lungimea rochiei, dar…) pentru ca o parte din invitati chiar sunt din lumea mea. sau mi-ar placea sa fiu in lumea lor.

e vorba de cina care celebra proiectul Collaborazioni by Peroni, proiect in care 3 artisti si-au unit talentul sub acelasi concept – elegant, rafinat, al fresco – ca sa creeze elementele unei cine ca-n povesti. Pentru distractie au avut fiecare artist si cite un insotitor la proiect, dar distractia a fost a insotitorilor, artistii au avut de munca.

asta e vaza care avea si o mica functie de iluminare, creata de Ana Wagner a carei insotitoare am fost eu. vaza a fost obiectul central al mesei, tot decorul a fost gindit in jurul ei.

a fost pictata manual de Ana si, desi nu vedeti in aceasta fotografie, o parte importanta din desen e din puncte de platina: mii de puncte desenate manual.

acesta este un detaliu al stergarului de pe masa – Patchwork , e cuvintul tehnic – creat de Adrian Oianu din mii de panglici cusute una peste alta, una linga alta. erau 13 metri ! “insotitorul” pe proiect pentru Adrian a fost Alex Moise.

daca va uitati cu atentie, veti vedea cum vasa Anei are ceva in comun cu patchwork-ul lui Adrian – desi n-au vorbit nimic intre ei despre ce vor crea pentru aceasta cina…. magie:)

acesta e un detaliu cu o parte din minunile preparate de Roberto dal Seno, chef la Collage, celalalt artist al serii. fotografia vorbeste de la sine si, daca n-ati mincat de ceva vreme la momentul cind va uitati la ea, imi pare rau pentru voi. insotitoarea de proiect pentru Roberto a fost Cristina Mazilu.

au fost invitati super simpatici: Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, minunata Monica Birladeanu – o prezenta extrem de discreta, Andreea Raicu care arata ca o primavara, Mihaela Bilic – care nu militeaza cum v-ati astepta pt “sa nu mincati”, ci din contra “sa mincati ce va place”, my lovely Mirela Bucovicean, Adi Nartea, Mihai Albu, redactori sefi de reviste glossy etc

puteti sa trageti cu ochiul la atmosfera de acolo in acest filmulet

sper ca ati vazut band-ul care ne-a cintat live. eram linga lac, am prins si apusul soarelui. si…. ceea ce nu se vede, am ajuns si am plecat de acolo cu limuzina.

***
pentru mine a fost o placere sa particip la acest proiect. dincolo de partea lui creativa, de suportul pe care Peroni si l-a afirmat public pentru artistii romani, eu am descoperit generozitatea, calmul si fragilitatea Anei Wagner. si nu vorbesc doar despre creatiile ei in portelan. Vorbesc despre ea, ca persoana.

P.S. va rog sa va mai uitati o data la fotografia cu preparatele minunate ale lui Roberto. dupa ce mai inghititi o data in sec, uitati-va la aceasta fotografie cu portelanurile Anei. nu vi se pare ca seamana?

1713
baldwinAlec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune

Alec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune

Alec Baldwin are o emisiune radio in care intervieveaza tot felul de oameni importanti. radio-ul se numeste WNYC, emisiunea Here’s the Thing.

cel mai recent interviu pe care l-a difuzat e cu David Letterman, iar ora de emisie, transcrisa integral aici, e o lectie de televiziune pentru oricine face divertisment.

interviul e mi-nu-nat.

poate o statie radio din Ro se gindeste sa faca ceva similar:) avem zeci de oameni minunati de la care am putea invata meserie in jurnalism, radio, televiziune. oameni care nu mai apar de ani buni in public.

mai jos citeva fragmente din emisiunea lui Baldwin

Here's The Thing

Alec Baldwin: When I came to show business and I was in Los Angeles, and I was like Gomer Pyle. I swear to God. I came to work in these –

David Letterman: Really, I have trouble that you were Gomer. Really.

Alec Baldwin: No, I don’t mean in terms of lacking any sophistication, but I’ll never forget the first job I got. I go to an audition. I had done the soap in New York, and they paid you, you know, a very small amount of money, and I thought I was Rockefeller. They paid you $450 bucks a day, I was the richest member of my family. My dad was a school teacher with six kids; he didn’t make any money. I go out to L.A., and I’ll never forget. When I go to the old Lorimar, which is now Sony. And I go to the gate at Lorimar, I say Alec Baldwin, and he’s like, ‘Here’s your map. You’re parking in Building 67, ninth floor, slot Red 12.’ And they send me to like the Ukraine. I gotta go all the way – and I go, ‘Now, where’s the office I’m going to for the meeting?’ He goes, ‘Right over there. You’re right next to me.’

So I go, I park the car, trod all the way down, do an audition for the show Knots Landing. I get done, I leave the thing – and no cell phones then; this is 1983 – and so I pull up to a phone booth. I call my agent; it’s late in the afternoon; they’re still in the office. He goes, ‘How did it go?’ I go, ‘How did it go? I think it went pretty well.’ ‘Pretty well? You moron! They want to hire you.’ And I go, ‘You’re kidding me.’ He goes, ‘Yeah, of course. We’re making a deal right now; we’re closing the deal right now. You’re gonna get 25 for the pilot and 12-5 an episode.’ I swear to God, coming from my background, I went, ‘Golly! Y’all gon’ pay me $2,500.00 for the pilot and $1,250.00 per episode every week? And he’s like, ‘No, you moron! They’re gonna pay you $25,000.00 for the pilot and $12,500.00 an episode.’ And I literally urinated in my trousers. Now I’m standing in a phone booth on the corner of like Walker and Washington in Culver City, and the guy tells me this, and that’s when my life changed.

***

David Letterman: I do a lot less work than I used to do. I just got to a point where I have no patience for meetings so I don’t go to any meetings. I can’t make decisions anymore; I don’t like making decisions. We have a dozen producers. They can have the meetings and they can make the decisions, and I’ll just come down and somebody tell me what to do and we go.

Alec Baldwin: But if was different before.

David Letterman: Yeah, I used to be involved in everything big and large. I don’t think that was necessarily good, but at the time I thought it was what was required. When you had your own show, you had to have everything in your view and certainly influence each little choice.

Alec Baldwin: The guests that are on the show, do you still help select the guests, or someone else takes –

David Letterman: Yeah, we have people who select them. Occasionally I will think of, ‘Oh, I heard about somebody that did so-and-so. Could we look into that,’ and this and that. Very little. Very little.

*

Alec Baldwin: You started in radio?

David Letterman: Yeah. My first job was at a radio station at –

Alec Baldwin: You went to college?

David Letterman: Went to Ball State University. I studied radio and TV.

Alec Baldwin: Why did you study radio and TV?

David Letterman: Academically, I went to Ball State in those days, graduated with a – would it be Bachelor of Arts or Bachelor of Science?

Alec Baldwin: I’d say Bachelor of Science probably back then, but who knows?

David Letterman: Yeah. No language requirement and no math requirement. I’m in! It really saved me because academically I was not very good. Early on, I was very lucky that I knew how to save myself. Sophomore year in high school, and I signed up for a public speaking course. The first day, you were supposed to get up and extemporaneously speak for five minutes. Everybody’s twitchy and sweaty and worried about this, as was I; and then I got up there, the nervousness and the twitchiness and everything dissipated. I love it, and I thought, ‘Oh, my God, maybe this is a way I can distinguish myself.’ And I did.

*

David Letterman: (…) I can remember two episodes: one I had forecast sunny and dry, and we’d go off the air and blah, blah. I go outside, there’s this horrible thunder shower. The rain is coming down in sheets, and I was just 20 feet away, just oblivious of this dangerous –

Alec Baldwin: Monsoon.

David Letterman: Yes, coming through one of these violent, Midwestern summer thunderstorms coming through, attacking the station. I got to be well-known because the Sunday night show was on after the ABC Sunday Night Movie. In those days, that was big programming.

Alec Baldwin: Big show.

David Letterman: We got a bunch of complaints, and this was when people were wearing bell-bottom pants. I don’t think you could buy regular pants. Got a lot of calls about, “He’s either not wearing underpants, or he needs to wear underpants.” That’s how I distinguished myself.

Alec Baldwin: Do you want to clear that up now? Were you wearing underpants?

David Letterman: Oh, of course I was wearing underpants; it was Indianapolis! We’re not taught to go out without our underwear.

Alec Baldwin: Yeah, good God, we’re Americans!

David Letterman: Whatever problem was perceived was not mine, I assure you.

Alec Baldwin: Right. Then where do you go from there?

David Letterman: In terms of underpants?

Alec Baldwin: Well, if you wish

*

citit tot dialogul aici, e lung dar e spumos si fiecare dintre cei doi da foarte mult “din casa”. cum ziceam mi-ar placea foarte tare sa avem si noi asa ceva la o statie radio.

2679
Gabriel-Garcia-MarquezMarquez nu mai scrie. Deloc.

Marquez nu mai scrie. Deloc.

Viata nu e ce ai trait, ci ceea ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti sa o povestesti. Gabriel Garcia Marquez.


Saptamina asta toata lumea a aflat ca Gabriel Garcia Marquez (85 ani) sufera de dementa senila. Gata. Nu mai scrie.

Vestea a venit de la fratele lui, Jaime, cel care e administratorul fundatiei pentru jurnalism pe care a creat-o Marquez.

N-ar fi vrut sa o spuna asa public in vazul tuturor , pentru ca voia sa oamenii sa-l aminteasca pe Gabriel Garcia asa cum il stiu din scrieri sau conferinte, din articolele politice. Erau insa prea multe zvonuri despre starea sa, detalii morbide despre cum traieste ca o leguma.

“Dementia runs in our family and he’s now suffering the ravages prematurely due to the cancer that put him almost on the verge of death,” said Jaime. “Chemotherapy saved his life, but it also destroyed many neurons, many defences and cells, and accelerated the process. But he still has the humour, joy and enthusiasm that he has always had.” (via Guardian)

***

Cei mai multi isi amintesc de Gabriel Garcia Marquez via  Un veac de singuratate, dar mie mi-ar placea ca macar cei care fac jurnalism – sau scriu (cartie, esseuri etc) – sa citeasca macar o data interviul lui din Paris Review .

(…)

INTERVIEWER

How do you feel about using the tape recorder?

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ

The problem is that the moment you know the interview is being taped, your attitude changes. In my case I immediately take a defensive attitude. As a journalist, I feel that we still haven’t learned how to use a tape recorder to do an interview. The best way, I feel, is to have a long conversation without the journalist taking any notes. Then afterward he should reminisce about the conversation and write it down as an impression of what he felt, not necessarily using the exact words expressed. Another useful method is to take notes and then interpret them with a certain loyalty to the person interviewed. What ticks you off about the tape recording everything is that it is not loyal to the person who is being interviewed, because it even records and remembers when you make an ass of yourself. That’s why when there is a tape recorder, I am conscious that I’m being interviewed; when there isn’t a tape recorder, I talk in an unconscious and completely natural way.

INTERVIEWER

Well, you make me feel a little guilty using it, but I think for this kind of an interview we probably need it.

GARCÍA MÁRQUEZ

Anyway, the whole purpose of what I just said was to put you on the defensive.

INTERVIEWER

So you have never used a tape recorder yourself for an interview?

GARCÍA MÁRQUEZ

As a journalist, I never use it. I have a very good tape recorder, but I just use it to listen to music. But then as a journalist I’ve never done an interview. I’ve done reports, but never an interview with questions and answers.

INTERVIEWER

I heard about one famous interview with a sailor who had been shipwrecked.

GARCÍA MÁRQUEZ

It wasn’t questions and answers. The sailor would just tell me his adventures and I would rewrite them trying to use his own words and in the first person, as if he were the one who was writing. When the work was published as a serial in a newspaper, one part each day for two weeks, it was signed by the sailor, not by me. It wasn’t until twenty years later that it was re-published and people found out I had written it. No editor realized that it was good until after I had written One Hundred Years of Solitude.

INTERVIEWER

Since we’ve started talking about journalism, how does it feel being a journalist again, after having written novels for so long? Do you do it with a different feel or a different eye?

GARCÍA MÁRQUEZ

I’ve always been convinced that my true profession is that of a journalist. What I didn’t like about journalism before were the working conditions. Besides, I had to condition my thoughts and ideas to the interests of the newspaper. Now, after having worked as a novelist, and having achieved financial independence as a novelist, I can really choose the themes that interest me and correspond to my ideas. In any case, I always very much enjoy the chance of doing a great piece of journalism.

INTERVIEWER

What is a great piece of journalism for you?

GARCÍA MÁRQUEZ

Hiroshima by John Hersey was an exceptional piece.

INTERVIEWER

Is there a story today that you would especially like to do?

GARCÍA MÁRQUEZ

There are many, and several I have in fact written. I have written about Portugal, Cuba, Angola, and Vietnam. I would very much like to write on Poland. I think if I could describe exactly what is now going on, it would be a very important story. But it’s too cold now in Poland; I’m a journalist who likes his comforts.

INTERVIEWER

Do you think the novel can do certain things that journalism can’t?

GARCÍA MÁRQUEZ

Nothing. I don’t think there is any difference. The sources are the same, the material is the same, the resources and the language are the same. The Journal of the Plague Year by Daniel Defoe is a great novel and Hiroshima is a great work of journalism.

INTERVIEWER

Do the journalist and the novelist have different responsibilities in balancing truth versus the imagination?

GARCÍA MÁRQUEZ

In journalism just one fact that is false prejudices the entire work. In contrast, in fiction one single fact that is true gives legitimacy to the entire work. That’s the only difference, and it lies in the commitment of the writer. A novelist can do anything he wants so long as he makes people believe in it.

(…)

GARCÍA MÁRQUEZ

I do find it harder to write now than before, both novels and journalism. When I worked for newspapers, I wasn’t very conscious of every word I wrote, whereas now I am. When I was working for El Espectador in Bogotá, I used to do at least three stories a week, two or three editorial notes every day, and I did movie reviews. Then at night, after everyone had gone home, I would stay behind writing my novels. I liked the noise of the Linotype machines, which sounded like rain. If they stopped, and I was left in silence, I wouldn’t be able to work. Now, the output is comparatively small. On a good working day, working from nine o’clock in the morning to two or three in the afternoon, the most I can write is a short paragraph of four or five lines, which I usually tear up the next day.

(…)

INTERVIEWER

Did you anticipate the extraordinary success of One Hundred Years of Solitude?

GARCÍA MÁRQUEZ

I knew that it would be a book that would please my friends more than my others had. But when my Spanish publisher told me he was going to print eight thousand copies I was stunned, because my other books had never sold more than seven hundred. I asked him why not start slowly, but he said he was convinced that it was a good book and that all eight thousand copies would be sold between May and December. Actually they were all sold within one week in Buenos Aires.

Intregul interviu aici.

1937
ioana istvanIoana si Istvan

Ioana si Istvan

ea e Ioana Marchidan, el e Istvan Teglas.

sunt actori, dar au si studii de coregrafie.

uitati-va la ei si bucurati-va

video dancing city
Dancing City este un proiect cultural foto-video sprijinit de www.redds.ro/ Redd’s – Too Tasty for Men

Regia: Carmen Lidia Vidu.
Foto: Dani Ioniță.

Imagine video: Adi Bulboaca
Sound design, post-productie: Cristina Baciu.

***

mi-ar fi placut sa fiu acolo cind au filmat/ fotografiat ca sa simt… dar abia astept sa vad filmul.

2304
ionut_235x300sms 8848 si un copil iese la lumina

sms 8848 si un copil iese la lumina

pentru noi, astia posesori de laptopuri si aer conditionat, un copil invizibil are legatura cu pelerina lui Harry Potter. n-are cum altfel sa fie invizibil un copil care traieste undeva, oriunde, prin romania.

in lumea lor, unde apa potabila vine de la fintina (asta cind nu vine pe o conduca ruginita la citiva km distanta de casa), hainele toate-s cele pe care le au pe ei, incaltari au de la fratii mai mari sau de la alti copii din sat; in aceasta lume, copiii invizibili sunt cei care desi exista, ii ai in fata, nu se vad; nu apar in niciun act.

copiii invizibili uneori nu stiu cum ii cheama si nici cind e ziua lor de nastere (au fost plimbati dintr-o familie in alta si, in lipsa actelor, nimeni nu-si mai aduce aminte asemenea detalii); copiii invizibili n-au drepturi la alocatie (cind banii aceia putini ar insemna sansa la o pereche de pantofi si o mincare mai buna) si la educatie, deci n-au nicio sansa de progres social; copiii invizibili – daca au, doamne fereste, si un handicap – pot sa nu iasa ani intregi din cabana de lemn sau chirpici care le e casa. ca niste animalute.

***

daca va imaginati ca acesti copii invizibili sunt un fel de smecherie literara, ei bine… si la marginea Bucurestiului gasim copii invizibili; cum ii gasim in satele din munti, sau din Moldova, sau din Dobrogea, la granita cu Bulgaria. e mult spus sate, “asezari omenesti” e mai decent, pentru ca acolo locuiesc – extrem de primitiv – niste oameni; fara autoritati, fara medici, fara scoala.

***

UNICEF Romania a lansat in aceste zile o campanie de stringere de fonduri pentru a aduce acesti copii invizibili la lumina.

puteti ajuta astfel

  • SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
  • apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
  • donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donații lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.

cu banii strinsi, UNICEF va inventaria casa cu casa,  zonele defavorizate ca sa scoata la lumina copiii invizibili.

***

eu am optat pentru donatia online, lunara, automata. n-am ales sa donez o suma mare lunar – 25 RON e optiunea mea – dar am ales asa pentru ca e echivalentul unui bilet la cinematograf; sau al unei iesiri pe o terasa unde bei 2 limonade; sau… puneti voi orice tine de rasfatul nostru zilnic sau saptaminal.

pentru un an de zile, banca va lua automat din contul meu 25 ron, in fiecare luna, bani care vor merge la UNICEF pentru aceasta campanie.

am prieteni care au adoptat copii in nigeria sau animalute in africa; stiu ca multi dintre noi pot opta pentru aceasta forma de donatie care e un semn de civilizatie: din venitul meu lunar stiu ca pleaca pentru o actiune umanitara, o suma oricit de mica.

pentru ca, daca vom fi multi care vom face asta, sumele noastre mici se vor transforma in ceva mai mare si mai puternic decit pelerina lui Harry Potter ( o poveste pe care , poate, o vor descoperi si copiii care sunt acum invizibili)

***

UNICEF si Realitatea Tv, impreuna cu Andreea Marin organizeaza miine un teledon pentru stringere de fonduri pentru acesti copii. de la ora 21. daca se intimpla sa fiti pe o terasa si sa nu va uitati la televizor, dati un sms la 8848  si 2 euro pleaca pentru aceasta campanie. ar fi ca si cum ati fi baut o limonada in plus, dar veti face un pas pentru ca un copil sa fie fericit.

multumesc.

3316
the body2nuduri pe coperta

nuduri pe coperta

e vara, e cald, e un bun pretext pentru reviste sa aiba nuduri pe coperta. desigur si vinzarile cresc, asa ca toata lumea e fericita.

in cazul ESPN – the body issue – se merge pe ideea – mai multe variante, mai multe sanse de reusita… la vinzare.

si una care nu e din aceasta serie, dar e tot de acum, pentru sezonul de vara.

2278
Kinfolk_Vol4_Cover_Smallkinfold magazine – un loc minunat

kinfold magazine – un loc minunat

am descoperit o revista ca un loc. un loc unde te duci sa te intilnesti cu prietenii.

kinfolk – a guide for small gatherings

asta e coperta mea preferata din toate pe care le-au scos pina acum

iata si alte coperti

uite care e descrierea lor, veti vedea ca fiecare coperta arata asta:)

Kinfolk is the marriage of our appreciation for art and design and our love for spending time with family and friends.

puteti vedea revista aici

1513
london2012medalgoldPe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?

Pe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?

daca ar fi sa faci o surpriza, cea mai mare si mai frumoasa, cea mai emotionanta – sa trimiti pe cineva la Olimpiada de la Londra pentru ca reprezinta spiritul Olimpic in esenta personalitatii sale – pe cine ai alege?

Renault, sponsor al echipei principal al Comitetului Olimpic Roman, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, intr-o campanie foarte emotionanta.

***
m-am gindit mult cind am vazut campania (mi se pare minunat sa trimiti niste oameni obisnuiti la fata locului sa vada gimnastele sau canotorii sau scrimerii in competitie) cine ar merita sa mearga si as vrea sa va spun pe cine as fi trimis eu.

***
pentru mine, cea mai importanta valoare a olimpismului e fair play-ul, onestitatea in orice competitie. plecind de la acest atribut m-am gindit cine e cel mai onest, mai bun si mai cu bun simt om pe care-l stiu?

stiu sute de oameni, daca nu chiar mii, vreo citeva zeci s-ar incadra in profilul acesta, insa o persoana – cu mina pe inima – ar primi voturi de la alte zeci de oameni pentru onestitatea si fair play-ul ei.

e gata oricind sa-si lase proiectele ei ca sa te ajute pe tine, e gata oricind sa-ti faca o bucurie, e unul dintre cei mai buni oameni de PR din Ro si-a reusit sa ajunga aici prin munca ei sustinuta – asemeni perseverentei sportivilor – fara sa incalce niciodata regulile fair play-ului intr-o competitie profesionala.

asa ca daca m-ar lasa pe mine Renault sa trimit pe cineva la Londra, cineva care sa aiba in singe si-n caracter spiritul olimpic, as alege-o pe minunata Noemi Revnic care merita oricind o medalie de aur pentru fair play.

***

cum spuneam, Renault Romania, sponsor principal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman la Jocurile Olimpice de la Londra, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice – 100 de oameni obisnuiti, care se ghideaza in viata lor dupa aceleasi valori ca si olimpicii romani care ne vor reprezenta la Londra prin excelenta, profesionalism si fair play.

participarea nu e cu recomandari, eu am dat acum un exemplu ca sa intelegi cum ar trebui sa fie persoana care se inscrie, dar daca – onest si realist, dar si fara modestie – stii ca ai o poveste de viata in care ai facut dovada de fair play, de profesionalism si excelenta intra in Clubul Olimpicilor Renault, spune-ti povestea si poti castiga una din cele 3 excursii la Londra si bilete la Jocurile Olimpice 2012.

***

mai sunt doar citeva zile din competitie  (pina pe 16 iulie) asa ca intra pe www.megane-olympic.ro si spune-ti povestea.

daca mergeti la Londra la JO, sunt sigura ca veti trai experienta vietii voastre.

*

P.S. eu m-am plimbat cu Renault Megane-ul in editie limitata pe care-l primesc cistigatorii medaliilor de argint la Olimpiada si, cum am mai scris, stiu ca oamenii din echipa Renault abia asteapta sa dea mai multe masini decit au estimat; medalii olimpice sa fie. (se dau Twingo, Megane si Latitude pentru bronz, argint si aur). Inscrieti-va in competitia www.megane-olympic.ro si puteti merge sa-i sustineti , ba din cite stiu, ii veti si cunoaste pe olimpicii nostri minunati, ceea ce e de nepretuit.

1721
picsay-1341776091un loft din New York

un loft din New York

asta e o casa din New York. nu e din reviste, am fost acolo, fotografiile sunt facute cu telefonul.

in tavan e un geam urias prin care vezi terasa de la Empire State Bulding

in casa asta am petrecut ultima zi a anului trecut, n-as putea sa locuiesc in ea anul asta?:) sau intr-una similara din Bucuresti, nu m-as supara.

imi faceam curat in telefon si-am dat peste fotografiile acestea, asa ca m-am gindit sa vi le arat.

romanii se streseaza sa adune obiecte noi in casa, cit mai multe, cit mai mari. loftul asta care era cit 2 apartamente – o hala, treceai dintr-o “camera” in alta – avea doua colturi cu canapele si fotolii, un loc cu masa si scaune, o baie si o bucatarie. toate mobilier f f f vechi

4403
id sarriericel mai frumos costum de baie din lume

cel mai frumos costum de baie din lume

l-am vazut intr-un anunt de concurs al revistei Harper’s Bazaar. nu credeam ca e romanesc. apoi am vazut ca acel concurs e in parteneriat cu ID Sarrieri, deci costumul era creat in Romania.

am intrebat-o pe Noemi daca exista la vinzare la The Place (nu era pe site-ul ID Sarrieri) si ea mi-a raspuns “ma interesez”. peste 2 saptamini a venit un mesaj pe mail de la ea in care imi spunea ca doamnele minunate de la ID Sarrieri, Veronica Turza si Gabi Lapadat s-au gindit sa mi-l faca cadou.

multumesc multumesc multumesc

apoi a venit frumos ambalat…

intr-o cutie…

invelit in hirtie ca de matase…

este superb finistat, este dintr-un material minunat, nu doar ca arata demential; e un bleumarin navy… o bucurie

singurul motiv pentru care acum nu urmeaza o fotografie cu mine in costum de baie este gindul ca respectiva fotografie – cu o duduie in costum de baie fotografiata in casa, pt ca n-am ajuns inca la piscina – ar fi nepotrivita cu eleganta costumului si rafinamentul lui. (ar fi pentru alte site-uri. oricum n-am nici mileuri, nici soba de teracota acasa ca-n pozele cu duduile de pe site-urile funny)

asa ca iata o fotografie din catalogul ID Sarrieri

de miine ma duc la piscina, la 7 dimineata. si nu, nu va aparea un filmulet “Cristina’s life”

Vero si Gabi, va multumesc din suflet si sper sa va pot bucura si eu pe voi macar la fel de mult cit imensa bucurie pe care mi-ati facut-o cu acest cadou.

Si multumesc Noemi. stiu sigur ca ai si tu o contributie la asta, dar eu acum iti multumesc pentru ca existi aici printre noi. pur si simplu.

600x360Concurs pentru pasionatii de design

Concurs pentru pasionatii de design

Daca sunteti pasionati de obiecte de design, de lucruri frumoase facute cu suflet, trebuie sa va spun ca prietena mea Sanziana are pe blogul ei un concurs cu obiecte create chiar de ea…

sa fie clar: acestea-s obiectele

ce trebuie sa faceti ca sa cistigati aceste frumoase obiecte (scaunul e preferatul meu), aflat pe blogul Sanzianei , Visuell.ro

1600
mamutcum sa tii un mamut in palma :)

cum sa tii un mamut in palma :)

stiti cum e sa tii un mamut in palma? da, stiu , habar nu aveti.
numai ca eu stiu:) si n-are legatura cu a vedea 3D Ice Age, ci cu mamutii de la Muzeul Antipa.

una dintre cele mai tari distractii din noul Muzeu Antipa e realizata in colaborare cu Orange, prin proiectul Orange Explorer si are la baza Augmented Reality. mai exact, cu o aplicatie pe care o descarci pe telefon, in muzeu identifici un cod si… cei doi mamuti vedeta ai muzeului prind viata in fata ta. poti sa te pozezi cu ei, poti sa-i plimbi, ba chiar, daca esti simpatic si bati de 2 ori in ecran, se ridica in picioare si te saluta.

nu e doar o super distractie, ci e si o ocazie pentru ca a afla cum aratau mamutii ale caror structuri osoase (schelet, adica)  sunt in muzeu. (apropo, cel mai mare era cam uritel saracu)


la realizarea animata tridimensionala a acestor mamuti s-a lucrat trei luni, iar specialistii muzeului au supravegheat indeaproape animatorii pentru acuratetea detaliilor.

***
Orange Explorer mai are o distractie foarte cool. Expozitii de graffitti la metrou cu peretii pastrati curati. stiu ca pare absurd, dar…. daca vedeti la Unirii, Universitate, Victoriei sau Grozavesti, tineri care ridica telefonul in dreptul unui panou Orange cu un patrat suspect si incep sa rida, nu-i luati de nebuni.

Prin aceeasi aplicatie Orange Explorer, poti vedea 8 desene despre Bucurestiul Underground realizate de cei mai renumiti grafferi din Ro. E si un “buton” info unde aflati informatii despre fiecare dintre ei. (pina ajungeti la metrou puteti gasi detalii pe http://nelimiteaza-te.ro/graffiti )

Aplicatia permite sa-ti faci fotografii cu desenul (pe care ceilalti calatori nu-l vad, daca nu au telefon:) ), sa-l postezi pe Facebook , ba chiar sa-ti pui si tu desenul pe un panou.

Daca sunteti graffer si vreti ca si desenul vostru sa fie parte din aceasta epozitie a viitorului, inscrieti-va desenul pe http://nelimiteaza-te.ro/, va fi jurizat de cei 4 grafferi care au deja desenele in expozitie, iar doua creatii vor avea panourile lor.

si iata si unul dintre desenele de la metrou. ca sa-l vedeti descarcati aplicatia Orange Explorer si scanati acest marker. credeti-ma, va veti distra f tare:)


P.S. ce-mi place f mult e ca Orange a facut aceasta aplicatie pentru distractia tuturor utilizatorilor. poate fi folosita si de cei care au abonament in alte retele.

1641
Portelanuridantele si flori in Collaborazioni Peroni

dantele si flori in Collaborazioni Peroni

cei mai multi oameni fac fotografii ca sa tina minte locurile frumoase in care au fost, ea studiaza proportiile locului, unde sunt aplasate elementele din decor si le memoreaza.

stie locuri dupa o creanga care arata cumva. sau dupa o floare. sau un copac care era asezat intr-o proportie perfecta cu ce era in jur.

uneori isi noteaza peisajul, nu face schita, noteaza in cuvinte care era raportul elementelor, cum arata copacul… dupa o vreme imaginile astea se vor “matura” in mintea ei si se vor transforma in desene pentru portelanuri.

***

ii plac dantelele, uneori florile trec in dantele si dantelele se preling in flori. tot pe portelan. si le picteaza manual, ore in sir.

***

Ana Wagner a terminat de decorat obiectul creat in proiectul Collaborazioni Peroni. Acum vopselurile puse in desene sunt la “copt”. Ca si in viata, culoarea de pe portelan devine mai intensa cind e “coapta”, cind a trecut prin focuri.

Vineri seara, la invitatia Peroni, unii dintre cei mai eleganti si mai rafinati oameni din Bucuresti vor participa la o cina unde obiectul creat de Ana – o suprapunere de obiecte, pe jumatate vaza de flori, pe jumatate sursa de lumina – va fi obiectul central al mesei.

Va povestesc simbata cum a fost:)

2318
masa-rotunda-BLACKBOARD3 iulie – oameni pe care i-am intilnit

3 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Cristi Petrescu (30 si putin ani) – unul dintre cei mai corecti si mai onesti oameni pe care-i stiu. cu o poveste demna de un roman: a plecat la munca in Italia cu un contract care s-a dovedit a fi o pacaleala, a dormit intr-o fabrica dezafectata, a muncit pe unde a apucat – in special santiere -, si-a cistigat respectul angajatorului incit l-au lasat sa doarma in atelierul unde lucra, a facut ceva bani si s-a intors acasa. a luat-o de la zero in tara, iar acum se afla in spatele productiei unora dintre cele mai spectaculoase sedinte foto din romania. si in spatele manufacturarii unor obiecte de design minunate. (ideile sunt ale Sanzianei Pop, el le transforma in realitate, aici tot magazinasul lor, dar zilele astea mai posteaza o serie de obiecte; ei sunt cei care mi-au decorat si mie casa:) )

iata si unul dintre obiectele mele preferate: masa pe care poti sa scrii cu creta pentru ca se comporta ca o tabla.

*

Mircea Dinescu, pe terasa restaurantului sau – Lacrimi si sfinti, pe la 3 dupa amiaza. Era cu Masa, sotia sa – una dintre cele mai bune traducatoare de rusa din Ro – si cu trei domni carora le explica ce mincaruri ii pregatea mama in copilarie.

**

Dan Santimbreanu – Head of corporate communications Siemens Ro. si el cu o poveste despre ambitie si perseverenta. a inceput ca promotor al unei mici firme care producea ambalaje, a lucrat pentru doua dintre cele mai importante companii de PR din Ro, apoi a devenit seful de comunicare Siemens. intre toate astea a avut o problema de sanatate cind a descoperit solidaritatea umana – oameni pe care nu-i stia au contribuit cu bani pentru o operatie delicata. astazi, pe linga job, are un blog unde ii ajuta pe pacienti, care au nevoi legate de neurochirurgie, sa ajunga la medici importanti.

da, Dan e ruda cu scriitorul Mircea Santimbreanu, e nepotul dumnealui.

*

Cornel Ilie – il stiti ca lider al trupei Vunk; eu il stiu ca un om cu foarte mult bun simt, gata oricind sa te ajute la nevoie (uneori simte ca ai nevoie de o vorba buna si iti lasa un mesaj, pur si simplu. mi s-a intimplat mie acum citiva ani si a fost una dintre cele mai frumoase lectii despre “a da aripi cuiva cind ii e greu”). e implicat in viata sociala si, ceea ce e posibil sa nu stiti, e un foarte bun scriitor de proza.

“mai ai emotii?’, l-am intrebat inainte de a se sui pe scena la un eveniment Siemens unde erau premiati tineri care au creat filmulete cu solutii de sustenabilitate pentru orasele lor.
“sigur. dar sunt utile. emotiile astea te ajuta sa sapi adinc in tine si sa nu spui banalitati”
“si inainte de concerte?”
“da.”

am in plan sa scriu un story – profil al lui Cornel, sa-l vedeti dintr-o alta perspectiva:)

pe principiul cei care se aseamana se aduca, Dan si Cornel s-au imprietenit si au lucrat impreuna pentru proiectul Orasul 2020, initiat de Siemens.

*

Nicolas – baiatul Martei Usurelu si al lui Cristi Manafu. la vizionarea Ice Age 4. ocazie cu care am aflat ca din Cars ii place Fulger, iar din Madagascar zebra (ma iertati, am uitat cum o cheama). a fost pe aproape sa ne imprietenim, ne-ar mai fi trebuit o jumatate de ora pentru asta, dar a inceput filmul.

*

Aisha – fetita minunata a lui Arhi. a mai crescut de la ultima noastra intilnire. in timpul filmului (tot la Ice Age 4), cind veveritza se prabusea in hau, striga “cadeeeee”. s-a uitat la prima jumatate de ora a filmului fara sa respire si a fost un barometru perfect pentru toate “burtile” filmului: cum era o perioada in care povestea trena, cum incepea sa se frasuiasca in scaun.

***
Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.

2199

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!