am nevoie de ajutorul vostru; pregatesc o prezentare despre branding personal pentru Snow Media Camp si am nevoie de doua raspunsuri de la cei care citesc acest blog.
cind va ginditi la mine , din punct de vedere profesional 😉 , care sunt primele 3 cuvinte care va vin in minte?
cind va ginditi la blogul meu care sunt primele 3 cuvinte cu care-l descrieti?
va multumesc frumos pentru raspunsuri.
Luni 17 decembrie la Hard Rock cafe va fi un concert cu un lineup special: Lucia, Smiley si Vunk.
spectacolul incepe de la ora 20.30 si sunt sigura ca merita vazut , ca merita cu virf si indesat banii pe bilet. dar de data aceasta va fi cu invitatie contra o DONATIE catre copiii invizibili pe care UNICEF vrea sa-i scoata la lumina.
***
nu stiti cum e sa fii un copil invizibil; n-are nimic de-a face cu Harry Potter si mantia vrajita; realitatea e mai dura decit va ginditi.
acum 2 ani intr-o deplasare cu UNICEF-ul undeva in dobrogea, intr-un sat de rromi turci fetitele voiau sa -mi capteze atentia, roiau in jurul meu. am inceput sa le intreb cum le cheama si dupa citeva nume am ajuns la o fetita bruneta cu ochii verzi si migdalati care nu zicea nimic.
– si pe tine?
fetita se uita la mine si ridica din umeri.
– nu intelege romana?, am intrebat celelalte fete stiind ca erau si vorbitori de turca printre noi.
-nu, nu. ea nu are nume. ii spunem fetita., a raspuns una dintre prietenele ei.
– pai si la scoala? cum ii spuneti?
– n-are acte doamna, nu merge la scoala. au adus-o aici parintii ei si sta la o matusa. nu stie nici cind e ziua ei de nastere.
***
FETITA e unul dintre copiii invizibili; exista dar nu apare in nicio hirtie oficiala, n-are dreptul la asistenta medicala, n-are dreptul la scoala. e victima perfecta pentru sclavie sexuala pentru ca n-o poate revendica nimeni.
ca ea sunt multi alti copii in romania, pentru ei cinta Lucia, Smiley si Vunk luni la Hard Rock Cafe, iar donatia pe care o faceti la intrare poate insemna identitatea recuperata a unui copil.
ne vedem acolo.
text de Noemi Revnic
Aceasta este poate cea mai aglomerata perioada din an: febra cadourilor de Craciun, a petrecerilor, asezonata cu aromele vacantei.
Incepand de astazi, targurile de Craciun se tin lant in Bucuresti si am pregatit pentru voi o harta a locurilor in care puteti gasi cadouri special si tematice.
Sa incepem cu o fapta buna: darling site-ul Molecule F si designerii sai se desfasoara astazi in cadrul unui pop-up store, “Shopaholic for a good cause”, initiat de Fundatia BBDO Group Romania – Graffiti Social Work. In spatiul creativ de la BBDO veti avea ocazia sa cumparati creatii ale designerilor romani iar o parte din incasari vor fi donate unor proiecte sociale.
In weekend avem o noua editie “Marche de Noel”, in 15 si 16 decembrie la The Ark (strada Uranus numarul150). Prajituri de la Omnivore’s Dilema si de la “Amarui de Ciocolata”, haine si accesorii de la Carla Szabo, Lady Magpie, The Awesome Project, Andreia G. Popescu, Alis Lalu, Alina Carp, Moogu, Ostra Berdo, atelier 44, Maria Filipescu, Ioana Enache, Noha Nicolescu, Expression, Romana Topescu. Fe[Male] by Mirela Fraser, Berenike hats, Lo Spaccio, Demoiselle&Oana Big, Ciprian Vrabie. Decoratiuni de la Ana Wagner, Anca Fetcu, Raluca Arnautu, “Luna de pe cer”, Irina Neacsu, Lightsquare si Agnes Kezseg. Nu ratati “Preview & Prototype Sales” al brandului romanesc Patzaikin si o intalnire cu talentatul Olah Gyarfas. Un bilet de acces la targ costa 10 lei si mai trebuie sa stiti ca intervalul de acces la targ este 10:00-20:00. Aici gasiti toate detaliile.
Apoi continuati (dar atentie, se intampla doar sambata, 15 decembrie), in Centrul Vechi, la evenimentul “The Christmas Room 11”, intre 12:00 – 20:00, la Rembrandt Hotel (Smardan 11), de la 12:00 si pana la 20:00. Veti putea cumpara piese din colectia Poeme a Corinei Vladescu, la preturi foarte bune, asezonate cu fotografiile lui Cornel Lazia din seriile “Inner Landscape”, “Backstaged” si “KMatics”. Aici puteti admira piese din colectia Corinei Vladescu: www.poeme.corinavladescu.com.
Si mai trebuie sa stiti ca va fi amenajat acolo si un ministudio in care veti putea imbraca creatiile Corinei iar Lazia va va fotografia in ipostaze de model chic. Primii 5 clienti vor primi cadou o esarfa unicat Corina Vladescu si o fotografie Cornel Lazia Kmatics, iar ora 19 va fi proclamata Happy Hour (discounturi pentru toate produsele disponibile).
Dupa aceasta experienta, mai mergeti putin pe jos pana la scoala DallesGo (Ion Otetelesanu 2, etaj 2, langa Teatrul Mic), unde simpaticele si talentatele Irina Markovits si Ana Maria Morodan va asteapta cu “Shop my Wardrobe”, un eveniment pentru fashioniste inteligente.
Urmeaza apoi doua targuri aflate la distante apropiate: “Iconic Christmas” din spatiul eclectic Iconic Food Wine & Design, in 15 (de la 11:00-19:00) si 16 decembrie (11:00 – 17:00). In data de 15 va veti delecta cu piese tematice de Craciun interpretate de tineri muzicieni, bursieri ai Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. In fiecare zi de targ veti putea cumpara dulciuri de la Neuhaus si Venchi; dulceturi fine de la Les Saveurs d’Yveline; macarons-urile de la Macarons Madame Lucie; vinuri de la Domeniul Coroanei Segarcea; delicatese de la Valette; gadgets de la Bang & Olufsen si Brion Vega; portelanurile superbe de la Rosenthal My House, bijoux semnate Sonia Argint si Giulia Nahmany si alte multe surprize de sezon.
Apoi veti merge pe stradutele linistite pana la Concept-Store-ul The Place din Calea Dorobantilor 102-110 , unde se va desfasura, tot in 15 si 16 decembrie, un targ de Craciun cu creatii 100% romanesti. Vor participa designerii romani de la Molecule-F, alaturi de fotografii romani Cosmin Bumbut, Cornel Lazia, Alex Galmeanu, Oltin Dogaru, Cristian Radu si Stefan Cosma si Malvensky Charms. Accesul la “The Christmas Fair from The Place” este liber si se desfasoara astfel: sambata, 15 decembrie, intre 10:00 – 18:00 si duminica, 16 decembrie, intre 12:00 – 17:00.
Asa cum ati observat, va fi un weekend plin. Va doresc sa gasiti cele mai frumaose cadouri si sa va distrati pe masura.
Un weekend perfect !
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
eu nu cred ca trebuie sa faci fapte bune de Craciun. trebuie sa faci fapte bune oricind poti sa le faci. si ma bucur ca am prieteni care fac asta, ba chiar va invita – cu trucuri dulci – sa faceti si voi fapte bune.
***
de miine si pina pe 21 decembrie, multe personalitati publice vind cozonaci si dulciuri incredibil de bune in shop-urile Chocolat din Bucuresti pentru cei 75 de copii de la centrul Comunitar Sfintul Vasile.
e campania initiata de Tudor Constantinescu, cel care se afla in spatele revolutionarii ideii de “cofetarie”, cu minunatele dulciuri de la Boutique Restaurant Chocolat Createur de Gout si pe care-l vedeti in juriul Top Chef.
sigur ca ar fi putut dona direct dulciurile catre centrul de plasament (a mai facut fapte bune, o sa mai faca si alta data, departe de spatiul public), dar ideea Sarbatorilor este despre a imparti cu cei dragi: timp, iubire si, intotdeauna, dulciuri delicioase, iar invitatia este pentru voi – ca un pay it forward al faptelor si gindurilor bune.
***
ideea e simpla: daca veti cumpara cozonaci, macarons, praline sau alte dulciurI de la Chocolat, nu doar ca va veti bucura de unele dintre cele mai rafinate produse din Bucuresti, dar veti si ferici un copil care fie n-are familie, fie vine dintr-una in care saracia l-a impiedicat sa fi gustat vreodata asemenea dulciuri.
i s-au alaturat in demersul lui multi dintre cei pe care-i vedeti la televizor, oameni care indiferent de cit cistiga sau de cit sunt de ocupati, stiu ce important e sa daruiasca din timpul si atentia lor pentru ceilalti (oameni care n-au uitat de unde au plecat si cum erau copii): Razvan si Dani, Catalin Botezatu, Simona Gherghe, Daniel Buzdugan si Mihai Morar, Alexandra Badoi, Anca Rusu, Cristina Dochianu, Iuliana Luciu, Alina Puscas si Crina Abrudan.
****
miine de la ora 16.30 , la Chocolat din Radu Beller 13, Razvan si Dani vind cozonaci, praline, macarons si alte bunatati.
(au tot respectul meu pentru ca si-au gasit timp si pentru un asemenea gest in conditiile in care nu au nicio zi libera pina la Craciun: matinalul zilnic, X Factor in week end – cu repetitiile din timpul saptaminii, alte evenimente corporatiste)
li se adauga Cristina Stanciulescu, publisher Ringier, o alta doamna in fata careia ma plec pentru efortul pe care-l face ca sa fie prezenta si aici (administreaza citeva dintre cele mai importante reviste din Ro, are o emisiune la radio si un copil minunat acasa).
pentru ca stiu cit de dragi imi sunt Razvan si Dani, pentru ca stiu ca am fost colega cu Cristina pe vremea cind am lucrat amindoua la Europa FM, dar si pentru ca stiu ca sunt gata oricind sa particip la fapte bune, am fost invitata ca miine de la 16.30 sa fiu si eu la Chocolat din Radu Beller.
va asteptam deci sa cumparati cozonaci si delicatese dulci ca sa oferim o clipa de bucurie pentru niste copii mai putin norocosi.
***
daca va incurca zapada sau vi se pare ca n-aveti timp, faceti acest exercitiu: imaginati-va ca aveti 7 ani si ca, de Craciun, daca primiti o portocala si un pachet de biscuiti inseamna ca aveti noroc.
dintr-o data, dupa legile lui Mos Craciun, primesti niste prajituri cum nici nu ti-ai imaginat ca exista si ti se spune ca au fost niste spiridusi care au muncit la asta pentru ca ai fost copil bun. simti bucuria? emotia?
ok. de miine si pina pe 21 decembrie, in Chocolat, tu esti unul dintre spiridusi pentru ca daruiesti o clipa de bucurie unor copii.
am fost prea obosita sa adorm azi noapte si m-am uitat pina pe la 4 la televizor, asa ca m-am trezit cu un gind: mi-ar placea ( si cred ca ne-ar face bine) sa (re)vedem filmul acesta
in 2001 am fost la studiourile Universal din LA; in turul pe care-l faci ca turist treci si pe linga peretele mare care apare in finalul filmului. cu o jumatate de an inainte vazusem filmul si, trecind pe linga peretele ala care in realitate e cam cit un bloc cu 10-12 etaje si doua scari, m-am simtit si mai mica decit sunt. si-am avut un acut sentiment ca tot ceea ce am vazut in film va fi realitate curind.
astazi e deja o realitate.
What if you didn´t know, … until now ?
*
We accept the reality of the world with which we are presented.
Dragi fani ai povestilor cu Hobbiti, imi cer scuze pentru ca va voi demitiza eroii.
Cum imi cer scuze ca am ocupat un loc la premiera filmului Hobbit, in loc sa fi fost generoasa si sa las pe cineva care s-ar fi si bucurat de film. Am mers pentru ca am crezut ca vad versiunea cu 48 de frame/sec ( dublu fata de standard) si voiam sa inteleg unde a ajuns tehnica.
Abia de vineri insa va fi aceasta versiune.
Premiera a fost la IMAX , impecabil organizata – aveau chiar si un bufet cu prajiturici la tema; dar filmul asta n-a fost pt mine.
***
Hobbit e un film cu barbati urlatori si rigiietori care spun replici timpite in sir organizat. Prima femeie apare dupa 95 de minute, un elf care cinta la harpa in “ultima casa in care se mai primeste binetze” (or so), dupa aia apare si Cate Blachett mai fashionable ca oricind pe post de sefa elfa.
dupa 20 de minute de uitat (imaginea e impecabila, actorii joaca bine – Ian McKellen e genial si-are o palarie delicioasa:) ) imi imaginam cam cit de mult au ris actorii cind se vedeau mascariti in felul acela pe platourile de filmare si spuneau replicile acelea timpite.
dupa o ora inca nu incepuse actiunea. care actiune cind a inceput a fost o alergare si o batalie cu orcile, penibila rau rau.
Thorin e personificarea perfecta a barbatului caruia trebuie sa-i agati o oglinda de git sa se mai priveasca din cind in cind ca sa-si aminteasca de ce se iubeste atit de tare – e cel mai frumos, e cel mai destept, cel mai curajos.
***
da, am prins glumele si trimiterile la lumea moderna – snobaria hobbitului Bilbo si prostia celorlalti, precum si replicile cu “lucrurile marunte ale oamenilor obisnuiti ne dau forta sa mergem mai departe”, dar la fel de bine stiu ca actorul ala care se da drept pusti inocent are 41 de ani, ca toate mascarile cu vrajitorii sunt lungite la nesfirsit in cadre care puteau sa dispara la montaj, dar au ramas pentru ca avem de acoperit 9 ore de film. (mai vin 2 de Hobbiti la anul)
eu m-am oprit dupa 2 ore (din 166 min cit are primul episod), ingrozitor de plictisitoare – pentru mine.
***
daca sunteti fani Hobbit macar duceti-va la IMAX sau intr-o sala care va difuza in 48 de frame pe secunda ca sa va uitati la cum e filmat pentru ca imaginile sunt impecabile.
***
altfel, nu pot sa nu ma intreb: ce latura a personalitatii barbatilor atinge prostia asta de poveste de are atit de multi fani?
stiu o sa ma injurati. imi cer scuze inca o data ca am ocupat un loc in sala de cinematograf. degeaba.
Il stiti pe Dragos Bucur; l-ati vazut in Boogie, Hirtia va fi albastra, Politist adjectiv, il mai vedeti pe ecrane chiar acum in Ho ho Ho O loterie de familie si in Caii sunt verzi pe pereti.
dar o sa-l vedeti in si mai multe filme.
dragos tocmai a terminat de filmat in Atlanta, Ride Along, un film de actiune produs de studiourile Universal unde i-a avut colegi pe Ice Cube, John Leguizamo, Bruce McGill si Kevin Hart.
ca sa fiu sigura ca intelegeti despre ce e vorba, iata fotografiile celor despre care vorbim:)
ice Cube
John Leguizamo
Bruce McGill
kevin hart
***
Dragos Bucur incepe sa aiba o cariera internationala pentru ca acesta nu este singurul lui rol intr-un film important. Anul trecut l-ati putut vedea (pe unde ati apucat) in The Way Back al lui Peter Weir ( Truman Show), dar si in mega productia britanica de televiziune Titanic , un serial difuzat in anglia la aniversarea a 100 de ani de la lansarea la apa/scufundarea Titanicului.
in comunicarea pe care publicistul sau din Ro, Anca Romanescu a trimis-o ca sa anunte noua colaborare la Hollywood sunt si citeva declaratii ale lui Dragos despre cum a fost sa lucreze pentru o mega productie de la Hollywood, pe teritoriu american.
iata doua dintre raspunsurile care mi se par f f simpatice:)
“Americanii iau foarte în serios siguranţa pe set. Există un anume protocol care trebuie respectat indiferent de cîte ori ai mai făcut asta sau de cît de mare vedetă eşti. În prima zi am fost împreună cu John Leguizamo şi Ice Cube la un poligon de tragere şi am fost instruiţi de doi traineri, unul pentru condiţiile de tragere de pe set, celălalt pentru tragerea efectivă, cu gloanţe adevărate, din poligon.
Pe platou, nimeni nu are voie să îndrepte arma spre cineva, nici măcar replicile din cauciuc. Armurierul aduce actorului arma încărcată înainte de a se da “Motor!”, îi spune cîte gloanţe are pe ţeavă şi imediat după “Stop!”, actorul trebuie să rămînă pe loc cu arma îndreptată spre pămînt pînă vine cineva să i-o ia.Toată lumea are dopuri de urechi cînd se trage şi sînt semne peste tot că vor fi focuri de armă…”
(…)
“Audiţia pentru rolul ăsta s-a făcut prin ceea ce ei numesc self-tape. Adică actorul este propus de agentul său (în cazul meu, agenţia Conway van Gelder, din Londra). Ulterior, el se filmează singur şi trimite proba prin intermediul unor site-uri specializate de casting. În cazul meu, mi-a dat replica Andrei Mateiu (actorul principal din “O lună în Thailanda”) şi am filmat-o asistaţi de Dorian Boguţă… pot să spun că ne-am amuzat copios şi am improvizat toţi 3 pe indicaţiile din text.
Cînd am ajuns în Atlanta am aflat că accentul exotic a contribuit foarte mult la alegerea mea. Pronunția de est-european mă făcea deodată mai potrivit decît ceilalţi actori americani care dăduseră proba pînă atunci. În plus, personajul meu are o secventă destul de grea pe motocicletă, aşa că era obligatoriu ca actorul să aibă carnet şi să știe să alerge puţin pe motor. Norocul meu că Dana (Dana Nălbaru, soţia lui Dragoş – n.red.) a adus ca zestre o Honda Shadow şi de şapte ani îmi petrec verile pe motocicletă.”
Bravo Dragos!
foto cu Dragost Bucur: arhiva personala a actorului (de pe platourile de filmare de la Raid Along)
acum ceva vreme televiziunile din lumea intreaga au prezentat o farsa pe care au facut-o doi dj de la un post de radio din australia (2dayFm): au sunat la spitalul unde era internata Kate Middleton , s-au recomandat drept regina Angliei si printul consort si-au cerut detalii despre nora lor.
o asistenta le-a raspuns si, dupa ce le-a dat citeva detalii, a trimis apelul catre salonul privat al printesei. asistenta se numea Jacintha Saldanha. pina seara s-a descoperit ca era o farsa. citeva zile mai tirziu, Jacintha s-a sinucis.
in Anglia s-a pornit un val de revolte. In Australia, DJ-ii au fost asaltati cu injurii si amenintari atit de multe incit si-au inchis conturile de Facebook si de Twitter. seful statiei i-a scos din emisie pentru citeva zile, dar a refuzat sa-i concedieze.
premierul australian, o doamna nascuta in Anglia, si-a cerut scuze poporului englez; premierul englez a trimis condoleante familiei asistentei.
la nivel international e o dezbatere despre acest caz si, de dragul de a invata sa gindim cum sa dezbatem ce e etic si ce nu, va propun un exercitiu. il facem cu mintea limpede pentru ca nu suntem implicati direct.
***
farsele la radio sunt ceva obisnuit in toata lumea. si la noi le-au facut pe vremuri Radio Contact (Buzdugan era la iasi pe atunci si le inregistra pentru Contact- cred ca el a fost primul care a facut farse la radio in Ro), apoi la radio 21 cu Serban Huidu (cind facea singur matinalul) si-au trecut prin asta si Kiss (cu Circotasii) si Zu ( cu Morar si, din nou, Buzdugan).
sa ne imaginam ca doi DJ romani – de la oricare dintre statii – ar fi facut aceasta gluma. femeia s-ar fi sinucis, care ar fi fost reactiile noastre?
***
mai dau citeva detalii ajutatoare:
nicaieri nu e mentionat daca doamna in cauza avea probleme psihice sau de alta natura si nici daca spitalul a sanctionat-o pentru ca nu s-a prins ca era o farsa.
pe de alta parte, nicaieri nu e mentionat daca cei doi DJ si-au cerut scuze imediat prin telefon. (cind lucrurile au luat amploare, directorul statiei a trimis o scrisoare de scuze catre spital si Casa Regala.)
directorul statiei recunoaste insa ca inainte de difuzare a materialului cei doi DJ au primit acordul departamentului legal care a ascultat inregistrarea, iar CNA-ul lor ia in calcul sa suspende licenta statiei.
***
deci? ce e etic si ce nu in aceasta situatie dramatica plecata de la o farsa prin telefon pentru o emisiune de la radio?
daca s-ar fi intimplat in Ro, care ar fi fost urmarile?
Later edit: cum discutia s-a mutat pe facebook o puteti citi aici
vineri seara la TNB intr-o sala noua care se va numi Multimedia se repeta Napasta in regia lui Radu Afrim, cu Crina Semciuc, Mihai Calin, Marius Manole si Emilian Oprea, plus 8 tineri ale caror personaje care nu apar in textul original, dar a caror prezenta are foarte mult sens in noua interpretare.
ma rog, daca n-ai fi stiut ca se lucreaza la Napasta, nimic din ce era pe scena – decoruri, costume, look-ul actorilor – nu te-ar fi dus cu gindul la asta. un living elegant al unei case de oameni instariti, rochii foarte feminine, sexy chiar, pentru Anca.
cind au inceput insa actorii sa vorbeasca si-au ramas in vorbele scrise de Caragiale, am realizat in citeva clipe cit de actual poate sa fie textul daca il citeste regizoral un om destept. e atit de actual incit si Andreea Esca isi gaseste rolul ei in piesa, intr-o secventa cheie.
***
am vazut repetitiile primelor 3 scene si, pentru ca mai e putin timp pina la avanpremiera cu public – vinerea aceasta, era multa tensiune in sala. Radu a renuntat in primele clipe de repetitii la o scena cu care ar fi trebuit sa inceapa spectacolul, iar dezamagirea actorilor s-a vazut in perseverenta cu care cautau solutii tehnice.
“nu va iesi bine, nu riscam. am renuntat definitiv la ea, gata, eu sunt regizorul”, a incheiat discutia Afrim.
Crina venea dupa 2 zile in care nu repetase si incerca sa prinda din zbor lucrurile care se schimbasera intre timp. Vazuti de la distanta – a lucrat mai intii alaturi de Mihai Calin, apoi alaturi de Marius Manole – baietii erau mult mai relaxati in text, in sensul constientizarii ca deocamdata fixeaza lucrurile tehnice, in timp ce Crina isi traia fiecare bucatica de cuvint foarte concentrata.
cind vor fi gata cu partile tehnice – era o repetitie cu o parte din costume si apareau tot felul de situatii : crinolina unei rochii nu intra intr-un anume spatiu – , cind vor parcurge textul fara nicio oprire ca sa poata sa ramina in starea personajului lor, Crina va hipnotiza audienta. nu o sa va puteti lua ochii de la ea.
mi-a placut mult seriozitatea ei de la repetitii ( e un rol principal la Teatrul National din Bucuresti, adica o presiune imensa), cum mi-a placut ca baietii o ajutau din gesturi sau priviri.
***
daca e sa glumesc, piesa asta va fi o napasta pentru teatrul national, in sala aia sunt maxim 150 de locuri care se vor vinde ca piinea calda, iar spectatorii vor fi mereu suparati ca nu gasesc bilete.
in plus e amuzanta reactia celor din teatru care nu inteleg cum un text in patru personaje care se joaca (in conformitate cu indicatiile autorului) la o masa, a ajuns sa aiba asa multi oameni in distributie si sa aiba un decor super modern si sofisticat. dar asta e marca lui Afrim si o sa fiti f f incintati de reinterpretarea textului.
abia astept sa-l vad in varianta finala; ce-am vazut la repetitii era sexy, provocator, amuzant, foarte puternic vizual, evident foarte modern si, da, avea si o secventa – chiar doua – de dans 🙂 plus Luiza Zan, live, in scena!
vineri, simbata si duminica sunt avanpremiere cu public, dar intrarea e doar pe baza de invitatii. pina la sfirsitul anului vor fi insa 2 spectacole cu public, deci veti putea sa va bucurati de piesa.
sigur sigur sigur o sa va placa foarte tare.
iata-o pe Crina intr-un moment emotionant din primele secvente ale spectacolului.
foto Adi Bulboaca
tot timpul i-am invidiat pe cei care au lucrat pentru brand-ul Absolut pentru ca au avut cele mai tari campanii, cele mai creative, mai iesite din limitele normalului.
cea mai recenta idee e despre unicitate. au produs 4 milioane de sticle diferite intre ele, dar parte din aceeasi editie limitata, Absolut Unique.
35 de culori diferite si 51 de modele. niciuna din cele 4 milioane de sticle nu seamana cu alta, fiecare poarta un numar de identificare.
e un proiect pentru care au modificat toata linia de productie din fabrica din Stockholm, parte din nebunia editiilor speciale Absolut din fiecare an.
eu sunt fericita posesoare a sticlei cu numarul 408 141 si am privilegiul de a face cadou o alta sticla unei persoane pe care eu o aleg. un fel de leapsa in online cu sticle Absolut unice in lume.
am asteptat sa scriu astazi, desi am primit sticla de saptamina trecuta (n-am baut-o inca:) ), dar am asteptat ca sa am un motiv bun si frumos cui ii fac cadou o asemenea raritate.
cum miine este ziua lui Chinezu, implineste niste 15 primaveri, m-am gindit ca ar fi frumos sa primeasca el o asemenea sticla. stiu ca echipa Absolut se va ocupa de toate detaliile, asa ca sunt linistita ca ma rezolvat totul dintr-o postare pe blog. 🙂
citesc in presa ca vineri a fost ultimul concert cu Voltaj in formula pe care o stiam cu totii si ca Bobby Stoica a parasit trupa, fiind inlocuit cu Adrian Cristescu.
unii spun ca Voltaj se va pierde odata cu aceasta plecare, pentru ca Bobby era, in opinia lor, creierul trupei.
eu nu cred asta.
am avut onoarea si bucuria de a lucra cu Voltaj acum ceva ani pentru 2 proiecte (pe copertele Best Of-ului din 2003 se afla interviuri cu membrii trupei facute de mine) si i-am vazut la lucru. cum i-am vazut, pe vremea cind administram brandul Europa FM, si din perspectiva muzicienilor care fac business. pentru mine, oamenii care impingeau formatia in fata, care se luptau pentru viitorul ei, erau Gabi Constantin si Calin Goia.
si sunt sigura ca o sa mearga mai departe.
imi dau seama ca e greu sa tii pasul cu vremurile, sa gasesti o cale ca sa fii pe placul pustilor cind tu inaintezi in virsta si tii la directia ta muzicala, dar sunt sigura ca vom tot auzi de Voltaj.
nu cred ca nu va place “lumea e a mea”, single-ul Voltaj aflat acum in difuzare.
multa bafta baieti!
mi-am tot promis sa scriu despre cum in Zonga – cea mai mare colectie de muzica online de romania – este in avanpremiera in exclusivitate pt steaming online noul album Bruno Mars, “Unorthodox Jukebox”.
miine albumul se lanseaza oficial in toata lumea, dar daca esti fana si esti foarte curioasa sa stii care sunt cintecele din album le poti asculta aici.
*
eu folosesc acest prilej ca sa remarc cum se fac business-urile la scara mare, poate invata si ai nostri ceva din asta.
dupa ce casa de discuri a lui Bruno Mars a agreat ca Zonga sa detina in exclusivitate pentru o saptamina inainte de lansare , dreptul de a pune in steaming online piesele de pe album, pe pagina de facebook a artistului a aparut un mesaj personalizat – in romana – pentru fanii lui romani.
vorbim de o pagina de facebook cu peste 28 de milioane de fani, dintre care probabil citeva zeci de mii (poate sute de mii) romani. iar managementul artistului a decis ca e bine sa existe un mesaj in romana.
mesajul il gasiti aici, impreuna cu multele comentarii amuzante ale romanilor socati ca exista vorbe in limba lor pe pagina lui Bruno Mars.
dincolo de distractia romanilor, intimplarea vorbeste despre profesionalism si atentie la detalii intr-o meserie in care esti deja sus. foarte sus.
text de Sorana Savu
Pacino urcă pe scenă în “Glengarry Glen Ross” în New York și mai puteți să-l prindeți la Gerald Schoenfeld Theatre până în februarie. Dacă luați biletele acum. Sau, mai sigur, acum două luni. Pacino reia rolul interpretat de Jack Lemon în adaptarea cinematografică a piesei lui David Mamet din 1983. Și, din octombrie, de când au avut loc primele reprezentații, face valuri în rândul publicului și al presei. După cum era de așteptat.
Dacă la Londra, la Viena sau la Paris ajungem cu toții mai repede și mai ușor atunci când ne dorim cu tot dinadinsul să vedem un monstru sacru pe scenă, pentru mine cel puțin, trebuie să se întâmple ceva cu totul ieșit din comun ca să trec Oceanul. Al Pacino pe scenă se califică în categoria “cu totul ieșit din comun”.
O să vă povestesc că am aflat despre piesă la începutul verii și că, de atunci, am mărit semnificativ traficul pe site-ul Gerald Schoenfeld Theatre, în așteptarea datei la care biletele se puneau în vânzare. În fond, și asta ține de experiența generală – faptul că trăiești bucurându-te anticipat de un spectacol senzațional, cu luni de zile înainte ca el să aibă loc.
Pe măsură ce data spectacolului se apropia, emoțiile creșteau – ok, am așteptat atât, am comentat atât în avans ce urmează să se întâmple, dacă n-o să-mi placă? De altfel, la întoarcere, așa au fost și întrebările din partea prietenilor – cum a fost Pacino? Așa cum ne așteptăm sau…?
Dar, chiar înainte de ridicarea cortinei, am trecut printr-o altă experiență dintr-o altă dimensiune, la care nu mă așteptam câtuși de puțin. Ajunși punctuali la fața locului, într-o sală de teatru cochetă și micuță, am rămas mută să o văd așezându-se în fața mea, la două rânduri, pe Glenn Close. Iar, câteva minute mai târziu, lângă ea, pe Rose Byrne. Apoi, în altă zonă a sălii – Ellen Burstyn, dar deja depășisem șocul. Și, în rândul al doilea (o fi fost, n-o fi fost el, nu voi ști niciodată cu siguranță), cred că l-am zărit pe Steven Spielberg.
Comparativ cu el însuși, Pacino a fost minunat – dacă ați ridicat din sprâncene la ultimele lui filme (mai puțin “The Merchant of Venice”), vă dau dreptate, dar pe scenă, în rolul lui Shelly Levene, maestrul și-a dozat perfect discursul și a dominat partitura fără efort. Și, culmea, n-a fost deloc teatral – dacă vreți, mi-a amintit de zilele bune, când ieșea cu Johnny Depp pe stradă în “Donnie Brasco”.
Comparativ cu ecranizarea, deși Mamet nu e Shakespeare, cast-ul de la Gerald Schoenfeld a reușit, cu Pacino în frunte, să dea o altă lectură piesei. Dacă Lemon era un ratat foarte emoțional și empatic, Pacino e un cabotin perfect, ceva de genul – “ți-e milă, ți-am luat banii”. Dacă Ricky Roma din film (Alec Baldwin într-o anticipare caustică a rolului din “30Rock”) era agresiv și virulent până la dezumanizare, cel din piesă (Bobby Cannavale) înlocuiește spiritul belicos irlandez cu cel Italian (tot belicos, dar mai gregar și, parcă, mai uman). Nu mă acuzați, vă rog, de ethnic profiling, că suntem acasă, nu suntem la New York.
L-am aplaudat, subiectivă, foarte tare, pe Richard Schiff (Toby din “West Wing”), într-un rol umil, pe care dacă-l dramatizezi prea tare riști să-l gafezi. Și m-a ținut în scaun toată zbaterea unor oameni care, într-o situație la fel de împuțită ca asta pe care o parcurgem acum, nu reușesc decât să se îmbete cu apă rece și să se afunde și mai tare fiecare în abisul lui, cu toate că, la nivel declarativ, toți par să știe exact ce au de făcut ca să “se scoată”.
Energia scenei e magnetică, deși e o energie a deznădejdii, care te face să te cutremuri și să-i mulțumești sorții că ai cu ce plăti ipoteca. Abia la final, când aplauzele și ovațiile răsplătesc, 30 de secunde, efortul actorilor, constați că Pacino e cel mai scund din toată distribuția. “Larger than life” e o expresie care s-a inventat și pentru el.
Mergeți să-l vedeți până în februarie. Amintirea unei asemenea seri de teatru rămâne cu voi tot restul vieții.
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
maninc mincare tailandeza, beau rom cubanez cu coca cola, scriu la un story despre rafinamentul frantuzesc si ascult o melodie a unei trupe poloneze cu o tema a lui Chopin.
tocmai mi-am dat seama ca traiesc un moment benetton:)
aaaa, am inchis de multa vreme televizorul. prefer sa traiesc in lumea mea, decit in a lor.
Ieri a fost prima zi in care am putut vedea cum arata – din interior – o zi de competitie (cu gala live) pentru concurentii de la X Factor. Ce fac in culise in pauzele publicitare sau in perioada votului si, mai ales, cum e sa mearga acasa, in aceeasi masina, cistigatori si eliminati.
*
La 10 cind incepe o zi de pregatiri cu gala live, in simbata lui 8 decembrie livingul din casa X Factor e gol. In bucatarie Irina, mama Iuliei Manolache, vorbeste la telefon in timp ce vocalizele fiicei sale se aud de la etaj.
Primul coboara Ioan Man; sta in camera cu sora lui si Natalia Salagean si, pentru ca el se imbraca primul, le lasa pe fete sa se pregateasca in liniste. Isi ia calculatorul si-si verifica mesajele pe facebook cu un program de citire a textelor. Apoi vine Tudor Turcu care se aseaza la calculatorul administratorului casei verificind si el acelasi lucru: reactia fanilor de pe Facebook.
Dupa regulile concursului sunt obligati – de producatori, stilisti, presiunea din jur – sa faca schimbari in look, in vestimentatie sau in stilul in care cinta, asa ca se simt din ce in ce mai nesiguri. Familia, publicul, fanii care incep sa apara in jurul lor – online sau offline – sunt sursa de confirmari ca sunt pe drumul bun. Si ca vor lua voturi ca sa mearga mai departe.
Cind se face galagie in bucatarie stii ca s-a trezit Dragos Udila. Acum e intr-o disputa cu Oana Roman (din trupa Red) care tocmai ce l-a ciupit de fund, iar reactia lui Dragos a pus in pericol toate farfuriile din jur, asa ca intra in living intr-un val de injuraturi, urmat de Oana rizind cu cafeaua in mina.
***
La 13.30, inainte de snur , repetitia integrala pentru gala de seara, Tudor Turcu sta sigur, cu castile in urechi, in gradena din sala unde va fi gala. Una dintre dansatoare il vede, se aseaza linga el si incearca sa-i distraga atentia.
“Uite pot sa-mi ridic piciorul pina aici”, ii flutura ea osatura lunga cu muschii fini prin dreptul ochilor, iar el nici nu clipeste. “Hai, nu poti sa-mi spui ca nu ma auzi”, protesteaza fata.
Turcu pare concentrat la ceea ce asculta, dar citeva minute mai tirziu cind ii vine rindul la repetitii acuza dureri in zona pieptului si sta in mijlocul scenei fara sa mai cinte, doar sa ajute dansatorii sa-si repete numarul.
De trei gale, inainte de show, Tudor Turcu are probleme de sanatate. E o forma prin care iese din trupul lui presiunea concursului si producatorul show-ului, Sorin Popa, intrerupe repetitia pentru el.
“Datoria mea este sa asigur sanse egale pentru toti. Daca se simte rau, trebuie sa-l vada un medic si sa gasim o solutie sa fie apt pentru show. Il duceti acum la spital si ma anuntati ce spun medicii imediat cum aflati”, spune ferm Popa.
Ioana Anuta are emotii cu Billy Jean si e aproape sa plinga cind nu-i iese cintecul. Delia si Dan Bitman o incurajeaza din scaunele juratilor, ii explica unde intra gresit si cind, in sfirsit, ii iese cum trebuie, apare din nou zimbetul pe chipul ei.
Cind vine rindul fetelor de la Red, Delia pleaca de la masa juratilor, se aseaza in fata lor, jos, pe scena, si le da indicatii.
***
De la 17.30 concurentii incep sa intre rind pe rind la make up si coafura, iar cind sunt gata ajung la costume. In cabina cu costume, raiul pantofilor de toate marimile, Catalin Enache si asistentele lui, Elena si Maria, muncesc deja de citeva ore bune: transforma geci sau sacouri obisnuite in costume care seamana cu epoca Michael Jackson sau Elvis Presley. Lanturi, papusi, ace de siguranta, perle si tot felul de accesorii sunt cusute pe hainele care capata imediat alt chip.
In aceasta cabina, dezbracati – la propriu -, concurentii isi arata caracterul. Catalin, Maria si Elena le stiu deja fricile, nesigurantele si incearca sa-i mobilizeze pentru show: cu unii sunt fermi, cu altii blinzi, dupa nevoile emotionale pe care le intuiesc.
(Cu Catalin am lucrat citiva ani la Tabu si stiu cit este de maniac profesionist, de atent la detalii; de exemplu,verifica personal axilele fiecarui concurent si le da cu antipespirant, ba chiar – in cazul in care au haine de culoare deschisa – foloseste niste benzi de protectie anti transpiratie pe care le aplica pe minecile hainelor ca nu cumva un strop de transpiratie sa tradeze emotiile concurentilor si sa le strice look-ul.)
In timpul show-ului, echipa de la costume stie, fara sa vada live-ul, care a fost evolutia concurentilor: ii simt dupa dinamica pe care o au cind vin sa se schimbe intre numerele de pe scena si ii incurajeaza din nou.
***
La aproape o ora dupa ce s-a incheiat emisiunea, concurentii au terminat de filmat declaratiile post show si ajung din nou in cabina costumelor.
“Catalin, iti multumesc mult mult. Iarta-ma pentru toate blestemele pe care le-am spus in gind. La multe gale am zis – daca pic e din cauza rochiei aleia sau aleia. Iarta-ma.”, spune Elena de la Red, fericita ca a ajuns in semifinale.
“Adica ti-era mai usor sa dai vina pe orice altceva decit pe ce-ai facut in scena”, ride Catalin intelegator.
“Nu-ti spun nimic. Doar te imbratisez”, zice Catalin cind apare Iulia Manolache care a fost eliminata direct din votul publicului, marele soc al serii. Fata il priveste drept in ochi, il imbratiseaza si-si incordeaza maxilarele.
“Nu-mi spune”.
“Doamnelor, va ofer privilegiul sa ma dezbracati pentru ultima oara”, intra rizind Ioan Man care a cazut la duel cind Cheloo a ales-o pe Natalia Salagean.
Maria il imbratiseaza, in timp ce sora lui Ioan plinge. Catalin ii stringe mina “Mi-a facut placere sa lucram impreuna. Am fost onorat.”
Natalia vine ultima, plingind. Nu se poate bucura de victoria ei pentru ca ii pare rau ca a iesit Ioan.
“Asta e show-ul” o incurajeaza Catalin si Maria.
“Stiu, dar nu ma pot opri” se scuza in timp ce-si sterge machiajul care curge pe obraji.
***
O jumatate de ora mai tirziu, in microbuzul care duce concurentii acasa, risetele si hohotele de plins se amesteca.
Pe scaunul din spatele soferului, Ioana Anuta vorbeste cu Tudor Todut la telefon. Cum Todut a vazut show-ul la Baia Mare acasa la Boti din Nordx, au comentarii pe care le rostesc printre hohote de ris.
In spatele ei, Natalia Salagean isi verifica sms-urile printre suspine. Linga ea, Ioan Man vorbeste cu tatal lui la telefon.
“Mi-am atins obiectivul, nu-mi pare rau ca ies. Din citeva sute am fost in primii sapte”, spune Ioan si, cind din partea cealalta vin incurajari, continua “N-am plins, de ce sa pling…. Da, ea e mai afectata, dar o sa am grija de ea. O sa o pun la tren pentru Cluj miine la 2, sa o asteptati voi. Eu ma opresc la Predeal…. da, am de munca de saptamina viitoare… Ai grija de mama, de ea imi e cel mai frica, sa nu se consume.”
Apoi cind mama vine la telefon, isi schimba vocea si devine mai vesel -“Suntem in masina, atmosfera e inversa: eu rid, Natalia plinge” – si dupa ce asculta ce-i spune mama, i-o da pe Natalia la telefon care incepe sa plinga si mai tare.
“Multumesc, va multumesc… multumesc” e tot ce spune, printre suspine, la incurajarile care vin via telefon.
In spatele ei, sora lui Ioan Man plinge, Dragos Udila isi citeste sms-urile, iar Iulia Manolache o tine in brate pe sora ei de 4 ani, Anastasia, invitata surpriza in show. A adormit. Tudor Turcu e ultimul, in spate; nu scoate niciun cuvint.
***
E ora 2, dimineata, cind intra in casa X Factor. Iulia urca sa-si faca bagajele (va pleca imediat cu familia ei care a fost invitata in show), Ioan planuieste o petrecere monstru in baza unei sticle de palinca pe care o are Dragos.
Toata lumea urca in camere ca sa se schimbe, doar Ioan Man si sora lui raman pe canapeaua din living. Se tin in brate, cu capetele acoperite, si pling in surdina.
“Hai mai, Maneee”, protesteaza Udila cind coboara cu palinca. Ioan se desparte din imbratisare si-si sterge lacrimile.
“Da, da-le naibii. Sa bem”.
spun si cred ca cele mai importante lucruri din viata sunt amintirile.
ca trebuie sa ne traim visurile si sa ne experimentam dorintele ca sa avem amintiri.
mai spun ca, atunci cind plecam, nu luam cu noi nimic din toate bunurile strinse si ca plecam cu amintirile noastre.
doar ca in ultima vreme – de la interviul cu Lynne Tolley, mai exact – ma gindesc ca e posibil sa nu plecam nici cu amintirile noastre.
***
m-am gindit zilele astea care au fost orasele din lume prin care m-am plimbat; stiu in teorie ca, exceptind america latina si asia, am vizitat cam tot, dar n-am stiut sa le mai pun pe lista, unul sub celalalt, numele oraselor prin care am fost.
nu mai stiu de multa vreme multe dintre lucrurile pe care le-am trait – in copilarie, in adolescenta sau cind am plecat pe cont propriu prin viata.
de la un parfum sau un cuvint, de la un peisaj sau un chip de om, ies de prin cutiute secrete – din cind in cind – lucruri despre care nici nu mai stiam ca exista in mintea mea.
***
sunt dintre “calatori”, nu-mi place sa prind radacini: nu mi-am cumparat casa, nu mi-am luat masina – ca sa nu fac rate la vreo banca; in general, n-am facut nimic in viata care sa ma lege – mult timp, sau pentru totdeauna – de ceva sau cineva.
Lynne Tolley cea care mi-a dat, involuntar, acest exercitiu de analiza, pastreaza din fiecare oras in care merge – si calatoreste imens -un album cu fotografii si scrie intr-un jurnal , zilnic, ce-a facut si cu cine s-a intilnit. pentru vremurile cind nu-si va mai aduce aminte si nici nu va mai putea calatori.
ieri ma gindeam ca am pierdut cursa asta, ca daca ma apuc acum de scris intr-un jurnal n-am sa mai stiu sa spun multe dintre lucrurile care mi s-au intimplat. de dimineata, dupa o zi in care – pentru ca n-am putut nota nimic din ceea ce vedeam unde faceam reporting – am tinut minte zeci , daca nu sute de detalii care urmeaza a fi descarcate acum pe hirtie, mi-am dat seama ca si cind nu imi voi mai putea aminti ce am trait, lucrurile si intimplarile acelea vor fi cu mine: pentru ca m-au facut ceea ce sunt. ceea ce voi deveni.
si-apoi, pentru ca asa mi se intimpla mie mereu – se aliniaza cumva planetele cu gindurile mele, am deschis facebook-ul si am gasit asta via Andreea Hanganu: o campanie cu amintiri despre Craciun pentru a atrage atentia asupra uneia dintre cele mai dese intilnite maladii – dementa.
Imagine how frightening it would be to lose your memory. 800,000 people in the UK live with dementia, and this is set to rise to 1m by 2015.
This tumblr brings together thoughts on Christmas and memory, and is part of the Prime Minister’s awareness raising campaign on dementia.
Get involved and tweet us your favourite memory by writing them on a piece of paper, taking a photo and tweeting us using the hashtag #xmas2remember
sa cititi aici Xmas to Remember povesti minunate despre Craciun.
inutil sa va spun ca mi-ar fi placut ca si politicienii nostri sa aiba asemenea preocupari.
e un articol in numarul de decembrie al revistei Monocle care se numeste Theatre of life – Munich.
e povestea unei initiative a primariei din Munchen care impreuna cu o fundatie are in grija mai multi creativi pensionari: actori, scenografi, regizori , jurnalisti – job-uri care se fac in general ca freelancer.
ideea de baza este ca domnii si doamnele in cauza , ajunsi la 70 de ani, pot plati chiriile caselor lor din ce in ce mai greu, dar pentru ca au facut ceva pentru comunitatea din Munchen, primaria ii ajuta.
printre “chiriasi” o actrita de 79 de ani , Eva Reigl, alta de 70 de ani, Waki Meier, altul de 74 de ani Bukhard Gaffron.
ca sa poti intra in programul fundatiei trebuie sa aplici cu un CV care sa faca dovada ca ai ajutat Munchen-ul cu proiectele tale de-a lungul timpului. sunt acceptati intre 5 si 10 noi chiriasi in fiecare an si sa nu va imaginati ca oamenii acestia sunt resemnati, batrini si neputinciosi.
una dintre doamne a venit in noua ei casa cu bicicleta pe care o foloseste cind se duce la piata, alta cu sevaletul.
***
scriu despre proiect pentru ca mi-ar placea tare mult sa se intimple si la noi in tara asa ceva. in casele vechi in care nu mai sta nimeni sa se organizeze cu sprijinul primariilor “case pentru creativi”, case in care sa stea fara sa mai plateasca chirie oamenii care au facut ceva pt comunitate.
in proiectul nemtilor fiecare casa este autonoma, primaria acopera cheltuielile cu chiria si intretinerea, dar restul de bani necesari traiului sunt obtinuti prin munca si activitati culturale de fiecare casa , fiecare avind un manager.
***
cind am sa am bani multi, am sa fac asa ceva, o sa vedeti voi.
la capatul acestor luminite locuiesc eu.
nu e o exprimare poetica, desi poate avea si subintelesuri .
aceasta e rasplata ca aud toate injuraturile meetingurilor de la Universitate: in decembrie, cum ies din casa intru in tara lui Mos Craciun.
anul asta arata atit de bine ca as dormi noaptea pe strada.
foto Igu/ Bucuresti Optimist ( o fotografie cu aproape 9000 de share-uri pe FB, si peste 16000 de like-uri)
Duminica trecuta, in timp ce eram la X Factor, prietena mea Elena Prodan m-a convins sa primesc un CD cu un album al lui Cheloo.
zic m-a convins pt ca atunci cind m-a intrebat daca nu vreau un album, am raspuns prompt “nu”, gindindu-ma ca e mai bine sa -l dea cuiva care iubeste muzica aceasta. mi-a zis ca are mai multe (Elena s-a plimbat cu echipa X factor in auditii,Cheloo i-a dat atunci albumele) si pentru ca nu-i faceam paguba, a fost primit.
albumul “Cel care uraste” e inca in tzipla in geanta. mi-a fost foarte folositor cind imi scriam textele pt radio pe un servetel, miercuri, in aeroport, la cluj. a fost suportul perfect.
*
stiu insa toate versurile din Cel care uraste.:)
*
pentru ca n-am cultura muzicala de a intelege hip hop-ul, mi se intimpla fix ca la opera: mi se astupa urechile si nu inteleg nimic din ce se cinta de fapt, asa ca prefer sa dau muzica la o parte si sa citesc versurile.
ceea ce am si executat cu albumul lui Cheloo, Cel care uraste.
preferatele mele (n-as fi zis ca pot avea versuri preferate din rap:) ) sunt din “unde se termina visele”
Traieste-ti visul daca n-ai curaj sa traiesti
Ca un copil batran dependent de povesti.
mi se par geniale, merg direct la esenta cu ceea ce eu numesc “viata prin procura”.
si-mi mai plac versurile de la piesa care da titlul albumului, desi sunt atit de dure incit m-a durut stomacul cind le-am citit.
ceva soft din aceste versuri ca sa nu va indispun 🙂 “A sti inseamna a-ti chinui sufletul/ Cu buna stiinta.”
***
de la lecturarea versurilor acestea am dezvoltat o teorie care ma amuza.
e superficiala, stiu:)
daca dai la o parte muzica din hiphop ramine poezie contemporana – cu rima sau in vers alb -, poezie care vorbeste despre o generatie.
daca facem un efort si-i aducem pe marii poeti ai romaniei in zilele noastre si ne gindim cam cu ce muzici ar putea fi asociati, imi rezulta cam asa.
bacovia ar fi fost rapper: multe semnificatii in putine cuvinte, totul gri, cu mici urme de speranta daca esti foarte foarte optimist si vrei sa vezi asta:)
ion barbu ar fi bifat si el la rap-ul greu si suparat, pe care-l deslusesti dupa lecturi intense.
minulescu ar fi fost un fel de Guess Who sau CRBL pentru ca e mai light 🙂
nu stiu cam ce ar fi fost arghezi, eminescu sau cosbuc.
sigur, nichita stanescu ar fi cintat rock, british rock, ca vunk:)
***
sa ne distram putin zic, spre disperarea profesorilor de romana care ne-au invatat ca aia de prin carti sunt sfinti si sa nu care cumva sa facem misto de ei.
poetii romani de demult (ignorati-l pe paunescu va rog) ce muzici ar fi cintat astazi?
vine sfirsitul anului si incep clasamentele, asa ca as vrea sa stiu care e filmul care v-a placut cel mai mult anul asta. puteti sa spuneti un film sau mai multe (pina in 5 )
poate descopar filme pe care nu le-am vazut.
preferatele mele din 2012. filmele sunt numite aleatoriu, nu reprezinta un clasament. la link sunt parerile mele despre ele de la vremea vizionarii.
oslo 31 august
later edit:
am vazut si a separation. mi-a placut f f mult. f mult.