Tag : personal

samsungCina cu bucluc

Cina cu bucluc

nu stiu daca v-ati prins, dar nu sunt cea mai tare bucatareasa din lume. nici cea mai cea dintre gospodine.:)

de citeva zile viata mi-a fost bulversata de catre prietena mea Elena care are in grija blogul lui Nicolai Tand si care m-a dus in bucatarie la Nicolai.

“sigur o sa inveti ceva sa gatesti. toate retetele sunt simple, le faci in 15 minute. ai sa vezi”

s-a dovedit ca are dreptate pt ca dupa 5 preparate gatite (de Nicolai, nu de mine) in mai putin de 2 ore si toate absolut minunate, m-am dus la alimentara cu o lista de produse pe care nu le-am achizitionat niciodata in viata mea pentru ca nu stiam ce sa gatesc cu ele.

efectul urmator a fost ca prietenii s-au invitat la masa si citeva zile la rind am executat cina in familie, cu tot tambalaul de rigoare. ca sa nu muncesc eu prea mult, am facut niste intelegeri: cine spala vasele, ce experiemente culinare mai facem si, mai ales, ce bem in functie de ce avem la cina. (unul dintre prietenii mei e fin cunoscator)

duminica trecuta am facut-o lata. aveam o sticla de “Le Petit Havt Lafitte”, un vin rar si scump si l-am pus pentru citeva clipe in frigider cit sa se raceasca sticla. cind sa-l iau am agatzat, habar nu am cum, o cutie de lapte. deschisa, desigur, ce sens ar fi avut sa aiba dop?!

rezultatul? multe spume – de furie, nu de lapte – pentru ca laptele era tot pe covorul din bucatarie.

au fost glume multe pe seama mea cum ca as putea sa-mi iau un frigider mai destept, ca s-au inventat frigidere care au super spatiu pe usa, ca acum frigiderul are si el personalitatea lui si isi gaseste singur locul in bucatarie, si in general e gindit ca sa-ti faca viata mai usoara in toata situatiile de viata – de la spatiu de depozitare, pina la cum se deschide usa si cit loc ocupa.

ne-am si imaginat cam cum stau cercetatorii care fac designul pentru aparatele electrocasnice in brainstorming incercind sa creeze noi produse care sa acopere stilul nostru de viata mereu in schimbare. dupa care a aparut o discutie despre frigiderul Samsung si masina de spalat Samsung si , cum eu am reprezentat pentru o vreme produsele unei  alte divizii Samsung, toata lumea a zis ca ar fi mai bine sa-mi iau alt frigider.

si pentru ca planetele se aliniaza dupa cum vor ele, la doua zile distanta am fost invitata sa vorbesc despre … noul frigider super inteligent Samsung.

“o sa ai curaj sa spui ce ti s-a intimplat?”

“da, desigur, nu e prima data cind ma fac de ris”

***

duminica aceea, la cina cu bucluc, ca sa mincam totusi cu voiosie, am decis ca vom face o lista cu legile lui Murphy – scrise de noi – legate de ghinioanele cu frigidere.

eu am produs 2 legi din experienta proprie, dar lista e deschisa si va invit cu drag sa faceti completari sau sa intrati in aplicatia de Facebook de la Samsung si sa votati legea care vi se potriveste.  macar asa facem haz de necaz. in plus, daca va inscrieti pana pe 22 aprilie in concursul organizat de Samsung , puteti castiga o masina de spalat Samsung Eco Bubble 500 si macar pe partea asta scapati de ghinioane. (stiu eu pe cineva care vrea neaparat sa cistige masina asta:). nu, nu eu)

cind ai nevoie de lapte, mai e foarte putin in cutie; cind e sa se rastoarne cutia, e aproape plina.

ultimul ou din frigider sigur e lipit de ceva si se va sparge cind il iei si ai cea mai mare nevoie de el.

*

lunea trecuta am dus covorul la curatatorie. vinul si cina au fost bune:)

 

1570
audi A3fratii frumuselului meu sunt la Mall Baneasa

fratii frumuselului meu sunt la Mall Baneasa

miercuri am fost la deschiderea Dakino unde am vazut o superbitate de film, A Late Quartet, dar i-am vazut si pe fratii frumuselului Audi cu care particip la proiectul “Pe scaunul din stinga”, un experiement realizat impreuna Porsche Inter Auto Romania  in care spun povesti despre oameni si locuri din perspectiva soferului.

 

daca vreti sa va uitati indeaproape la Audi A3 Sportback si nu va intilniti cu mine pe drumuri sau prin parcari, mergeti la Mall Baneasa unde inca o saptamina, pina pe 15 aprilie, Porsche Inter Auto Romania – cel mai mare distribuitor din tara al marcilor Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini – ii expune pentru public pe fratiorii frumuselului meu.

era in timpul saptaminii, seara, dar tot erau punctul de atractie al Mall-ului, asa ca daca treceti pe acolo, bucurati-va de masini, sunt foarte frumoase si sunt sigura ca toti cei care sunt acolo va vor da explicatii despre dotarile frumuselului, dar si ale fratilor lui.

Rugati-i sa va arate sistemul multimedia de la Audi A3 Sportback, sa va simtiti putin in viitor: poate fi hotspot integrat si te poti conecta la internet via Audi Connect, iar asta inseamna ca pe linga accesul la Google Maps , ai si Facebook sau Twitter:) stiu, politistii nu trebuie sa stie asta.

si neaparat, neaparat intrati in masina: consola centrala este orientata catre sofer si ai senzatia ca totul e facut ca sa te imbratiseze si asta iti da o stare de confort, de acasa.

***

P.S. pentru stabilirea adevarului istoric si pentru a nu-l supara pe “al meu”, frumuselul meu a fost pentru citeva clipe vedeta serii pentru ca mi-am intrebat prietenii care erau la film daca vor sa-i duc acasa:)

1559
cartisa dai inapoi din lucrurile, starile bune pe care ti le daruiesc altii

sa dai inapoi din lucrurile, starile bune pe care ti le daruiesc altii

cred foarte mult in a face fapte bune si a da inapoi din atentia, bucuria, bunatatea pe care o primesti de la cei din jurul tau. undeva, intr-un cerc magic, lucrurile bune se intorc catre tine cind te astepti mai putin.
de fapt asta cred ca e smekeria, sa faci fapte bune fara sa astepti nimic in schimb pentru ca atunci cind vine fapta buna catre tine te loveste direct in sufletel.

***

de exemplu: de dimineata la jurizarea Bun de tipar identificind niste nevoi ale celor care au creat campanii de promovare pentru editurile sau cartile editurilor lor (erau citeva idei minunate care se pierdeau pentru ca nu oamenii nu aveau o baza solida de teorie in strategii de promovare) m-am oferit sa tin un curs pro bono pentru cei care au in grija promovarea editurilor.

cu tehnici si tactici de promovare adaptate la contextul actual cind online-ul face legea.

Oana Boca de la Headsome Communication, organizatorul galei Bun de tipar, a marsat imediat la idee si am stabilit detaliile. Sabina Sirb de la GMP a zis ca se baga si ea pro bono si gata proiectul de fapta buna pentru edituri (in special cele mici)
abia dupa aceea mi-am pus problema timpului meu supra incarcat, dar sunt sigura ca o sa gasim o zi in care sa facem asta.

pentru mine ar fi ca un payback pentru multele carti dragute pe care le-am citit in romaneste si pentru mindria pe care o am cind intru in librariile din strainatate si vad multe titluri care sunt si pe piata noastra.

***
cind am plecat de la jurizare gindul meu de a face o fapta buna mi s-a intors cu un dar minunat.

Diana Tofan de la H&M mi-a spus ca-mi face cadou rochia pe care voiam sa mi-o cumpar astazi cind a fost lansata colectia H&M CONSCIOUS EXCLUSIVE. fiind o colectie in editie limitata s-a dat ca piinea calda si cum rochiile au fost puse in vinzare la ora 10 dimineata… pina am terminat eu jurizarea s-a rezolvat problema:)

iata rochia. Diana love u. mi-ai facut ziua minunata. la prima ceremonie cu covor roshu in aceasta superbitate de rochie am sa ma imbrac.

sa treceti pe la H&M Unirea, astazi. doar acolo e colectia H&M CONSCIOUS EXCLUSIVE , glam eco, din materiale reciclabile. mai este o rochie foarte Sex & The City look like care sunt sigura ca o sa placa multor multor doamne si domnisoare. si un taior asortat cu niste pantaloni pana cu talie inalta, albi. vai vai vai. minunatie.

1642
neintelespentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara

pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara

imi plac cartile mult, foarte mult. imi dau accesul la lumi la care poate n-as ajunge niciodata si care nu-s neaparat foarte departe de mine, uneori sunt in interiorul meu.

citesc mult dar nu mai tin de multa vreme cartile la vedere – era o vreme in care cei care intrau in casa mea exclamau “ce de carti!” iar pe mine ma incurca tare asta. a fost si o vreme cind ii inhibam pe sefii mei ca citeam mult si ma invitau sa “las deoparte lucrurile alea pe care le aflu din carti” chiar si cind erau de tehnica, daca-i incurcau in teoriile lor.

acum ceva ani obisnuiam sa scriu despre cartile pe care le citeam, dar dupa ce am postat odata un text cu 6 carti citite in vacanta si un cetatean m-a injurat crunt spunindu-mi ca vreau sa par desteapta, recomand rar carti si doar dintre cele care sunt pe piata noastra. si cartile la ale caror lansari sunt invitata sa particip ca speaker.

cel mai adesea cind imi place o carte, o cumpar in multe exemplare si o fac cadou celor care stiu ca s-ar bucura de intilnirea cu ea.

altfel, ma bucur foarte foarte tare ca au aparut e book-urile si pentru ca nu mai sunt la vedere cartile pe care le citesc si… pentru ca nu mai trebuie sa le sterg de praf.

***

saptamina asta dragostea mea pentru carti se intoarce impotriva mea: fac parte din juriul care va desemna cistigatorii celei de-a doua Gale Bun de Tipar care premiaza aparitiile editoriale de pe durata unui an.

am de judecat munca de ani a unor oameni pe care-i iubesc, cum – in sectiunea care e in grija mea si pentru care trebuie sa fac prezentari de nominalizari celorlalti jurati – am de jurizat prieteni.

m-am uitat acum pe lista platformelor online care promoveaza carti inscrise in competitie si, cu doua exceptii, ii cunosc pe toti cei care le administreaza.

mi se pare cel mai greu job pe care l-am avut vreodata. si, ca mereu in viata, pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara.

 

veti afla deciziile noastre pe 25 aprilie.

1978

cum am ajuns in spotul Coca Cola

zilele trecute a fost difuzat un spot Coca-Cola in care eram mentionata si eu si din care rezulta ca sunt o suuuper mare bucatareasa:)

totul s-a petrecut gratie zilei in care a nins; era frig, zapada la geam, mi se parea ca e Craciunul si ca sa-mi fie ca de Sarbatori ar fi trebuit sa am prin jur : cai, liniste, aroma de scortisoara si miros de cozonaci.

caii i-am taiat rapid de pe lista – nu se gasesc la etajul 2 , nici macar la parter, in mijlocul Bucurestiului.

liniste era relativ usor de obtinut daca inchideam telefonul pentru o ora macar, iar la capitolul scortisoara si miros de prajituri am marcat gratios o foaie din foietajul cumparat pt retetele recomandate de Nicolai, pe care am rasucit-o cu niste mere rase si tratate cu scortisoara si alte acareturi. in 20 de min aveam strudele calde la micul dejun si il asteptam pe Mos Craciun.

happy, am pus un status pe twitter: solutia de inveselire pentru vremea de afara, am o placinta in cuptor #haisamancamimpreuna

echipa Coca Cola m-a contactat si m-a intrebat daca le dau voie sa puna tweet-ul meu in spotul de a doua zi.

la cite spoturi Coca Cola am iubit eu, a fost mai mult decit o onoare sa fiu intr-unul dintre ele.

(si voi puteti fi in spoturile Coca Cola daca trimiteti un tweet cu #haisamancamimpreuna si… daca aveti noroc:) )

***

numai ca as dori sa stabilesc adevarul istoric. daca sunt obligata sa dau cuiva de mincare in fiecare zi doua feluri diferite si sa nu repet niciun preparat, in doua saptamini respectiva persoana fuge de acasa sau moare de foame.

 

si tot la capitolul adevarul istoric, Mos Craciun a venit a doua zi cu niste balerini verzi pe care mi-i doream:)

acum mai am o singura problema: as fi putut sa-mi pun o foto mai simpatica la twitter daca stiam ca ajung vedeta gratie lui.

2412
Bucureşti-15 martiePe scaunul din stinga – part 1, Emotiile

Pe scaunul din stinga – part 1, Emotiile

cind esti pe scaunul din stinga al unei masini lumea se vede altfel: esti mai atenta la detaliile din fata, la ce e in planul apropiat dar si in cadrul indepartat si nu mai poti sa chatuiesti cu picioarele incrucisate pe scaun, nepasindu-ti de nimic – ca atunci cind esti “copilot”.

cind esti pe scaunul din stinga al unui Audi A3 Sportback lumea e… in mult mai multe feluri.


***

de doua saptamini, un Audi A3 Sportback negru si frumusel foc face parte din viata mea. e parte dintr-un experiement realizat impreuna  Porsche Inter Auto Romania – cel mai mare distribuitor din tara al marcilor Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini – in care spun povesti despre oameni si locuri din perspectiva soferului. La fiecare doua luni privesc lumea prin geamul unei alte masini – vor urma Skoda si Beetle, masina despre care eu cred ca e cea mai simpatica din lume – o privesti si zimbesti.

primele doua saptamini au fost de imprietenire cu prima masina. Audi A3 Sportback. ma rog, ne-am iubit de la prima intilnire cind Florin Ionita – dealerul care imi prezenta facilitatile ei – m-a imprietenit cu sistemul audio din bord si-am fost la doi pasi sa fac relatarea zilnica la radio Europa FM intr-o varianta SF: telefonul meu era conectat prin bluetooth la sistemul audio al masinii, iar eu vorbeam cu Radu Constantinescu care era in studio si cum as fi vorbit cu un prieten de linga mine fara telefon, fara nimik:)

daca e sa fiu foarte sincera asta a fost de fapt al doilea moment de seductie definitiva pentru ca primul a fost cind am remarcat cum e facut scaunul masinii.

prietenii mei stiu ca am o atentie deosebita pentru designul scaunelor – de masina si nu numai. e foarte multa matematica si ergonomie in designul oricarui scaun in care te simti confortabil, iar confortul asta nu se obtine fara foarte mult cercetare. mie-mi plac detaliile care apar din ani de cercetare si care iti schimba fundamental viata – ca si cum ar fi fost inventat focul.

scaunul de la Audi A3 Sportback are o facilitate prin care care printr-un simplu click al unei manete iti poate extinde sezutul scaunului, castigi extra spatiu pentru perna pe care stai. asta iti da mai mult confort si iti poti corecta pozitia corpului.

detaliul asta mi-a placut la nebunie.

***

din interior, pe fereastra din stinga a unui Audi A3 Sportback  lumea are multe nuante; poti sa-i vezi pe cei relaxati care se uita la tine ca esti intr-o masina frumoasa si se bucura de experienta ta – te vad blonda si-ti fac semn zimbitori (dar cu zimbet din ala prietenesc, cald) sa treci; poti sa-i vezi pe cei care te judeca “de unde naiba are femeia asta o asemenea masina?!” – ii recunosti dupa gesturi la semafor si dupa cum se uita la tine in timp ce vorbesc cu tovarasii de calatorie; si poti sa-i mai vezi pe cei care iubesc masinile cu adevarat – li se lumineaza fata in parcare, linga tine, si te intreaba detalii tehnice.

cind le spun “dar, va rog, puteti sa intrati in ea sa o vedeti de aproape” fac ochii mari de copil care tocmai are acces la jucaria mult visata.

de fapt asta e marea mea bucurie in proiectul “Pe scaunul din stinga” – am acces la o masina minunata si chiar si in putine momente pot sa o impart cu prietenii mei.

cum s-a intimplat cu prietena mea , Elena Prodan, cu care am facut o excursie de week end de fete in afara Bucurestiului sau cum s-a intimplat cu Nicolai Tand care m-a invitat in bucataria lui sa ma invete sa gatesc rapid si gustos, iar eu l-am invitat sa descopere cit de simpatic e noul Audi A3 Sportback.

*

pentru mine, proiectul Pe scaunul din stinga nu e doar despre a testa o masina (pentru ca nu sunt specialist si nu am experienta necesara sa emit judecati despre dotarile tehnice); proiectul acesta e despre emotiile pe care ti le aduce intilnirea cu o masina care e facuta frumos, in care fiecare lucru are o poveste bine gindita.

povestile acestea vreau sa le spun si daca ii pot bucura pe citiva dintre aceia care fac ochii mari in parcare cind deschid usa masinii si-i invit sa se aseze pe scaun, voi fi fericita.

P.S. N-ati vrea sa-i punem un nume masinii? O mai am in grija pina la sfirsitul lui aprilie, apoi facem cunostinta cu o alta masina. (de fapt, ea ma are in grija pentru ca , de exemplu, cind dau in spate si am radioul deschis, volumul devine automat mai incet ca sa pot fi atenta la operatiunile pe care le am de facut. un alt detaliu care mi se pare minunat)

1835
floarefemeile scriu dupa cum se imbraca – multe dantele

femeile scriu dupa cum se imbraca – multe dantele

am scris putin mai devreme un text despre control, despre rigoare si vointa. o sa fie public in citeva zile si am sa vi-l arat atunci.

l-am trimis insa spre editare – pentru o parere externa (intrucit dau din casa multicel) – unei prietene si unui prieten.

ei i-a placut, a modificat niste articole hotarite, a adaugat 2 cuvinte ca sa se inteleaga mai bine undeva contextul.

el a zis “e ceva ciudat cu textul asta.”

nu se referea la continut, ci la forma.

“femeile scriu dupa cum se imbraca – multe dantele. multe adjective, metafore. de ce nu ai asa ceva?”

tot ce am putut sa spun a fost: de asta imi plac mie prea putine scriitoare, pentru ca femeile vorbesc/scriu ambalind totul in multe cuvinte, cu cit mai multe volanase, cu panglici pe multe pagini. si tot timpul e despre ele.

***

desigur, nici eu nu fac exceptie: acest text e despre mine.

3133
omuleti albastriniste omuleti albastri la metrou si o fapta buna

niste omuleti albastri la metrou si o fapta buna

acum doua zile la metroul la unirii erau niste omuleti albastri.
daca ar fi fost verzi pareau alieni, dar asa – albastri – n-am stiut de unde sa-i iau.

imi plac happeningurile in metrou sau pe strada, uitati-va in fotografia asta la lumea din jur. la pustiul care sta pe scaun in dreapta, aproape de omuletii albastri. la uimirea si curiozitatea lui.

daca n-ar fi aparut omuletii albastri in clipa aia la metrou el ar fi fost in programul obisnuit, pe pilot automat.
si pe el, si pe ceilalti, pentru citeva clipe omuletii albastri i-au scos din ale lor, i-au trezit la viata.

nu stiu inca de ce erau omuletii albastri acolo, dar sigur in momentele alea au facut un bine.

2143
hopesa facem cunostinta: Hope

sa facem cunostinta: Hope

ea e Hope. noua mea mini gradina cu Lavanda. (va lua forma unei gradini in curind pentru ca ma duc sa-i caut o casuta frumoasa.)

a venit astazi in viata mea de la Alex Nicolaica dupa ce, fara sa stiu de ce vrea sa ne vedem de citeva zile, azi noapte am tot gradinarit sa mut rasadurile mele de lavanda (doua generatii diferite) intr-un ghiveci – casuta – potrivit pentru ele. (ghiveciul canuta care e linga Hope)

***

de citeva luni ma straduiesc sa cultiv rasaduri de lavanda si, uitindu-ma la micile fire de iarba verde care ieseau din seminte dupa legile si regulile lor, fara nicio legatura cu ce scria la instructajul de gradinarit, am inceput sa compar oamenii cu florile.

in prima serie de sadit seminte au iesit doar 2 fire. au crescut separat vinjos, linistit, la mare distanta intre ele, independente.

in a doua serie de rasaduri au iesit 40 de fire, peste noapte; nici macar nu stiam ca pusesem atit de multe seminte. erau firave si atit de subtiri incit pareau transparente si le-ar fi darimat chiar si apa pe care le-o puneam regulat. au murit toate desi am avut grija de ele.

mi-am zis ca aceeasi cantitate de dragoste si atentie, pentru ca a fost impartita la 40, n-a fost suficienta si ca, uneori, e mai bine sa ai mai putine lucruri catre care sa-ti indrepti iubirea, ca sa fie mai eficienta.

dupa o vreme in ghiveciul respectiv au aparut alte 5 fire de lavanda. continuasem sa le ud, in speranta ca, daca va fi sa fie, viata va aparea inapoi pe acolo. si-au supravietuit, au rindul doi de frunzulite, sunt pe drumul bun.

***
uneori prea multa iubire pentru prea multe lucruri nu e calea victorioasa, dar perseverenta in iubirea neconditionata poate fi o cale – e o lectie pe care am invatat-o de la rasadurile mele de lavanda.

de la prietenii care-s atenti la dorintele celor din jur vine ajutorul neasteptat ca sa se indeplineasca micile dorinte care aduc bucurie – e lectia pe care mi-a dat-o Alex cu ghiveciul lui de lavanda; multumesc mult inca o data.

***

una dintre secventele mele preferate dintr-un film e din Leon cind personajul interpretat de Jean Reno ii spune copilei interpretate de Natalie Portman “sunt ca planta asta, nu prind radacini”.

e vorba de un ghiveci cu o planta cu frunze mari pe care-l cara peste tot.

cind moare Leon, fetitei ii ramine mostenire ghiveciul si planteaza planta in curtea scolii-internat pe care incepe sa o frecventeze. cind pe ecran e secventa plantarii, in fundal e melodia asta.

1691
secretebook colectiv: ce nu stiai despre mine?

ebook colectiv: ce nu stiai despre mine?

imaginati-va o carte cu secretele altora. mici amanunte din viata unor oameni pe linga care treci pe strada si carora nu le mai dai atentie pentru ca esti prea ocupat(a).

secrete amuzante sau nu, in contradictie cu personalitatea sau meseria lor, un acces voyeuristic la niste intimplari.

un puzzle despre lucruri pe care le facem si nu ne place sa le stie lumea.

ar putea fi materie prima pentru un studiu antropologic, dar la fel de bine ar fi o lectura S!MPA din care ai avea de invatat.

***

va invit sa raspundeti printr-o poveste scurta, o intimplare, intr-un singur paragraf la intrebarea “ce nu stiai despre mine?”

semnati cu initiale, nu e importanta identitatea in acest proiect, dar lasati un mic indiciu despre profesia voastra (sau virsta) pentru ca viitorii cititori sa poata avea o imagine despre cine e protagonistul secretului.

***

ca sa va incurajez, doua secrete despre mine.

– Desi o parte importanta din meseria mea se bazeaza pe conversatie si am antrenamentul de a afla multe povesti  chiar si de la oamenii pe care-i intilnesc prima data, una dintre cele mai mari placeri ale mele este sa nu vorbesc. O zi in care nu trebuie sa vorbesc deloc mi se pare rasfatul suprem. Dar sa nu vorbesc deloc inseamna chiar deloc. Am studiat si limbajul mimico gestual sperind ca m-as putea exprima cit mai mult fara cuvinte, nu mi-a iesit.

(mi-a fost util insa o data la metrou cind m-am imprietenit cu un copil surdo mut)

– Nu dorm. Dorm 4 ore pe noapte, in noptile in care am noroc si pot sa adorm. Am incercat toate tratamentele din lume, de la plante la acupunctura, de la sport (de oricare fel) pina la masaje ( de toate felurile). Refuz sa iau somnifere si cindva ziceam ca – desi nu cred in ideea casatoriei, pentru ca oamenii trebuie sa fie liberi sa iasa oricind dintr-o relatie in care nu mai simt la fel – ma voi casatori cu barbatul in bratele caruia am sa dorm si eu, ca tot omul, 8 ore. Mi-a trecut si asta… Acum folosesc timpul in care ar trebui sa dorm ca sa citesc sau sa vad filme.

astept secretele voastre, aveti avantajul ca toate vor fi anonime:)

sunt sigura ca, adunate intr-o carte, vor fi foarte incitante si interesate de descoperit din perspectiva cititorului.

Later edit (inspirat de un mail de la un prieten): daca nu doriti sa postati secretul intr-un comentariu, aici, puteti sa o faceti via email cristina.bazavan la gmail.com (promit confidentialitatea absoluta)

new_twitter_logode ce si cum folosesc twitter…

de ce si cum folosesc twitter…

am twitter din 15 aprilie 2009. nu stiam atit de exact daca n-ar fi existat  http://www.whendidyoujointwitter.com/

la momentul la care scriu aceste rinduri, in cifre dupa clasificarea Zelist ma aflu pe locul 32 in topul dupa numarul de followers, pe 31 e Traian Basescu, pe 33 e Moise Guran. mai sus sunt baietii grei (Moisescu pe locul 1, Cabral pe 5, Manafu pe 9, Chinezu pe 24, Zoso pe 29), in divizia women cea mai bine clasata e Pyuric (Cristina Chipurici) pe 11, e urmata de vedete tv – Andreea Balan pe 12,  Antonia pe 17,  Loredana pe 22, Giulia Anghlescu pe 30.

S-ar spune ca stau bine in clasamentele legate de twitter in ro. si cu toate astea, nici cind mi-am facut cont de twitter si nici acum nu m-au interesat aceste lucruri (e prima data cind ma uit in topul asta pe acest an, special pentru referintele in acest text).

cu tot respectul va rog  sa nu considerati o aroganta , nu m-au interesat follower-ii niciodata. numarul lor.

***

twitter-ul este pentru mine ca o agentie de stiri al carei continut ti-l customizezi singur: tu alegi pe cine urmaresti si ce informatii primesti si, spre deosebire de facebook , e esenta – headline-ul,

din cei 2500 de oameni pe care eu ii urmaresc cel putin 1500 nu sunt romani: sunt agentii de presa, ziare si reviste mari, scriitori, actori, regizori, producatori – oameni din showbiz de peste tot din lume.

cum twitterul iti da , ca utilizator, impresia ca poti controla, vedetele – in orice domeniu s-ar afla ele – folosesc twitterul ca distractie in relatia cu fanii pe care ei o controleaza: ei decid ce informatie din viata lor privata iese in public.

doar ca uneori, pentru o persoana antrenata, informatiile pe care ei le furnizeaza – puse intr-un context – inseamna aur pentru un jurnalist.

(asa am scris de exemplu un articol despre Oscar dintr-un unghi inedit, pentru ca multi dintre cei care au mers acolo s-au fotografiat si au postat pe twitter)

cred ca pe twitter sunt trendsetterii, in timp ce facebook e mass market.

cit despre ce fac eu pe twitter, raspunsul e si mai simplu: ca si pe facebook sau pe blog – unde iar nu ma intereseaza numarul de oameni care ma urmaresc – tot ce vreau e sa ofer content unic. daca ajungi sa citesti/vezi/asculti ceva ce ti-am recomandat eu, macar sa nu fi pierdut timpul.

sa pleci cu o senzatie, cu o emotie sau cu o informatie.

si sa incepi sa intelegi ca sunt o multime de lucruri frumoase in lume, doar ca trebuie sa inveti sa te uiti la ele.

culmea e ca, daca esti onest si arati lucruri frumoase, oamenii te urmeaza. si se creeaza un public.

see you on twitter, twitter.com/cristinabazavan

 

2850
podsinguratatea liderului…

singuratatea liderului…

astazi la sfirsitul unui seminar in care vorbeam despre branding personal si despre lucrurile pe care le-am facut ca sa fiu recunoscuta pentru efortul pe care l-am depus de-a lungul anilor in meseria mea, uitindu-ma la chipurile auditoriului am simtit nevoia sa spun ceva care nu era in brief.

nu era despre ce am facut, ci mai degraba despre ce am descoperit de-a lungul timpul in functiile de conducere pe care le-am avut.

***

liderul unui grup, al unei companii, se loveste cu o forma stranie de singuratate. n-are legatura cu citi prieteni are si ce face familia lui, nu e vorba de genul asta de singuratate.

cind esti in virful piramidei, cind esti drive-ul care trebuie sa faca lucrurile sa mearga esti preocupat sa-ti motivezi echipa si sa o faci sa miste muntii din loc, dar intr-o situatie de criza – cind liderul intervine si mai mult la motivarea emotionala a grupului lui – deasupra lui ierarhic nu mai e nimeni care sa-l incurajeze. nimeni care “sa-l mingiie pe cap”.

iar liderul e si el un om ca toti ceilalti: cu o vorba buna si o recunoastere a eforturilor lui se va mobiliza sa o ia de la capat.

***

celor din sala, viitori antreprenori le-am spus sa  fie pregatiti pentru asta, pentru ca s-ar putea sa nu-i incurajeze nimeni, iar ei vor trebui sa gaseasca singuri resurse sa o ia de la capat.

voua va spun ca e bine sa stiti asta ca sa fiti atenti in momentele delicate sa va incurajati liderii. si ei au nevoie, ca si voi, de un sprijin moral.

 

 

1598
retetele lui nicolai blogRetetele lui Nicolai #haisamincamimpreuna

Retetele lui Nicolai #haisamincamimpreuna

ieri am muncit jumatate din zi din La cantine de Nicolai, cu escale mici in bucataria lui Nicolai Tand (domnul simpatic pe care-l stiti drept jurat la Top Chef) unde am invatat sa gatesc lucruri super gustoase si rafinate care… smekerie… se prepara in citeva minute.

Lui Nicolai chiar ii place mincarea (desi silueta lui nu arata deloc ca si cum ar sta multa vreme prin si pe linga bucatarie) si cind vorbeste despre ce vrea sa gateasca si cum intentioneaza sa combine ingredientele, ti se face foame instant: ai vrea sa maninci si ultima  bucatica din mincarea nepreparata inca.

Ieri, Nicolai gatea pentru blogul lui – Retelele lui Nicolai – adica facea pe bune ceea ce urmeaza sa cititi saptamina viitoare pe blog. Se gindise la retete la 4 dimineata pe cind, adormit, il hranea cu lapte pe Iancu – baiatul lui de doar o luna.

prima reteta a fost foetaj cu roshii provensale.

eu am strimbat din nas “nici nu ma uit, nu sunt in stare sa fac asa ceva… foetajul e un lucru complicat”, el s-a uitat la mine rizind si-a zis “foetajul si eu il cumpar, doar patiserii fac foetaj astazi. nu te invat sa gatesti ceva ce nu poti, toata lumea poate ce arat eu.”

s-a dovedit ca era simplu si…. mega gustos.

cum au fost toate retetele pe care le-a facut: un desert cu roshii si banane (vai vai vai cit de bun si de surprinzator ca gust si se prepara in 15 min, dupa ceas), o salata de morcovi cu stafide (preferata mea, am executat si acasa aseara) , un sufleu de broccoli (asta a fost putin mai complicat si mi-a spus ca am nevoie de citeva incercari acasa ca sa-mi iasa perfect. “tre sa-ti cunosti bine cuptorul”, a zis Nicolai si io m-am gindit ca n-am vorbit niciodata cu cuptorul meu ca sa stiu ce-l doare si de ce are nevoie)

reteta de sufleu de broccoli a si postat-o, o gasiti aici.

dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult ieri in bucatarie, printre Retelele lui Nicolai, a fost bucuria lui de a gati si de a -ti oferi ceea ce a creat. isi exercita magia cuvintelor care dadeau nastere la gusturi in mintea ascultatorului asupra tuturor: asupra Monicai , sotia lui, pe care a invitat-o sa guste fiecare fel nou de mincare creat cu acelasi entuziasm cu care a invitat-o pe o doamna din restaurant, clienta, sa incerce macar putin o supa crema (pt ca nu mincase niciodata) “sa-i simtiti textura si gustul fain”.

cind am plecat de acolo, puteam sa mut si muntii in bucataria mea, ma simteam ca si cum as fi in stare sa fac cele mai rafinate mincaruri…

… care se prepara in 15 min, desigur.

voi pregati in week end dintre retetele lui Nicolai si imi voi invita prietenii la masa #haisamincamimpreuna.

***

Puteti descoperi minunatiile lui Nicolai – toate create in asa fel incit oricine sa le poata pregati in foarte scurt timp – pe blogul lui Retetele lui Nicolai.

P.S. el m-a lasat in bucataria lui frumoasa, eu i-am facut cunostinta cu Audi-ul A3 Sportback cu care vad lumea #dinscaunuldinstinga. Era mult prea simpatica situatia inversata (barbat-bucatarie vs femeie-masina) ca sa nu ne distram putin. Va arat fotografii in curind.

3010
vunk4vunk – trying to keep my magic

vunk – trying to keep my magic

acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)

dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.

daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.

diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.

iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.

***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.

sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).

dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)

***

am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.

zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.

pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.

am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.

m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine  – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.

still working to keep my magic.

2248
mere3 minciuni pe care si le spun femeile

3 minciuni pe care si le spun femeile

stiti genul ala de vorbe pe care si le spun femeile intre ele ca sa se motiveze, fara sa-si dea seama ca, de fapt, se strica la cap una pe cealalta?

astazi de dimineata am vazut 2 asemenea minciuni pe facebook, mai am una  pe care o tin in minte de ceva vreme dar mi-a fost teama de ce reactii ar putea genera parerea mea despre ea si n-am comentat-o. le pun in acelasi post ca sa ma certati o data si gata.

*

prima minciuna am gasit-o la Raluca, sharuita de la altcineva

ea mai si comenta, in gluma spune ea, “dar cine sa fie?!”

cred, ma iertati dragi doamne si domnisoare ca e o mare greseala daca ne imaginam ca facem noi de capul nostru totul. in spatele fiecarui om (femeie sau barbat) – de succes sau nu – e un sir lung de oameni care i-au modelat personalitatea, l-au slefuit pe dinauntru. de la oameni pe care i-a intilnit in viata si i-au fost suport pina la cei despre care a citit in carti sau reviste.

genul asta de mesaj adinceste cel mult o frustrare, pentru ca in loc sa dam credit si sa le multumim celor din jur, sa le intoarcem gesturile si atentia, ne centram pe noi si ne credem cei mai cei.

***

minciuna nr 2, am luat-o de la Angelica

 

viata mi-a demonstrat ca exista barbati care iubesc mai mult decit femeile. mi s-a intimplat mie (cel putin o data in mica mea existenta), cum li s-a intimplat altor citeva milioane de femei. si pentru cine ma stie ii e clar ca nu aveam si nici nu am un trup de pamela anderson si ca a fost cu siguranta, altceva -intangibil -, de care s-a indragostit

femeile si barbatii sunt poligami, in esenta lor. femeile aleg insa sa fie fidele pentru ca asta le acopera o necesitate de stabilitate, de siguranta. dar daca sunt oneste, recunosc ca, din cind in cind, in mintea lor apare tentatia. ii rezista din educatie.

cind devin fideli, si barbatii tot prin educatie isi exercita alegerea.

stiu ca domhul Osho e un destept al planetei, dar tot nu ma incurc sa nu spun ca e o minciuna ceea ce este mai sus.

poate ca percepem lucrurile diferit – femei vs barbati – dar iubim si , citeodata, suferim in egala masura.

***

si minciuna nr 3

nu mai am ilustratia pentru ea, din pacate. e vorba despre o fotografie care circula pe Facebook si spunea ceva de genul “o conversatie frumoasa e cel mai erotic lucru”

mrrrrr. conversatia poate sa fie un tool/ o uneala a erotismului, dar erotismul tine de cultura, de rafinament, de controlul emotiilor si al placerilor in favoarea celuilalt si mai tine, inainte de orice, de o inteligenta erotica.

ca sa nu dau nastere la foarte multe comentarii pe tema, prefer sa va trimit sa cititi despre inteligenta erotica (stiu e lung, e stiintific, e cu demonstratii facute de o cercetatoare faimoasa – esther perel -, n-are poze decoltate…)

luati-o ca pe o converstatie si ca sa nu para un monolog, din cind in cind, raspundeti-va la intrebarile la care raspund pacientii lui esther.

***

P.S. toate comentariile sunt moderate, nu va osteniti sa scrieti mesaje care nu respecta regula “te stergi frumos pe picioare de noroi, cind intri in casa mea” pentru ca nu vor fi publice.

4849
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la [email protected] , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

4560
beauty 8oameni si fotografii

oameni si fotografii

uneori imi plac unele fotografii ale prietenilor mei mai mult decit chipurile pe care le vad in fata mea.

sunt fotografi care pot sa surprinda esenta. o simti acolo in privire sau in inclestarea maxilarelor.

si-ai vrea sa o atingi. pentru ca stii, simti, ca altfel tu- de unul singur – n-ai cum sa atingi acea parte din omul din fotografie.

culmea e, ca in cele mai multe dintre cazuri, e vorba de oameni carora nu le place sa “stea la poza” si, cind ii am alaturi de mine, n-am excese din astea de tandrete – nu-mi doresc sa le mingii obrajii.

1249
aparentefemei, feminitate, perfectiune

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

2339
loveindragosteala, perspective

indragosteala, perspective

“primavara mereu imi doresc sa ma indragostesc”
“primavara mereu imi e teama ca ma indragostesc”
“de ce?”
“mi-e frica de sentimentul ala cind ti se taie respiratia doar la gindul celuilalt. cind, in loc de aer, in piept tragi foc cu fiecare respiratie. tu de ce vrei sa te indragostesti?”
“mi-e dor de sentimentul asta cu focul in locul aerului”

***

conversatie la telefon

2046
zfatKabbalah, o stare de spirit

Kabbalah, o stare de spirit

am inceput a treia noastra zi in Israel, ziua destinata Kabbalah, cu povesti despre sincronicitati, religie si credinta.

poate ca a fost influenta profunda (si grea) a vizitei la Ierusalim, poate altceva, dar la micul dejun ne-am impartasit povesti despre intimplari care par stranii cind le spui necunoscutilor, cu relaxarea ca vorbim despre ceva normal, unor prieteni pe care-i stim de ani de zile

(pe unii dintre jurnalistii cu care ma aflu in aceasta deplasare, la invitatia Ministerului Turismului din Israel, acum i-am intilnit prima data)

nu pot sa va spun povestile lor, dar povestea pe care am spus-o eu o pot impartasi ca sa aveti o imagine despre ceea ce discutam.

***
s-a intimplat acum 2 saptamini cind, ca de niciunde, m-am trezit ca imi doresc sa vizitez una din bisericile de linga casa mea. n-am intrat niciodata in ea de cind stau in cartier si, in general,  intru in biserici rar. era intr-o duminica si, dupa amiaza, am trecut prin fata bisericii. cum preotul iesea pe poarta mi-am zis ca biserica s-a inchis si am sa vin alta data.

joi dimineata m-am trezit cu gindul ca de data asta chiar ma duc sa vad biserica. am plecat mai devreme catre o intilnire tocmai ca sa am timp sa trec sa vad si Biserica.

am intrat ca turistul, ma uitam pe pereti (e o biserica mare, apare in toate ghidurile bucurestilor) si, cind am ajuns in fata, aproape de altar, am auzit:

“baza?”

asa ma strigau in copilarie prietenii mei – o prescurtare a numelui meu de familie, care capatase alt sens. era un prieten de-al meu din copilarie, pe care nu-l mai vazusem de 20 de ani si care nu mai locuieste in tara de foarte multi ani.

“ce cauti aici?”
“am venit cu un proiect de restaurare”
“cind ai venit?”
“duminica. m-am si gindit la tine, ca nu mai stiam cum sa te gasesc”

a plecat a doua zi. daca n-as fi mers joi la Biserica, nu l-as fi intilnit. in seara aia am luat masa impreuna si ne-am recuperat o parte din povestile din vietile noastre paralele din ultimii 20 de ani.

***

povestile noastre de la micul dejun au fost, involuntar, un preludiu minunat pentru ziua cu lectii despre Kabbalah.

am ajuns sceptici, am facut presupuneri ironice in prima parte a zilei, ne-am bucurat de peisaj si ne-am relaxat.
apoi am inceput sa punem intrebari, am vazut o demonstratie despre puterea numelui si ce spune el despre personalitatea noastra (o demonstratie facuta pe unul dintre noi; fiecare cuvint se potrivea perfect cu caracterul si viata lui); am ascultat alte povesti despre sincronicitati (de data asta de la cei care practica Kabbalah), ne-am relaxat si mai mult, am vizitat doua locuri care par Raiul pe pamint, Rabbi ne-a prezentat-o pe sotia lui, make-up artist, am petrecut cu ei o seara ca-n familie.

si, pentru prima data de cind suntem aici, am plecat cu totii pe strazi noaptea – intr-un spirit relaxat de gasca – ca sa mai simtim locurile si sa ne bucuram de imprejurimi.

***
Kabbalah e o filosofie care pune in armonie partea materiala cu cea spirituala si se invata de-a lungul a multor ani. noi, intr-o zi, in locul unde s-a scris cartea care sta la baza Kabbalah, in oraselul Tzfat, n-am invatat prea mult, dar – intr-un fel care are legatura cu conexiunea cu natura – am simtit, dincolo de orice ni s-a spus, ca Kabbalah e o stare de spirit.

si-am ris cel mai mult din excursia asta. ne-am relaxat cel mai mult. cumva, dincolo de vorbe, ne-am si imprietenit mai mult.

P.S. asociem Kabbalah cu un fir rosu , dar in orasul in care Rabbi Shimon Bar Yohai a trait si a scris Zohar – cartea kabbalah, culoarea dominanta e albastru. inseamna Rai, cer, aer. aceasta e de fapt culoarea Kabbalah

1397

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!